17 Ianuarie

 „Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat şi se plimbat pe acoperişul casei sale împărăteşti.” 2 Samuel 11:2

La ora aceea târzie, David a văzut-o pe Batşeba. Noi nu ieşim niciodată de sub puterea ispitei. Acasă sau în călătorie, suntem mereu în primejdie de a întâlni răul; dimineaţa răsare cu pericole, şi umbrele înserării ne găsesc încă în primejdie. Cei pe care îi păzeşte Dumnezeu sunt în siguranţă, dar vai de cei care ies în lume, şi îndrăznesc să meargă neînarmaţi afară din casă. Cei care cred că sunt în siguranţă sunt încă şi mai expuşi pericolului. Cel care poartă armura păcatului este încrezător în sine. David ar fi trebuit să se afle în războiul Domnului; însă el lenevea la Ierusalim şi se desfăta, fiindcă se trezise pe înserat.

Lenevia şi luxul sunt şacalii diavolului, şi ei găsesc prăzi îmbelşugate. In apele stătătoare mişună creaturi otrăvitoare, şi pământul lăsat în paragină dă naştere mărăcinilor şi spinilor. O, dacă dragostea pentru Isus ne-ar forţa să rămânem activi şi folositori! Când îl văd pe regele Israelului părăsindu-şi patul la asfinţit şi căzând imediat în ispită, mă simt avertizat să îmi păzesc mai bine uşa. Este posibil oare ca regele să fi rămas acasă pentru rugăciune şi consacrare? Dacă este aşa, suntem avertizaţi să nu considerăm nici un loc, oricât de sfânt, apărat de ispite!

Fiindcă inimile noastre sunt uscate ca iasca, şi scântei sunt destule, avem nevoie de toată atenţia ca să putem evita incendiile. Satana poate urca pe acoperişul caselor şi poate intra în cămăruţele de rugăciune. Chiar dacă închidem uşa diavolului, corupţia noastră este suficientă ca să ne ruineze, dacă nu suntem apăraţi de har. Cititorule, fereşte-te de ispitele de seară. Nu te simţi sigur. Soarele apune, dar păcatul abia răsare. Avem nevoie de un străjer de noapte şi de un paznic de zi. O Duh prea Sfânt, păzeşte-ne de toate relele în noaptea aceasta. Amin.

C.H. Spurgeon

Nu judecați

Referințe

Matei 7:1-3

Măsura care-o folosești
La măsurat în viața ta,
Prieten drag, să te gândești,
Cu ea ți se va măsura!

Așa spunea Domnul odată
La cei pe munte adunați:
„Nu judecați în viața voastră
De vreți să nu fiți judecați!”

Cum judeci azi pe al tău frate
Vei fi tu judecat la fel,
Mai bune, stai frumos, deoparte
Și te uită-n tine, dragul meu.

Când i-au adus la Domnu-odată
Femeia prinsă în păcat
El le-a răspuns: „ Să dea cu piatră
Acel care-i nevinovat!”

Iubiții mei, vă rog priviți:
Isus… femeia… colo, gloata…
Cine-I fără păcat aici,
Cine putea să dea cu piatra?

Doar Domnul este-Acela care
E sfânt, sfânt, sfânt…fără păcat
Dar în iubirea Lui cea mare
I-a zis femeii: ”Te-am iertat!”

Și venim noi, care-n păcate
Născutu-ne-am pe-acest pământ
Și-l judecăm pe-al nostru frate,
Pe când Acela care-I sfânt

I-a zis femeii: ” Nicio piatră? ! …
Oh! … nu știu… Doamne, au plecat!
Femeie, spun că ești iertată,
Acum, Eu nu te-am judecat.

O, cât de bun e astăzi Domnul
Dar ne va judeca-ntr-o zi,
Nici eu, nici tu și nici păstorul
Judecători nu putem fi.

Iubiții mei, Isus ne spune:
„Nu judecați, nu dați cu pietre!”
Căci pentru toți o clipă vine
Când pe la judecată trece.

Doar niciun om din lumea mare
Nu poate spune: „N-am păcat!”
Chiar dacă-n ochiul său nu are
O bârnă, cum a cuvântat.

Isus, mulțimii de pe munte,
Un pai micuț, tot are-n el
Ce trebuie scos… și cât mai iute.
Dar care-i drama dragul meu? …

Că tocmai ochiul cel cu bârnă,
E primul care dă cu pietre
În cel ce-un pai micuț atârnă
Și drept la judecată trece.

Toți sunt răi, cu mic, cu mare…
Pe nimeni nu vede curat,
Că-n ochiul său, o bârnă are,
El vede numai ce-i păcat.

Un ochi bolnav, o, niciodată
Nu va putea să vadă bine,
Fiindcă lumina nu-I curată,
E într-un nor de-ntunecime…

Ochiul rău, doar răul vede,
Orișice bine-ai fi făcut
El tot va împroșca cu pietre,
Că binele… nu l-a văzut.

Dar, dacă Domnul ne atinge
Privirea, cu-al Lui Duh cel Sfânt,
Ne vindecă și vom distinge
Răul din noi în primul rând.

Deci frații mei,
Nu judecați, nu dați cu pietre!
Lasă tu paiu-aproapelui,
Ci mai degrabă bârna-ți scoate
Ce-ți ia vederea ochiului.

Să poți pe cel ce-i păcătos
Să îl ridici, nu judeca,
Așa cum a făcut Hristos
Cu pietre, nu mai arunca!

Cornelia Sărac

4 Aprilie

„Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în EL.” 2 Corinteni 5:21

Întristatule creştin, de ce plângi? Iţi jeleşti nelegiuirea? Priveşte-L pe Domnul tău desăvârşit, şi aminteşte-ţi că eşti complet în El. În ochii lui Dumnezeu, eşti al fel de perfect, de parcă n-ai fi păcătuit niciodată; mai mult decât atât, Dumnezeul Dreptăţii te-a îmbrăcat cu veşmintele Sale divine, astfel încât acum ai mai mult decât îndreptăţirea unui om — ai îndreptăţirea lui Dumnezeu!

O, tu care plângi din cauza păcatului înnăscut şi a stricăciunii, aminteşte-ţi că nici unul dintre păcatele tale nu te poate condamna. Ai învăţat să urăşti păcatul, dar ai învăţat şi că păcatul nu este al tău; el este pus pe capul lui Christos. Tu nu stai în picioare prin tine însuti, ci prin Christos. Nu eşti acceptat prin tine, ci prin Domnul. Eşti la fel de primit de Dumnezeu astăzi, cu toată păcătoşenia ta, cum vei fi şi atunci când te vei afla în faţa tronului Său, liber de orice vină. O, te implor, prinde-te de gândul preţios al desăvârşirii în Christos! Fiindcă tu ai „totul deplin în El” (Coloseni 2:10). Îmbrăcat în veşmintele Mântuitorului, eşti la fel de sfânt ca Cel Prea Sfânt. „Cine-i va osândi? Christos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:34).

Creştine, lasă-ţi inima să se bucure, fiindcă eşti primit „în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6). De ce să te temi? Zâmbeşte întotdeauna. Trăieşte aproape de învăţătorul tău. Trăieşte în suburbiile Cetăţii cereşti. În curând, la timpul cuvenit, te vei înălţa la cer şi vei domni împreună cu Isus. Şi toate acestea se vor întâmpla fiindcă Domnul „a fost făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Nu este pacat sa spui nu

22 octombrie

Text: Luca 4:38-44

„Noroadele au inceput sa-L caute in toate partile, si au

ajuns pina la El; voiau sa-L opreasca sa nu plece de la ei.„

 Luca 4:42

In timp ce Domnul Isus a fost pe pamant, a gasit uneori ca era
necesar sa spuna nu. In textul de azi, de exemplu, El a refuzat
sa ramana in Capernaum. Cu alta ocazie a refuzat planul fratilor
sai (Ioan 7:1-9), a refuzat sa faca un semn miraculos pentru a-i
convinge pe cei ce nu credeau (Marcu 8:11-13), a respins ideile lui
Satan (Matei 4:1-10). Isus nu a cazut niciodata in pacat, si n-a
devenit prea ocupat niciodata, deoarece El a stiut cum sa spuna
nu.

Unii credinciosi in Cristos nu stiu cum sa spuna nu. O tanara
mama a dat de necazuri din aceasta pricina. Cu doi copii prescolari
si cu un altul pe drum, a devenit atat de ocupata cu treburile
bisericii incat sanatatea ei era in pericol. A inceput sa predea lectii
de scoala duminicala la fetele din clasele 4 si 5. A acceptat sa fie
directoarea gradinitei bisericii. Cand a fost aleasa presedinta so-
cietatii misionare a femeilor, tensiunea a devenit prea mare. Intr-o
dimineata s-a prabusit. Doctorul i-a spus in termeni categorici s-o
ia mai incet! Si-a dat demisia din societatea misionara si a cerut sa
fie eliberata din functia de la gradinita. Acum o duce bine.

Poate ca si tu esti un crestin care crezi ca trebuie sa spui da, la
toate solicitarile ce merita atentie. Dar iti neglijezi familia. Esti
obosit si irascibil. Nu mai astepti cu nerabdare duminicile. Daca
este adevarat, atunci trebuie sa inveti ca nu este pacat sa spui nu!

– D.C.E.

„Nu conteaza ce fac altii.

E important sa vad eu bine

Ca viata mea e dupa planul

Ce-l are Domnul pentru mine.”– Beers

„Este mai bine sa fac un singur lucru

pentru Dumnezeu, decat sa promiti

patruzeci pe care nu le poti face.„

Painea zilnica

Murind pentru a trai

Text: Romani 6:1-14

„…Socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, in Isus Cristos, Domnul nostru.” Romani 6:11

In cartea sa: „It Only Hurts When I Laugh” (Rasul îmi produce durere), Ethel Barrett scrie despre patru slujitori proeminenţi ai lui Dumnezeu care au murit faţă de ei înşişi şi faţă de păcat. Cand George Muller a fost întrebat despre puterea sa spirituală, a răspuns simplu: „într-o zi George Muller a murit”. D. L. Moody, în timp ce vizita New York-ul, a murit faţă de toate ambiţiile sale personale. Pastorul Charles Finney s-a retras într-un loc singuratic din pădure ca să moară faţă de el însuşi. Şi evanghelistul Christmas Evans, a pus pe hartie predarea sa lui Cristos, începand să scrie: „îmi dau sufletul şi trupul lui Isus”. A fost, într-un sens foarte adevărat, o moarte a eului. John Gregory Mantie a scris: „Există o mare diferenţă între a-ţi da seama că: „Pe cruce El a fost răstignit pentru mine”, şi „Pe cruce am fost crucificat împreună cu El”. Primul aspect ne aduce eliberarea de condamnarea păcatului, celălalt de puterea păcatului”.

Recunoscand faptul că „noi am fost răstigniţi împreună cu Cristos” (Galateni 2:20), ar trebui, aşa cum ne sfătuieşte Pavel în Romani 6:11, să ne considerăm „ morţi faţă de păcat”. Avem încă tendinţe păcătoase înăuntrul nostru, dar fiind morţi faţă de ele, păcatul nu va mai domina peste noi. Am murit faţă de dorinţele şi preocupările noastre. Dar în acelaşi timp, credincioşii trebuie să se socotească „vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul” (Romani 6:11).
Trebuie să facem aceste lucruri care-L satisfac pe Dumnezeu. Creştinii victorioşi sunt cei ce-au murit – pentru a trăi! – R.W.D.

„Murind cu Cristos, pentru lume nu mai trăiesc;
Trăind cu Isus, o ce viaţă de bucurie!
Privind la Isus, pentru El mereu mă sfinţesc
Clipă de clipă, Isuse-s al Tău pe vecie. „– Whittle

„Trăind pentru noi înşine, vom muri; murind faţă de noi înşine, vom trăi„

Painea zilnica

Atitudini, actiuni si S.I.D.A.

Text: Ioan 8:1-12

„Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintai cu piatra în ea.” Ioan 8:7

Intr-un interviu acordat revistei Time, o victimă a SIDA (Sindromul Imuno-Deficitar Achiziţionat), de 28 de ani, a spus: „Sunt îngrozit să mor atat de tanăr. Mi-ar plăcea să mai trăiesc. Numai dacă Dumnezeu m-ar lăsa în pace”. Numită şi lepra anilor 1980, boala starneşte frica şi îngrijorarea milioanelor de oameni care nu suferă de ea. Deoarece această boală adesea rezultă dintr-un stil de viaţă imoral condamnat de Biblie, mulţi oameni au puţină compasiune faţă de victimele acestei boli. Unii văd în ea un blestem al lui Dumnezeu. Alţii nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Indiferent cum îl vedem, faptul este că orice păcat ne expune unor consecinţe sociale şi biologice, ale călcării legilor morale ale lui Dumnzeu, de care ne facem vinovaţi cu toţii. Atitudinea acuzatoare blochează lucrurile de care au cea mai mare nevoie victimele acestei boli – grija, ajutorul, şi mai important ca toate, Cristos.

Care ar trebui să fie răspunsul creştinilor? Fără să scuzăm păcatul nici o clipă, ar trebui să-i tratăm pe cei bolnavi de SIDA ca pe oricare alt om ce se luptă cu o boală fatală. Ar trebui să fim gata să-i vizităm şi să-i ajutăm în cele ce le putem face pentru ei. Obosesc uşor. Ar trebui să ascultăm la temerile lor. Mai mult ca orice, ar trebui să-i ajutăm să-şi găsească iertarea de care fiecare are atata nevoie. Ar face Isus mai puţin pentru ei?
Mai devreme sau mai tîrziu, boala aceasta teribilă ne va supune la încercare atitudinile şi acţiunile. Dacă ele nu vor fi la înălţimea celor ale lui Isus, atunci poate este o deficienţă în sistemul nostru imunitar spiritual. Poate că nu am permis ca sîngele lui Isus să ne curăţească atitudinile şi acţiunile autoandreptăţirii.           – D.J.D.

„Să nu judec, Isuse, pe nimeni,
Să-i înţeleg, Doamne, mereu.
Cand se-aruncă cu pietre în semeni,
Să-mi amintesc păcatul meu.” – Vandergrift

„Ura fată de păcat n-ar trebui să ne împiedice să-l iubim pe păcătos„

Painea zilnica

Nici un pacat nu e prea mic

Text: Psalmul 119:1-8

„Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? ” 1 Corinteni 5:6

Cand un vapor transatlantic s-a scufundat langă coastele Irlandeze, cu cativa ani în urmă, lumea a fost uluită. Deoarece căpitanul vasului era un excelent marinar, nimeni nu şi-a putut imagina care au fost cauzele acestui accident. Au fost trimişi scafandri să cerceteze şi au adus printre alte obiecte, compasul navei pentru a fi examinat. Cand au deschis cutia compasului au găsit varful unei lame de cuţit înăuntru. Probabil că, în timp ce curăţa compasul, un marinar nechibzuit a rupt varful cuţitului cu care lucra, varf care a făcut compasul să arate rezultate false. Drept rezultat, nava a luat un traseu greşit, zdrobindu-se de stancile coastei.

Ca şi creştini, putem şi noi naufragia dacă începem să credem că unele lucruri mici – păcate mici – nu sunt dăunătoare. De aceea cuvintele noastre, faptele noastre, atitudinile noastre trebuie întotdeauna să le ţinem departe de păcatul care ne poate submina mărturia şi ne poate pune în pericol relaţiile cu Dumnezeu. În 1 Corinteni 5, apostolul Pavel s-a confruntat cu o situaţie păcătoasă care tulbura lucrarea lui Dumnezeu în Corint. După ce se adresează specific problemei, el face tuturor o atenţionare asupra rezultatelor păcatului. El spune că „puţin aluat face să dospească toată plămădeala” (v. 6). Orice păcat, chiar şi „cel mai mic”, poate aduce tulburare atat creştinului cat şi bisericii. Ajută-mă, Doamne, să fiu „fără prihană” (Psalmul 119:1). Invaţă-mă că nici un păcat nu e prea mic.        – P.R.V.

„Păcatul mic, ca drojdia lucrează
Schimband în rău tot ce-i cu putinţă.
Curand dospi-va toată plămădeala,
Pervertindu-ne întreaga fiinţă.” – H.G.B.

„Nici un păcat nu e prea mic, pentru că el este împotriva unui Dumnezeu infinit„

Painea zilnica

Necurat! necurat!

Text: Efeseni 1:1-13

„… sangele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.„1 loan 1:7

V-aţi gandit vreodată ce viaţă tristă şi mizerabilă trebuie să fi fost viaţa unui lepros? In Israelul Vechiului Testament, o persoană care suferea de această boală mortală era considerat un proscris – orice legături cu comunitatea sa, erau rupte. In Leviticul 13 există o listă cu cerinţele impuse pentru separarea leprosului. Era izolat într-o tabără afară din localitate. Leprosul trebuia să poarte „semnul distinctiv” al groaznicei sale boli, şi aceasta însemna să-şi rupă hainele, să-şi radă capul şi să se acopere cu o panză albă. Din dosul acestei măşti se auzea un strigăt îndurerat: „Necurat! Necuraţi”

Ce imagine vie a efectelor groaznice ale păcatului! Din pricina comportării noastre păcătoase, suntem necuraţi – nepotriviţi pentru părtăşia cu Dumnezeu. Suntem nişte proscrişi – fără permisiunea de a intra în prezenta Sa. Boala păcatului ne afectează pe toţi. Fiecare persoană de pe pămant are o mare nevoie de-a fi curăţită de păcat. Dacă acest lucru nu se petrece, atunci păcătosul rămane alienat – condamnat la suferinţe eterne într-un loc care-l va separa veşnic de Dumnezeu.
Compozitorul Robert Lowry a pus întrebarea pe care fiecare ar trebui să ne-o punem: „Cum aş putea să-mi spăl păcatul?” Răspunsul se găseşte în 1 loan 1:7, şi acesta este: „sangele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat”. Da, curăţirea este posibilă pentru păcătosul care se va încrede în jertfa lui Isus şi în glorioasa Sa înviere din morţi. Slavă lui Dumnezeu! Prin sangele lui Isus putem fi curăţiţi! – P.R.V.

„Să te curăţească de orice păcat,
Să te salveze, te-aşteaptă Isus.
Prin credinţă, pe vecie iertat,
Vei fi o fiinţă creată de sus.”   – H.G.B.

„Contaminarea păcatului o poate curaţi doar SalvatoruL„

Painea zilnica

In locul meu

Text: Marcu 15:6-15

„Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” 2 Corinteni 5:21

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gandindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!” în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul.

Comentand evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea maniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele… Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decat cerul Lui.”
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cand ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! – D.C.E.

„Cristos nu a murit martir
Urcand calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.„- Adams

„Cristos ne-a luat locul pentru ca noi să avem pacea Sa; El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mantuirea Lui„

Painea zilnica

Demn de Hristos

N-am să mai condamn vreodată, omul ce-a păcătuit,
Dar voi condamna păcatul, care l-a nenorocit.
N-am să-mi judec semenul, nu sunt eu mai bun ca el
Am și eu greșeli enorme și adesea fac la fel.

Nu mai vreau să dau cu piatra, nu voi fi acuzator,
Vreau să fiu demn de Hristos, vreau să fiu folositor.
Vreau să-nvăț să leg o rană, de făcut, am tot făcut,
Azi încep un nou capitol, azi o iau de la-nceput.

Nu mai vreau să fiu ostil, vreau doar să ofer iubire,
Vreau să fiu exemplu bun, nu mai vreau în rătăcire.
Vreau ca toți să vadă-n mine, chipul Domnului Hristos,
Nu mai vreau să zac în ură, nu vreau să fiu urâcios.

Nu vreau să aud de bârfă, nu vreau să mai clevetesc,
Vreau să Îl slujesc pe Domnul, vreau mai mult să mă smeresc.
Nu vreau să mai port invidie, vreau să fiu mulțumitor,
Gura mea să Îl slăvească pe al meu Mântuitor.

Vreau cu-ntreaga mea ființă, să mă-nchin în fața Lui,
Și cât mai primesc putere, s-aduc cinste Domnului.
Iar prin tot ce eu voi face, să se vadă necurmat
Mâna și prezența Lui și-al Său nume minunat.

Nichifor Nicu