Oprește-te s-asculți …

N-auzi cum povestește vântul
Cu susur alintând pământul?
Când freamătă și-aleanu-și varsă
Prin lanul de secară arsă?
Când sprinten fluieră și cântă
Frunzișu-n frasini îl frământă?
Șoptește tainic cu-a lui boare:
Nimic nu este nou sub soare!

S-asculți și picurii de ploaie,
Când vin mărunți, ori cad șiroaie,
În fascinantul ritm, în ropot,
Sau suspinat ca într-un șopot,
Cum se preling pe ramuri ude,
Ar spune celui care-aude
Că nu-i urcuș fără cădere,
Nici viață nu-i fără durere!

Auzi cum murmură izvorul
Când prin prundiș îl mână dorul?
Îl mângâie grăbit, dar trece,
Nu-și lasă albia să sece,
Un clipocit și se desparte
Că-l mână dorul mai departe…
Șoptește: nu-i timp de visare,
De-un loc să nu te legi prea tare!

Olivia Pocol  

Oprește-te!

Oprește-te frate, oprește-te soră
Căci viața te-nvârte, ești prins ca-ntr-o horă
Și-n drumul ce-n față-ți ’nainte e-ntins
În lanțuri, păcate și moarte ești prins.

Te bucuri că-n drum sunt mulți ca și tine
Zidind sentimentul că toate ți-s bine
Dar însoțit de vorbiri mincinoase
Mergi înspre valea cea plină de oase.

Încredințat în ce faci stăteai tot în frunte
Și pe strămoși, învățai pe mulți să îi uite
Și-ai rupt rădăcini și-un trecut glorios
Și-ai rupt și credința în Domnul Hristos.

Prinzând ca din zbor formule și legi
Mândrindu-te tare că multe-nțelegi
Te-ai pus mai presus de toată zidirea
Furând adevărul, furând și mărirea.

Dar fără de știre, de sus de pe stâncă
Aflatu-te-ai prins în groapa adâncă
Nici bani, nici puteri, averi sau mărire
Nu pot să te scape de-a morții pierire.

Dar glasul bunicii, de mare folos
Răsună în minte, să vii la Hristos
Slăvit fie Domnul căci azi mai departe
Duci calea cea bună, ce scapă de moarte.

Grigore Hurdubae

Opreşte-te o clipă

Opreşte-te o clipă tu, suflete, în drum
şi cugetă puternic la tot ce-auzi acum:
– crezi tu că este Moarte?
da, nu poţi să nu crezi
când numai cimitire-s şi cruci oriunde vezi!

De crezi că este moarte şi vezi că-i pentru toţi,
ştii c-a scăpa de moarte, oricât ai vrea, nu poţi,
– atunci ce-i mai cuminte ca a căuta de-acum
să-ţi scapi eterna viaţă de blestem şi de scrum!

Opriţi-vă o clipă voi, fraţi, şi voi, surori,
priviţi spre Jertfa Crucii şi treacă-vă fiori,
ştiţi voi ce-nseamnă asta?
– De n-aţi ştiut, să ştiţi,
prin Ea primiţi ori raiul, ori iadu-l moşteniţi.

De-aici din faţa Crucii voi nu mai sunteţi voi,
nu mai puteţi tot astfel să-ntoarceţi înapoi,
ori credeţi şi vă-ntoarceţi alţi oameni către cer,
ori vă-mpietriţi – şi mergeţi spre veşnice dureri!

Traian Dorz

Cercetare

Opreşte-te un ceas din alergare,
Prieten drag prin lume călător,
Să  stai smerit în duh de cercetare,
Alături de al tău Mântuitor.

Priveşte-L pe cărarea suferinţei,
Purtând ca El în camera de sus,
Ligheanul şi prosopul umilinţei,
Urmându-L toată viaţa ta supus.

Să stai deschis cum n-ai mai stat vreodată,
În faţa unui Fiu de Dumnezeu,
Să-ţi poţi vedea viaţa zbuciumată,
Şi să-l întrebi: Nu cumva sunt şi eu?

Acel ce cândva te-a vândut Stăpâne,
Pentru o pungă plină cu arginţi,
Şi m-am ascuns apoi fără ruşine,
Pentru  o vreme-n  rândul celor sfinţi.

Să vii cu El acolo în grădina,
Unde a plâns şi Petru-ngenunchiat,
Să-ţi recunoşti păcatul, să-ţi plângi vina
Dacă şi tu cândva te-ai lepădat.

De Cel ce te-a creat, dându-ţi suflare,
Zicând : eu nu-L cunosc, nu L-am văzut,,
Când te-ai oprit cândva din întâmplare,
La sfatul celor răi pe-un drum pierdut.

Nu încerca pe  căi ocolitoare,
Să-ţi speli vinovăţia ca Pilat.
Atât cât mai există îndurare,
În Sângele Lui Sfânt poţi fii spălat.

Vino acolo-n ,,Dealul căpăţânii”
La Golgota cum a venit Ioan,
S-auzi prin vremi batjocura mulţimii,
Şi loviturile barbare de ciocan.

Aici să-ţi înţelegi deplin menirea,
Trăirii tale pe acest pământ,
Ca să vesteşti celor din jur Iubirea,
Ce ne-a lăsat-o Cel de-apururi sfânt.

Ilie Belciu