Cum Îl întâmpinăm pe Isus?

Evreii și-au pus veșmintele,
Covor, înaintea Domnului!
Cum pot cuprinde cuvintele,
Entuziasmul poporului?

Copiii fluturau crengi de finic,
Ofrande pentru Domnul Păcii;
„Osana, Fiul lui David!”
Strigau în extaz, ucenicii.

Isus Se smerea pe spatele mânzului,
Ca-n profeția lui Zaharia:
„Osana! , În Numele Domnului,
El vine-aducând Împărăția!”

Apostolii erau ambasadori
Ai Împăratului veșnic, Mesia!
Ei Îl vesteau, biruitori,
Îi proclamau Împărăția.

El intra trist în Ierusalim,
Anticipându-Și răstignirea,
Pentru cetate-a plâns divin,
Știindu-i necredința, răzvrătirea.

Dar noi, ce-azvârlim, ce jertfim
La picioarele Domnului?
Când norii, vibrând-i-auzim
Sub pașii Mântuitorului!

Isus e-azi flămând, să-L hrănim!
E-n zdrențe, bolnav și străin;
Să-L îmbrăcăm, să-L adăpostim,
Să-L alinăm și să-L iubim!

Inimi înnoind pentru El,
Purificate de idoli și vicii,
Pe-altar lui Emanuel,
Să-I punem scumpe servicii.

Lepădându-ne zilnic de eu,
Luând crucea în spate, smeriți,
Vom vedea pe Isus-Dumnezeu,
Vom fi în ceruri răpiți!

Biserica Lui unică e Fata
Viețuind de acum, doar prin El;
Ea strigă prin Duh: „Maranata!
Osana! Vino iar, Emanuel!”

Să devenim celeștii bătrâni,
Punând la picioarele Domnului,
Prețioasele noastre cununi:
Osana în veci, Împăratului!

Marinau Daniela 

Deplin încredințat

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului,
încrede-te în El și El va lucra! Ps. 37:5.

Când soarta ta încredințezi
În mâna Celui Preaînalt,
Stai liniștit și-n El veghezi –
Domnul lucrează neapărat!

Mâna Lui – e mână tare!
Dragostea-I nemărginită,
Credincioșia-I pe cărare –
Stau, ca stâncă neclintită!

Ești în El, nu-ți fie teamă
De orice, oricând, oriunde!
El ruga ascultă, ia în seamă
Orice ar veni, în El te ascunde!

Când luptă El, e biruință!
Când intervine – ești salvat!
Mereu, mereu stai în credință –
Domnu-I viu cu adevărat! ! !

Încrede-te în El deplin,
Vei vedea credincioșia
Celui, ce e ”Da” și ”Amin! ”
Slavă, slavă, aleluia,

Osana Celui Preaînalt,
Osana, cinste și mărire!
Mereu, mereu fii lăudat
Tată sfânt, plin de iubire,

Ce veghezi ai tăi copii,
Ce-i susții în orice vreme,
Glorificat pe veci să fii!
”Nu te teme, nu te teme! ”

Lidia Cojocaru 

Te înalț

Te înalț o, Domnul meu,
Te înalț și-Ți cânt mărire!
Vreau viața mea în cânt mereu
Să fie un imn de mulțumire!

Sunt nimic, dar mă iubești
Nu sunt vrednic – milă ai!
Nu sunt tare – mă-ntărești,
Binecuvântări îmi dai!

Mă porți în a Ta iubire,
Zi de zi veghezi cu drag!
Ași vrea Doamne-n răsplătire
Timpul anilor șirag –

Să-l închin cu vrednicie,
Să-ți slujesc, să-l pun pe-altar,
Să fiu o lumină vie,
Printre mulți salvați prin har!

Pasul meu, Părinte, Doamne
Și Cuvântul ce mi-l dai
Să aducă rod în toamne,
Bob în spic și nu doar pai!

Mă închin în fața Ta
Și îți spun smerit: osana!
Doamne, a te lăuda
E o cinste, Tu-mi ești mana!

Tu-mi ești apă în pustie!
Tu ești tot ce îmi doresc!
Mă închin cu bucurie,
Te iubesc și-Ți mulțumesc!

Lidia Cojocaru 

Poarta de Aur a inimii

„Porți, ridicați-vă capetele ! Ridicați-le porți veșnice, ca să intre Împăratul Slavei!”
Psalmul 24/9

Ierusalime, Ierusalime iubit !
Regele Isus, azi, la tine a venit,
-Inima mea, inima mea cea iubită,
A-L primi pe Isus esti tu pregătită?

El, Raza albă de soare din Răsărit,
Isus, pe Poarta de Aur s-a ivit;
-Inima mea, deschide Poarta de Aur!
Să intre pe ea al Lumii Mare Faur!

Isus intră blând şi smerit în Ierusalim,
Ca un Rege şi Fiu al Tatălui  divin;
-Inima mea, priveşte şi tu spre Isus,
Fii blândă şi smerită ca şi Cel de Sus !

Osana ! Osana ! poporul întreg striga,
Ramuri de finic la picioare-I aşternea;
-Inimă ! Cine e pentru tine Isus?
Un simplu proroc sau Fiul Celui de Sus?

N-ai tu ramuri  verzi, minunate  de finic,
Să aşterni la picioarele Celui Veşnic,
Tu ai  perle   albe  în ochi şi mult  suspin,
Ai cuvântul ”Indurare” şi ”Amin!”

Inchinare, Isus, încă mai primeşte,
Pe ramuri de finic, El încă păşeşte,
Poarta e deschisă, şi odaia de sus,
-Fii binevenit, slăvit Rege Isus !

Arancutean Eliza