„Azi n-a venit nimeni?”

15 noiembrie

Text: Iacov 1:19-27

Religiunea curata si neintinata… este sa cercetam
pe orfani fi pe vaduve in necazurile lor…

Iacov 1:27

La Craciunul trecut a fost responsabilitatea mea ca diacon sa
duc un cos cu fructe la Minnie, o vaduva de 86 de ani, care
locuia peste drum de biserica noastra. Este schioapa si aproape nu
mai vede, asa ca nu poate iesi din casa. Intentionam sa-i las cosul
si sa fug la alte responsabilitati care ma asteptau. Dar cand Minnie
m-a invitat sa stau, nu am putut s-o refuz. Fusese un an deosebit
de greu pentru ea, deoarece fiul ei cel mai mare, murise. A trecut
o ora minunata inainte de-a ne ruga si am dat sa plec. „Spune-le
fratilor din biserica ca ii iubesc, mi-a spus Minnie. si roaga-i sa
treaca pe la mine sa ma vada. Mi-e dor de ei”. Am simtit o tristete
in timp ce plecam. Minnie o ducea bine, dar era singura. Dorea sa
fie vizitata. Si locuia tocmai peste drum de biserica!

Apoi am citit in cartea lui Calvin Miller, „A taste of Joy” (Gustul
bucuriei), ca o femeie bogata a fost gasita moarta in casa. Traia
singura. Doctorii n-au gasit nici un motiv de natura organica
pentru moartea ei. Miller comenteaza: „Eu cred ca ea a murit
fiindca era neglijata. Se saturase sa puna numai o singura farfurie
pe masa si sa faca numai o cafea o data.” Batrana scrisese in
calendarul ei, o singura fraza: „Azi n-a venit nimeni”.

Dumnezeu se ingrijeste de cei singuri. Si El doreste s-o facem si
noi. Oamenii singuri au nevoie de oameni. Au nevoie de noi. Sa nu
se intample niciodata ca din cauza afacerilor noastre care ne
absorb cu totul, cineva din jurul nostru sa scrie in calendar: „Azi
n-a venit nimeni”. – D.C.E.

Gandeste-te la cineva care traieste singur. Daca nu-si
vine nici un nume in minte, intreaba la biserica si cere
numele unor asemenea oameni. Apoi suna-i intreband
daca poti trece pe la ei. Viziteaza-i. Spune-le ca Isus
ii iubeste.

Nimic nu costa mai mult ca purtarea de grija –
cu exceptia nepurtarii de grija.

Painea zilnica

Micul dejun de la Dumnezeu

Text: Exod 16:1-16

„…şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, in slavă, in Isus Cristos.” Filipeni 4:19

Lucrurile se anunţau triste pentru copiii din orfelinatul din Ashley Downs, condus de George Miuller. Era vremea micului dejun şi nu era nimic de mancare. O fetiţă a unui bun prieten de al lui George Miuller era în vizită. Miuller a luat-o de mană şi i-a spus: „Vino să vezi ce va face Tatăl nostru”. În sala de mese, mesele lungi erau deja aşezate, cu farfuriile şi cănile pe ele. Nu numai că nu era mancare în cămările orfelinatului dar nu erau nici bani în fondurile casieriei. Miuller s-a rugat: „Dragă Tată, Iţi mulţumim pentru ceea ce ne vei da de mancare”. Imediat s-a auzit o bătaie la uşă. Cand au deschis uşa, în prag era brutarul din localitate. „Domnule Miiller, a spus el, nu am putut dormi astă noapte. Cumva mi-am dat seama că nu aveţi paine pentru micul dejun, aşa că m-am sculat la ora 2 şi am copt paine proaspătă. Iat-o.” Miuller i-a mulţumit şi a dat slavă lui Dumnezeu. Curand o nouă bătaie la uşă. Era lăptarul. I se rupsese căruţa chiar în poarta orfelinatului. A spus că doreşte să dea laptele pentru copii pentru ca să-şi poată goli căruţa şi s-o repare.


Cum de s-a putut ruga George Miuller cu atata încredere? Pentru că văzuse de multe ori pană atunci cum Dumnezeu purtase de grijă copiilor. C. H. Spurgeon a spus odată: „Nu ne putem imagina că El care ne-a ajutat în şase necazuri, ne va lăsa în al şaptelea”. Cand ne uităm în urmă şi vedem cum ne-a purtat Dumnezeu de grijă, credinţa ni se întăreşte. Cel care asigură micul dejun orfanilor nu ne va dezamăgi în încrederea noastră în El.      – P.R.V.

Mereu credincios Cuvintelor Sale,
Domnul ne poartă de grijă în toate.
Putem încrezători să mergem pe cale
Ştiind: rugăciunile ne sunt ascultate.”         – D.J.D.

Credinţa aşteaptă de la Dumnezeu ceea ce este peste aşteptări

Painea zilnica

El se va întoarce

“Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” (Ioan 14.18)

Domnul ne-a părăsit, dar nu ne-a lăsat orfani. El, Mângâierea noastră, a plecat, dar nu suntem fără mângâiere, căci Se va întoarce. Domnul Isus este în drum. El a spus: “Voi reveni”, nu poate împiedica venirea Sa, nici s-o întârzie cu nici un minut. Venirea Sa este numai pentru ai Săi, prin aceasta sunt ei mângâiaţi. Când se întâmplă să pierdem sentimentul că El este de faţă, ne mâhnim, dar nu ca şi cum n-am avea nădejde. Poate că Domnul nostru ne-a ascuns (şi-a întors) faţa pentru un timp, în mânia Sa; dar va reveni cu tot harul Său, dacă ne smerim iar, pentru a nu-L mai supăra.

O Doamne! vino mai curând! Noi suspinăm aici, în lipsa Ta, după reîntoarcerea Ta şi blândul Tău surâs! Când vei veni la noi? Suntem siguri că Tu trebuie să te reîntorci; dar vino repede, ca o căprioară sau ca puiul de cerb. Nu întârzia. Dumnezeul nostru!

Charles Spurgeon