Când sufletul îmi plânge

Adeseori, când sufletul îmi plânge
Și când a mea inimă se frământă,
Când simt că totu-n jur se prăbușește,
Aud o voce caldă, blândă.

Când sunt cuprins de-amărăciune
Și multe-s întrebările fără răspuns,
Eu mă aplec smerit in rugăciune,
Și mă încred În Domnul meu Isus!

În odăiță, pe genunchi, când plâng,
Și când Îi spun durerea numai Lui,
O, parcă cerul coborât-a pe pământ,
Și-atât de dulce-i vocea Tatălui!

O, cât de dulce-i ceasul rugăciunii,
Când stau la sfat cu Creatorul meu,
Când eu Îl chem, El nu mă dă uitării,
Ci îmi răspunde-n ceasul cel mai greu!

Da, vocea Lui. . doar ea mă-nviorează,
Îmi dă puteri să mă ridic, să lupt,
Doar vocea Lui mă-mbărbătează
Când in această lume, singur sunt.

Da, vocea Lui mă va-ntări mereu,
Orice-ar veni, voi fi in siguranță,
Căci Dumnezeu e veșnic steagul meu
Și la porunca Lui eu am viață!

De aceea, vreau să Îl slujesc cu tot ce am,
Doar vocea Lui doresc să o ascult.
Isus mi-e prietenul adevărat,
Doar El îmi este singurul avut.

Iar într-o zi, când calea-mi voi sfârși,
În urmă va rămâne acest pământ;
Când vocea Lui atunci voi auzi
Cu bucurie voi zbura spre cerul sfânt!

Aceeași voce aș vrea s-auzi și tu
Când ceasul incercării vine,
Să nu disperi, Isus Hristos e viu
El e aproape, e chiar lângă tine!

Andreia Ungureanu 

Toamnă la bunica

În covată, pe-o măsuţă s-a dospit la cald aluatul,
S-a-ncheiat acum o lună secerişul, treieratul,
Cotărcuţele sunt pline cu dovleci, ştiuleţi şi grâne,
S-au întors cu caş ciobanii de la munte, de la stâne
Şi cămara e ticsită; noaptea creşte, ziua scade,
De-acum se va pune bruma şi mistreţii vin să prade.
Pâlpâie domoală para în opaiţul afumat,
Din tavan, de-un cui atârnă busuiocul aromat,
Umplu de miresme casa cimbrişorul, lămâiţa,
Duduie în sobă focul şi-ncălzeşte odăiţa
Desenând în joacă forme peste albul văruielii;
După ce-am cinat, bunica îmi citeşte-n Evanghelii,
Apoi mâinile-şi ridică înspre cer cu mulţumire
Şi se-nchină-aşa măicuţa proslăvind cu umilire
Pe Cel care ne dă viaţă, hrană, pază, sănătate
Şi atât de multe daruri prin slăvita-I bunătate.

Olivia Pocol 

Roagă-te lui Dumnezeu în taină

“Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, închide usa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.” Matei 6:6

Ideea centrală în domeniul religiei este să-ţi aţinteşti privirea la Dumnezeu, nu la oameni. Să nu ai ca motivaţie dorinţa de a fi
cunoscut ca om al rugăciunii. Caută-ţi o “cămăruţă” în care să te rogi. închide uşa şi vorbeşte cu Dumnezeu în ascuns. Să nu ai o altă motivaţie decât aceea de a-L cunoaşte pe Tatăl tău din cer. Este imposibil să ai o viaţă de ucenic fără un timp anume de rugăciune in ascuns.

“Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe…” (v. 7).
Dumnezeu nu este niciodată impresionat de zelul nostru în rugăciune. El nu ne aude pentru că ne rugăm cu zel, ci numai pe baza Răscumparării. Rugăciunea nu înseamnă doar a primi lucruri de la Dumnezeu, aceasta este o formă elementară de rugăciune; rugăciunea înseamnă a ajunge într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu. Dacă Fiul lui Dumnezeu a luat chip în noi prin regenerare, El va trece dincolo de gândirea noastră naturală şi ne va schimba atitudinea faţă de lucrurile pentru care ne rugăm.

“Cine cere capătă” (Matei 7:8). Noi rostim rugăciuni pioase în care voinţa noastră nu este implicată, iar după aceea spunem că Dumnezeu nu ne-a răspuns; de fapt, noi n-am cerut nimic. “Cereţi orice veţi vrea” (loan 15:7), a spus lsus. A cere înseamnă a ne implica voinţa. Ori de câte ori lsus a vorbit despre rugăciune, El a asemănat-o cu simplitatea măreaţă a unui copil; noi venim cu atitudinea noastră critică şi spunem: “Da, dar..,” lsus a spus: Cereţi. Dar să nu uităm că trebuie să-I cerem lui Dumnezeu lucruri care se potrivesc cu Dumnezeul pe care L-a revelat lsus Hristos.

Oswald CHAMBERS

Roagă-te lui Dumnezeu în taină

“Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, închide usa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.” Matei 6:6

Ideea centrală în domeniul religiei este să-ţi aţinteşti privirea la Dumnezeu, nu la oameni. Să nu ai ca motivaţie dorinţa de a fi
cunoscut ca om al rugăciunii. Caută-ţi o “cămăruţă” în care să te rogi. închide uşa şi vorbeşte cu Dumnezeu în ascuns. Să nu ai o altă motivaţie decât aceea de a-L cunoaşte pe Tatăl tău din cer. Este imposibil să ai o viaţă de ucenic fără un timp anume de rugăciune in ascuns.

“Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe…” (v. 7).
Dumnezeu nu este niciodată impresionat de zelul nostru în rugăciune. El nu ne aude pentru că ne rugăm cu zel, ci numai pe baza Răscumparării. Rugăciunea nu înseamnă doar a primi lucruri de la Dumnezeu, aceasta este o formă elementară de rugăciune; rugăciunea înseamnă a ajunge într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu. Dacă Fiul lui Dumnezeu a luat chip în noi prin regenerare, El va trece dincolo de gândirea noastră naturală şi ne va schimba atitudinea faţă de lucrurile pentru care ne rugăm.

“Cine cere capătă” (Matei 7:8). Noi rostim rugăciuni pioase în care voinţa noastră nu este implicată, iar după aceea spunem că Dumnezeu nu ne-a răspuns; de fapt, noi n-am cerut nimic. “Cereţi orice veţi vrea” (loan 15:7), a spus lsus. A cere înseamnă a ne implica voinţa. Ori de câte ori lsus a vorbit despre rugăciune, El a asemănat-o cu simplitatea măreaţă a unui copil; noi venim cu atitudinea noastră critică şi spunem: “Da, dar..,” lsus a spus: Cereţi. Dar să nu uităm că trebuie să-I cerem lui Dumnezeu lucruri care se potrivesc cu Dumnezeul pe care L-a revelat lsus Hristos.

Oswald CHAMBERS

Posibilitatea rugăciunii si lupta rugăciunii

“Când te rogi, intra în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.” Matei 6:6

Isus n-a spus: “Visează despre Tatăl tău care este în ascuns”, ci “roagă-te”Tatălui tău care este în ascuns”. Rugăciunea este un efort de voinţă. După ce am intrat în odăiţa noastră si am închis uşa, cel mai dificil lucru de făcut este să ne rugăm. Nu ne putem aduna mintea să funcţioneze în ordine şi primul conflict îl avem cu gândurile rătăcitoare. Marea bătălie în rugăciune este să învingem gândurile care ne distrag.

Trebuie să ne disciplinăm mintea şi să ne concentrăm asupra rugăciunii deliberate.Trebuie să avem un loc anume pentru rugăciune; cind ajungem acolo. începe această plagă a gândurilor rătăcitoare – Trebuie să fac cutare sau cutare lucru. “Încuie-ţi uşa.” Liniştea în ascuns înseamnă să închizi în mod deliberat uşa în faţa simţurilor şi să te gândeşti Ia Dumnezeu. El stă în ascuns şi ne vede din locul Său tainic; El nu ne vede aşa cum ne văd alţi oameni sau aşa cum ne vedem noi înşine

Când trăim în locul tainic, ne este imposibil să ne îndoim de Dumnezeu, ajungem mai siguri de El decât de orice altceva. Tatăl vostru, spune Isus, este în ascuns, şi nu în altă parte. Intră în locul tainic şi chiar în mijlocul situaţiilor cotidiene, îl vei descoperi întotdeauna pe Dumnezeu. Formează-ţi obiceiul să discuţi cu Dumnezeu despre orice. Dacă, din momentul când te trezeşti, nu înveţi să deschizi larg uşa vieţii tale şi să-L laşi pe Dumnezeu înăuntru, vei lucra toată ziua de pe o bază greşită; deschide insă uşa larg şi “roagă-te Tatălui tău care este în ascuns”, şi orice lucru pe care-l faci în public va fi marcat de prezenţa lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Când te-nconjoară răul

Când te-nconjoară răul
N-ai pace-n cortul tău,
Nu-mpărtăși cu-oricine,
Nu vinde sfatul tău.

Nu da mărgăritarul
Porcilor din Gadara
Ca să-și întoarcă calea
Și să-ți găsești pierzarea.

Nu-nainta la vorbe cu cei ce nu cunoști,
Chiar prostul când tăcut-a, mai înțelept a fost.
Nu spune: ”Am de toate, hangarele-mi sunt pline
Ce-am strâns anul acesta am și în cel ce vine”.

Căci la ferestre zboară un sol înaripat
Ce vorba ți-o va duce la alții, necurmat.
De ce să ți se verse izvoarele-n piețe
De-ți știe altul casa chiar crezi că o să-i pese?

Te sfătuiesc la Domnul să-i spui suspinul tău
El nu îți va întoarce pentru bine un rău.
Hristos nu dă pe față păcatul tău ascuns.
De-l recunoști, chiar astăzi iertare ai de sus.

El a iertat pe curve, vameși și farisei,
Dar pe când preoțimea… e vai-și-amar de ei.
Căci caută doar cinste, pe sine se slăvesc,
Ei cu păcate-n sân, pe sfinți îi osândesc.

De mergi să-ți plângi amarul, de tine nu mai pot.
Ei spun: ”Mărturisește și zi-ne acum tot”!
Și-apoi cu viclenie la alții te vorbesc
Căci oricând au prilejul, chiar tot destăinuiesc.

Iubește dar tăcerea și învață răbdarea,
Caută odăița și în Domnul fă-ți scăparea!
Căci, cum închis-a Domnul chiar gurile de leu,
Pe Daniel să-l scape, vorbind fiind de rău,

Închide-va și gura pârâșului Satan.
El va mustra mândria, smerirea nu-i în van.

Va-nchide Domnul gura celor ce te vorbesc
Ce cu atâta trufie pe frați îi asupresc.
Adu-ți aminte Doamne rogu-Te și de mine
Că-s un nenorocit, dar mă încred în Tine!

Mateas Teodor