3 Februarie

 „Spune-mi… unde îţi paști oile, unde te odihneşti la amiază? ”

Cântarea Cântărilor 1:7 Aceste cuvinte exprimă dorinţa credinciosului de a-L urma pe Christos şi dorul său de părtăşie cu EL. Unde-ți paşti oile? In casa Ta? Merg şi eu, dacă te găsesc acolo. In rugăciune personală? Mă voi ruga neîncetat. In Cuvântul Tău? Le voi păzi cu scumpătate. Spune-mi unde le hrăneşti, fiindcă oriunde merge Păstorul, oile II urmează; nimeni altcineva nu le poate împlini nevoile. Eu nu pot fi mulţumit cu nimic altceva. Sufletul meu flămânzeşte şi însetează după prezenţa Ta înviorătoare.

„Unde te odihneşti la amiază?” Fie că este dimineaţă sau amiază, singurul loc de odihnă este alături de Tine şi iubita Ta turmă. Odihna sufletului meu trebuie să fie o odihnă binecuvântată, şi numai la Tine o pot afla. Unde se află umbra stâncii? De ce să nu mă odihnesc acolo? „Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi?” (Cânt. 1:7). Tu ai tovarăşi — de ce să nu fiu şi eu unul dintre ei? Satana îmi spune că sunt nevrednic, dar întotdeauna am fost aşa. Totuşi, Tu mă iubeşti de mult; de aceea, nu cred că nevrednicia mea poate fi o barieră în calea tovărăşiei noastre.

E adevărat că sunt slab în credinţă şi gata să cad, dar chiar slăbiciunea mea mă îndeamnă să fiu întotdeatitta acolo unde îţi hrăneşti turma, ca să fiu întărit şi păzit lângă izvoarele de apă. De ce să plec de lângă Tine? Nu am nici un motiv să plec, am mii de motive să rămân, fiindcă Isus mă cheamă să vin. Dacă mă lasă o clipă, este numai ca să mă facă să-I doresc prezenţa. Când mă va vedea că sufăr fiindcă sunt singur, mă va duce din nou la staul, acolo unde mieii turmei Sale sunt feriţi de arşiţa soarelui.

C.H. Spurgeon

Este El cu adevărat Domnul meu?

“…vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus.” Fapte 20:24

 

Bucuria vine în urma împlinirii depline a scopului pentru care am fost creat şi regenerat, nu în urma realizării cu succes a unui lucru. Bucuria Domnului nostru era să facă lucrurile pentru care a fost trimis de Tatăl, şi El ne spune: “…Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Ai primit o slujbă de la Domnul? Dacă da, trebuie să te dedici ei, să-ţi preţuieşti viaţa numai pentru îndeplinirea acelei slujbe. Gândeşte-te ce satisfacţie vei avea când îl vei auzi pe Isus spunând: “Bine, rob bun şi credincios”; când vei şti că ai făcut lucrul pe care El te-a trimis să-l faci. Fiecare trebuie să ne găsim locul în viaţă din punct de vedere spiritual. Îl găsim când ne primim slujba de la Domnul. Pentru a face aceasta, trebuie să umblăm cu Isus; trebuie să-L cunoaştem pe El mai mult decât ca Mântuitor personal. “Ii voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Mine.”

“Mă iubeşti?” Atunci: “Paşte oile Mele”. Nu există nici o alternativă a modului în care-I putem sluji, ci doar o loialitate absolută faţă de însărcinarea pe care ne-a dat-o Domnul nostru – loialitate faţă de ceea ce înţelegem atunci când ne aflăm cât mai aproape de Dumnezeu. Dacă ai primit o slujbă de la Domnul Isus, vei şti că nevoia nu este niciodată identică cu chemarea: nevoia este oportunitatea de a-ţi exersa chemarea. Chemarea implică loialitate faţă de slujba pe care ai primit-o când erai într-adevăr în strânsă legătură cu El. Aceasta nu implică faptul că s-a planificat deja o campanie de lucru pentru tine, dar înseamnă că trebuie să ignori solicitările de a lucra în alte domenii.

Oswald CHAMBERS

Eşti epuizat spiritual?

„Dumnezeul cel veşnic… nu oboseşte, nici nu osteneşte”. (lsaia 40:28)

Epuizarea înseamnă că forţele noastre vitale sunt terminate. Epuizarea spirituală nu este niciodată urmarea păcatului, ci a lucrării; a fi sau nu epuizat depinde de sursa din care te alimentezi. Isus i-a spus lui Petru: „Paşte oile Mele”, dar El nu i-a dat nimic cu ce să le hrănească. Procesul prin care eşti făcut pâine frântă şi vin turnat cere ca tu să fii hrană pentru alte suflete până când ele învaţă să se hrănească din Dumnezeu. Ele trebuie să te consume în întregime, până la ultima picătură. Dar ai grijă să te realimentezi, altfel, după scurt timp vei fi complet epuizat. Înainte ca alte suflete să înveţe să-şi primească viaţa direct din Domnul Isus, ei trebuie să şi-o primească din El prin tine; va trebui să fii literalmente „supt”, până când ele vor învăţa să-şi ia hrana de la Dumnezeu. Îi suntem datori lui Dumnezeu să facem tot ce putem pentru mieluşeii Lui şi pentru oile Lui, precum şi pentru El însuşi.

Modul în care-L slujeşti pe Dumnezeu te-a dus cumva la epuizare? Dacă este aşa, atunci verifică-ţi dorinţele şi sentimentele! Pe ce bază a început slujirea ta? Pe baza compasiunii faţă de oameni sau pe baza Răscumpărării în Isus Cristos? Întoarce-te continuu la temelia sentimentelor tale şi verifică unde îţi este sursa puterii! N-ai nici un drept să te plângi: „O, Doamne, sunt atât de epuizat!” El te-a mântuit şi te-a sfinţit tocmai ca să te epuizeze. Fii epuizat pentru Dumnezeu, dar amineşte-ţi că El este sursa puterii tale. „Toate izvoarele mele sunt în Tine.”

Oswald Chambers

Din slava cerului senin

Ev. Ioan cap 1.1-14 și Ioan 10:7-11
Ev. Luca 2:8-14

Din slava cerului senin,
S-a coborât Mântuitorul…
Blândul Păstor, smerit, divin,
Să scape oile,  (oamenii) de chin…
Mesia, Salvatorul!

Din dragoste Doamne-ai venit,
Să cauți oile pierdute…
Oi care mult Te-au necăjit,
Ce prin păcat s-au risipit,
Prin văi, pe deal, sau munte.

Din milă Doamne-ai coborât,
Să cauți oile rănite…
Oi care sfatul Ți-au urât,
Ce se-ndreptau înspre mormânt,
De cel viclean înfrânte.

Din dor adânc Te-ai întrupat,
Să cauți oile zdrobite…
Oi care de mult Te-au uitat,
Care păcatului s-au dat
Și au ajuns robite.

Din bunătate Doamne Te-ai născut,
Să cauți oile înstrăinate…
Oi care încă nu Te-au cunoscut,
Cuvântul Tău nu l-au crezut,
Și-au rătăcit în noapte.

Din îndurare ai ales să vii,
Să cauți oile bolnave, disperate…
Oi prinse în a răului stihii,
Oi parcă hăituite prin pustii,
Slăbite mult și însetate.

Din miile de voci ce zilnic te îndeamnă,
Dacă te știi și tu o oaie rătăcită…
Să știi că azi Păstorul cel bun și blând te cheamă,
Mărturisește-i lui a vieții tale dramă,
Să poți să ai de-acum o viață fericită!

Din veșnicie Doamne Ți-ai hotorât venirea,
Să dai oilor Tale viața din belșug…
Iertarea prin credință, căința, mântuirea,
Puterea de sfințire, lumina, ocrotirea
Și harul de a trage cu Tine-acum la jug.

de Teodor Groza

Slujba devotamentului înflăcărat

“Mă iubeşti? Paşte oiţele Mele.” loan 21:16

Isus nu a spus: Converteşte oamenii la părerile tale, ci: Ai grijă de oile Mele, ai grijă să fie hrănite pentru a creşte în cunoaşterea Mea. Noi considerăm drept slujire ceea ce facem în privinţa lucrării creştine; Isus Cristos numeşte slujire ceea ce suntem pentru El, nu ceea ce facem pentru El.

Ucenicia se bazează pe devotamentul faţă de Isus Cristos, nu pe aderarea la o credinţă sau la o doctrină. “Dacă vrea cineva să vină după Mine şi nu urăşte…, nu poate fi ucenicul Meu.” Nu există nici o argumentare şi nici o constrângere, ci pur şi simplu: “Dacă vrei să fii ucenicul Meu, trebuie să-Mi fii devotat doar Mie”. Un om atins de Duhul lui Dumnezeu spune imediat: “Acum văd cine este Isus”; aceasta este sursa devotamentului. Astăzi noi am înlocuit credinţa personală cu credinţa într-un crez; de aceea, aşa de mulţi sunt devotaţi cauzelor şi aşa de puţini Ii sunt devotaţi lui Isus Cristos. Oamenii nu vor să-I fie devoiaţi lui Isus, ci numai cauzei Lui.

Isus Cristos este o sursă de jignire adâncă pentru mintea educată de astăzi, pentru cei care nu-L vor pe El altfel decât ca pe un tovarăş. Domnul nostru a ascultat mai întâi de voia Tatălui Său, nu de nevoile oamenilor; mântuirea oamenilor a fost rezultatul natural al ascultării Lui de Tatăl. Dacă sunt devotat doar cauzei omenirii, în curând voi fi extenuat şi voi ajunge în punctul în care dragostea mea va scădea; dar dacă-L iubesc cu înflăcărare pe Isus Cristos însuşi, pot sluji oamenilor chiar dacă ei mă vor trata ca pe o ştergătoare de picioare. Secretul vieţii unui ucenic este devotamentul faţă de Isus Cristos şi caracteristica vieţii lui este modestia. El este ca bobul de grâu care cade în pământ şi moare, dar care va răsări şi va schimba întregul peisaj (vezi loan 12:24).

Oswald CHAMBERS

Nu ne părăsi vreodată

Motto:””Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L-au văzut,
L-au rugat să plece din ținutul lor””.Amin! Matei 8:34.

Când pe îndrăcitul din Gadara
Tu L-ai vindecat, Isuse,
Oamenii-au ales ocara
În loc de laude aduse.

Omul era stăpânit
De niște duhuri necurate,
Însă când l-ai întâlnit
Tu le-ai alungat pe toate.

Doar porcarii-au asistat
Când o întreagă legiune
De duhuri rele au intrat
În porcii de pe pășune.

Ce s-a întâmplat pe urmă
A fost lucru de mirare:
S-a repezit întreaga turmă
Și s-a aruncat în mare.

Îndrăcitul care fuse –
Și ieșise din morminte,
L-ai făcut, Doamne Isuse,
Sănătos și-ntreg la minte.

Porcarii au dat de știre
În cetate și în sate,
Și-au aflat toți, cu uimire,
Despre cele întâmplate.

Plini de o frică grozavă,
Gadarenii Ți-au cerut –
Doamne, fără de zăbavă
Să pleci din al lor ținut.

Și-ai plecat în altă parte –
În urma cererii făcute,
Ca să cauți mai departe
Oile Tale pierdute.

Azi, Isuse, ești cu noi
În Gadara de aici –
Ca pe căzuții în noroi,
Tu pe toți să îi ridici.

Pe cei care-s stăpâniți
De acele duhuri rele,
Fă-i, Isuse, sloboziți
Și scapă-i pe toți de ele.

Că se află-n neputință –
Duhuri rele-i trag în jos,
Oameni fără de credință
Și creștini fără Hristos.

Sunt oameni fără de minte
Și nu Te vreau lângă ei,
Dar noi Te rugăm fierbinte:
Nu ne lăsa singurei.

Doamne, Te rugăm cu toții,
Nu ne părăsi vreodată;
Scoate-ne din bezna nopții
La lumina minunată.

Nu ne lăsa de rușine –
Că omul îi atât de mic!
Și noi despărțiți de Tine
Nu putem face nimic.

Dar Ție, toate-Ți sunt supuse;
Tu faci lucrurile noi;
Fie-Ți milă, scump Isuse,
Și rămâi pe veci cu noi. Amin!

Ioan Vasiu

Un păstor le dă odihnă

“… ci vor paşte şi se vor odihni şi nimeni nu-i va tulbura.” (Ţefania 3.13)

Vorbeam ieri despre un popor mic şi smerit pe care Domnul îl păstrează ca pe o sămânţă în această lume moartă. Prorocul spune că el nu va săvârşi nelegiuirea şi nu va spune minciuni. Deşi n-are nici o vază, nici bogăţie, totuşi acest popor nu e în stare să recurgă la armele minciunii pe care cei răi le întrebuinţează fără nici o jenă.

Nu-i paşte primejdia să fie nimiciţi? Nicidecum. Ei vor avea hrană şi odihnă şi vor fi la adăpost de orice rău. Niciodată ei nu vor folosi nici răul, nici viclenia, ca să se apere. Oile sunt făpturi slabe şi lupii, fioroşii lor vrăjmaşi. Dar acum oile sunt mai numeroase decât lupii şi ele cresc din ce în ce mai mult, pe când lupii scad mereu. Va veni o zi când turmele de oi vor acoperi păşunile şi nici un lup nu va mai fi. Căci ele au un păstor care le dă păşune, ocrotire şi linişte. Nu va fi nimeni, adică nici o fiinţă omenească sau drăcească care să le tulbure. Cine poate să înspăimânte turma Domnului, când este chiar El de faţă? Noi ne odihnim în păşuni verzi, căci Isus însuşi este hrana şi liniştea sufletelor noastre.

Charles Spurgeon

Binecuvintează pe cei neînsemnaţi

“… va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe mari.” (Psalmul 115.13)

Iată un cuvânt îmbucurător pentru aceia care sunt într-o stare smerită şi trec prin greutăţi. Dumnezeul nostru îi priveşte cu bunătate pe aceia care au un venit mic, puţină trecere influenţă) şi n-au talent. El se ocupă de cele mai mici lucruri ale Creaţiunii Sale, Se ocupă şi de vrăbii. Nimic nu este prea mic pentru El căci se foloseşte de agenţi neînsemnaţi în ochii noştri pentru împlinirea planurilor Sale. Deci cel mai slab dintre noi să ceară binecuvântarea Sa, şi îşi va vedea starea sa, oricât, de neînsemnată ar fi, luminată de fericire.

Printre cei ce se tem de Domnul se află şi mici şi mari; unii sunt prunci, alţii uriaşi, dar toţi sunt binecuvântaţi. O credinţă mică este binecuvântată; o nădejde şovăitoare este binecuvântată; orice har dat prin Duhul Sfânt, poartă în el o binecuvântare. Mai mult, Domnul Isus i-a răscumpărat pe ce mici în ochii lumii şi pe cei mari cu acelaşi preţios sânge, şi El a spus că va paşte şi mieluşeii ca şi oile. Nici o mamă nu-şi dispreţuieşte copilul pentru că este mic; din contră, cu cât e mai slab, pipernicit, cu atât îi arată mai multă atenţie.

Dacă la Domnul se găseşte o preferinţă, apoi El îi clasează pe oameni de la “mici la mari”, şi nu de la “mari la mici”.

Charles Spurgeon

Hrană şi odihnă

“Eu însumi îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 34.15)

Sub cârmuirea Păstorului ceresc sfinţii sunt hrăniţi din belşug. Nu li se dă un pumn sărăcăcios de gânduri omeneşti, goale şi găunoase, ci Domnul îi hrăneşte cu adevărul tare şi miezos al descoperirilor Lui. Scriptura este pentru suflet o adevărată hrană, pe care Duhul Sfânt o duce până la inimă. Domnul Isus însuşi este adevărata hrană dătătoare de viaţă a celor credincioşi. Marele nostru Păstor ne făgăduieşte aici că El însuşi ne va da această hrană sfântă. Şi dacă duminica păstorul nostru pământean vine în faţa noastră cu mâinile goale, nu tot aşa vine Domnul.

Duhul celui ce este plin de adevărul sfânt stă liniştit. Cei pe care îi hrăneşte Domnul, sunt în pace. Nici un câine nu-i îngrijorează, nici un lup nu-i sfâşie, nici o pornire rea nu-i tulbură. Ei se odihnesc, întăriţi prin hrana pe care o primesc, învăţăturile harului îi sprijinesc şi îi mângâie. Ele sunt pentru noi îmbărbătare şi odihnă. Să ne aşteptăm să le găsim la Domnul Isus.

Fie ca şi astăzi El să ne îngăduie să ne hrănim în păşunile Cuvântului Său şi să ne odihnim în ele. Nici o nebunie şi nici o tulburare să nu avem astăzi, ci să fie pentru noi un timp de gândire şi de pace.

Charles Spurgeon

Un păstor le dă odihnă

“… ci vor paşte şi se vor odihni şi nimeni nu-i va tulbura.” (Ţefania 3.13)

Vorbeam ieri despre un popor mic şi smerit pe care Domnul îl păstrează ca pe o sămânţă în această lume moartă. Prorocul spune că el nu va săvârşi nelegiuirea şi nu va spune minciuni. Deşi n-are nici o vază, nici bogăţie, totuşi acest popor nu e în stare să recurgă la armele minciunii pe care cei răi le întrebuinţează fără nici o jenă.

Nu-i paşte primejdia să fie nimiciţi? Nicidecum. Ei vor avea hrană şi odihnă şi vor fi la adăpost de orice rău. Niciodată ei nu vor folosi nici răul, nici viclenia, ca să se apere. Oile sunt făpturi slabe şi lupii, fioroşii lor vrăjmaşi. Dar acum oile sunt mai numeroase decât lupii şi ele cresc din ce în ce mai mult, pe când lupii scad mereu. Va veni o zi când turmele de oi vor acoperi păşunile şi nici un lup nu va mai fi. Căci ele au un păstor care le dă păşune, ocrotire şi linişte. Nu va fi nimeni, adică nici o fiinţă omenească sau drăcească care să le tulbure. Cine poate să înspăimânte turma Domnului, când este chiar El de faţă? Noi ne odihnim în păşuni verzi, căci Isus însuşi este hrana şi liniştea sufletelor noastre.

Charles Spurgeon