Ocrotire divină

Divina ocrotire vine de sus
În altă parte n-o căutați!
Amintiți-vă ce Tatăl v-a spus
Niciodată El nu v-a exclus
În suflet, mereu, să-L purtați.

În orice zi ajutor ați primit
‘Nălțați glorii cu multă ardoare
Când L-ați chemat nu a glumit
Ci ați cunoscut și ați simțit
C-aduce, oricând, ușurare.

Primejdii vin c-așa e aici
Dar, sub aripa Lui vă păstrează
De vin îngrijorări mari sau mici
Sau sentimente izvorâte din frici
Gusta-veți din părinteasca-i pază.

Priviți în urmă: ce constatați?
Nu v-a dezamăgit niciodată
Faptul acesta să nu-l uitați
În zbucium adânc, voioși, să cântați:
“Ce mare ești Stăpâne, Tată!”

Prin lungi labirinturi trecând iar
Avântul din voi să nu dispară
Veți vedea clar cum stele apar
Să vă ghideze spre cerescul Hotar
Unde-ntotdeauna e primăvară.

Furtuni vor veni să lovească în vas,
Să-l ducă-n adânc, să-l distrugă
Dar El a spus: ”Eu nu vă las
Veghez orice gest și-orice pas
Ascult cu atenție orice rugă.”

Din nou uriași declanșa-vor război
Fiind siguri că vă doboară
Dar și-atunci Stăpânu-i cu voi
Să vă îndrume spre viața de-apoi
Triumfuri din Rai, mereu, se coboară.

Suprema ocrotire e darul ceresc
Își are izvorul în iubirea-i sublimă
Făgăduințele Lui, deplin, se-mplinesc
C-așa, negreșit, speranțele cresc
Și spre Țara promisă v-animă.

George Cornici

Psalmul 32

Ferice de acel ce Domnu-i iartă
Fărădelegea care-a săvârșit
Și de acel ce vină nu mai poartă
Păcatul lui fiind acoperit.

Ferice-i omul căruia nu-i ține
În seamă Domnu’-a lui nelegiuire
Ce nici o viclenie nu deține
În duhul lui sau în a lui gândire.

Cât timp eu am tăcut nu mi-a fost bine
Îngrozitor simțeam oasele toate
Ce mă dureau și se topeau în mine
De gemetele mele necurmate.

Căci zi și noapte mâna-Ți apăsase
Asupra-mi cu putere-odinioară
Simțeam cum vlaga mea mi se uscase
Precum pământu-n seceta din vară.

Atuncea Doamne am venit la Tine
Cu toată vina mea ce m-a străpuns
Ți-am spus fărădelegile, ști bine
Și-al meu păcat nu l-am ținut ascuns.

Atunci am zis: ”Întreaga fărdelege
O voi mărturisi lui Dumnezeu!”
Iar Tu, Acel ce totul înțelege
Iertat-Ai vina și păcatul meu.

Dea-aceea să se roage totdeauna
Evlaviosu-n vremea potrivită
Când ape mari se vor vărsa întruna
Atunci ființa lui va fi ferită.

Tu din necaz mă scoți cu mână tare
Tu-mi ești adevărată ocrotire
Tu Domnul meu Puternice și Mare
Mă-nconjuri cu cântări de izbăvire.

”Am să te-nvăț de-acuma”-Domnu-mi zice
”Ți-arăt și calea ca să mergi pe ea
Mereu Te-oi sfătui, să fii ferice
Privirea Mi-o îndrept asupra ta!”

Nu fiți ca și un cal ce nu-înțelege
Sau un catâr strunit de orișicine
Ce trebuie cu-n frâu ca să se lege
Să nu-l lași să se-apropie de tine.

De multe ori durerea se repede
Peste cel rău, fiindcă nu-i scăpare
Însă acel ce-n Domnul se încrede
E-nconjurat de El cu îndurare.

Vă bucurați în Domnul pe vecie!
Voi sfinți, cu veselie negrăită
Și scoateți strigăte de bucurie
Toți cei cu inima neprihănită!

Daniel Hozan

Refugiul nostru

Refugiul nostru-n aspră vreme
În lumea largă nu-l găsim
Când ființa toată plânge, geme
În rugi la Tatăl noi suim.

Când e năpastă și teroare,
Când vin soldații nemiloși
La-l nostru Tată e scăpare
Din stări cumplite suntem scoși.

Nu sunt motive de -a ne teme
De cei ce vin cu-atac nebun
Avem refugiu-n orice vreme
EL vine-n timpul oportun.

Vin încercări să ne provoace
Dureri ce nu s-au mai văzut
Dar noi avem în suflet pace
Cu Fiul chiar de la-nceput.

Urgii când vin să ne-mpresoare
La cine adăpost găsim?
În El e Turnul de scăpare
Numai în El ne odihnim.

La pândă stau dușmani o mie
Să ne doboare la pământ
Dar noi avem o datorie:
Să stăm în har și-n Legământ.

De cine să ne fie frică
În orice vreme și-orice loc?
Din orice stare ne ridică
Cel ce creează ger și foc.

Dușmanii vin cu-amenințare,
Cu armele care ucid
În noi e sfântă- credințare
Ne apără cerescul zid.

De ar veni să ne distrugă
Oștiri cu sediul în infern
Le-ar pune Adonai pe fugă
Și-am fi la adăpost etern.

Cănd ne apasă-ngrijorarea
Deschidem Psalmii să ne dea
Din orice temeri dezlegarea
Minuni să mai putem vedea.

Cu-adânca noastră mulțumire
Venim la Tine sfinte Domn
Căci numai Tu dai ocrotire
Și-n timpul zilei și în somn.

George Cornici

Ocrotire

Cum 40 de ani lui Iacov prin pustie
Incaltamintea nu i s-a-nvechit,
Tot astfel 40 de ani stau marturie
Ca ocrotirea Lui nu ti-a lipsit.

Cel ce-a rascumparat poporul din robie
Cu mana tare si cu brat intins,
Si-a dovedit din plin a Lui credinciosie
Si-n viata ta, pe tot al ei cuprins.

Tot El te va pastra de astazi mai departe
In harul Sau, caci El s-a pus chezas
Sa te desavarseasca, si sa-ti faca parte
De slava Sa si de al Lui salas.

Increde-te in El, si-asteapta-L, ca El stie
Cand tot ce a promis va fi-mplinit;
Tu vei descoperi intreaga vesnicie
C-a daruit atat cat te-a iubit.

Anca Winter  

Ce mare Har!

Ce mare Har, să fii copil al Cerului,
Ce mare Har să fii iubit de Acel,
Ce zi și noapte se-ngrijește cu iubire,
Purtând în ocrotirea-I, Credincios, Fidel!

În Adevăr umblând, să știi, e mare Har,
A răspândi iubire-i o virtute,
E mare Har, și o viață-n trai pe altar,
E mare Har, să ți se spună: du-te,

De fii o stea prin milioane-stele,
Ce luminează-n întunericul cel dens,
Iubirea lui Isus, fiind printre ele –
Redau valori vieții și bun sens.

Ce mare Har, ce mare Har să știi,
Ca-n tine, Cel crucificat traiește,
Și printre zecile și miile de mii,
Măritul se adoră, se slăvește!

Căci n-ar fi Viața și Lumina fără El,
Și nici Iubirea în parfumul ei frumos,
Un abur trecător am fi făr’ Miel,
Cu pas înspre abis, vertijinos!

Dar se îndură de noi, El, Adevărul,
Venind în lume, lăsând tron Regesc,
Și-n El, ce-I Har, și-I Răscumpărătorul,
Iubirea, viața, fericirea se odihnesc!

Ce mare Har, ce mare Har să știi,
Iubit ești de Acel, ce totul știe
Și zi de zi, în zbor spre veșnicii,
Îți este Călăuză, Apă Vie!

Lidia Cojocaru

Tată, protecția Ta…

Tată, protecția Ta
E-o zilnică minune
Cu drag o vom păstra
În orice acțiune.

Cu Tine-n luntrea vieții
Suntem asigurați
Spre Rai suntem drumeții
De Tine protejați.

Ne scoți din întristare
Să nu cădem zdroboți
Ești turnul de scăpare
Suntem, oricând, păziți.

Furtuna când apare
Ești adăpost solid
Primim asigurare
Că nu sfârșim în vid.

În nopțile durerii
E leacul pregătit
Lumina Învierii
E solul mult dorit.

Au vrut să ne doboare
Agenți în iad formați
Cu brațul Tău cel tare
Au fost toți dezarmați.

Și-n câte situații
Zilnic ne-ai apărat!
Precarele relații
Din nou le-ai reparat.

Ocrotitor și Tată
În veci Îți vom sluji
Că știm că niciodată
Nu ne vei părăsi.

George Cornici

Da, Eu voi merge înaintea ta…

”Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi
sfărâma ușile de aramă și voi rupe zăvoarele de fier. Isaia 45:2.

Ref. Is. 45:2; 43:19; 44:3.

Da, Eu voi merge înaintea ta,
Drumuri muntoase voi netezi,
Usi de arama voi sfărâma,
Zăvoare de fier voi rupe, vor pieri!

Râuri în locuri secetoase vor fi,
Drum prin pustie va fi croit,
Pământ însetat nu va mai fi –
Cine-n Cel Sfânt mereu a zidit,

Îi voi fi ocrotire, sfat și tărie,
Viață, putere, fericire în Har –
Mâna Mea-I Apă Vie, e bucurie
Pentru suflet plecat, inimi pe-altar!

Cântă-I, înalță-L, laudă-L mereu –
Biruința-I Isus, Sfântul Rege!
Victorios e destinul tău și al meu –
Cuvânt spus, nici odata nu trece!
––––––––––––
Slăvit fii, Iubire – veacuri inunzi
Tu mergi înainte pe cale,
În credincioșie păzești, orice pătrunzi
Mereu vom ‘nălța osanale!

Mereu vom cânta – credincioșia,
Mereu vom slăvi – izbăvirea,
Isuse, Domn și Stăpân, armonia
E-n Tine, Tu ești – fericirea! ! !

Îți mulțumim de Jertfa nespusă!
Îți mulțumim de orice, oricând!
Îți mulțumim de viața adusă!
Prin Tine cântă ”pământ”.

Lidia Cojocaru

Ajutorul Tău

Îl umple de veselie ajutorul Tău! Ps. 21:1 (b).
I-ai ieșit înainte cu binecuvântări de fericire Ps. 21:3 (a).
Îţi cerea viaţa și i-ai dat-o Ps. 21:4 (a).

Ref. : Ps. 21:1(b)-2; 3(a); 4.

Ajutorul Tău – puternică ocrotire
Mare-I Dumnezeu – Mâna-I Izbăvire,
Binecuvântări de fericire, Har
Bucurii, cântări, dă vieții pe altar.

Doamne-n al Tău Nume, ne vom sprijini
Dreapta Ta oriunde, știm va ocroti!
Veșnică Iubire, veșnică îndurare,
Bunătate, milă, e-n Dumnezeul Mare!

În Dumnezeul nostru, ne vom bucura
Steagul biruinței ‘nălțat în lauda Sa
Ridice ochi spre cer, încrederea deplină
Să-ți spună-n El nu pieri, Mâna-I Sa divină

Ocrotește, ține, conduce cu tărie,
La El oricine vine, se îmracă-n bucurie!
Lasă totul, tot, orișice povară,
Domnul Savaot ridică, nu doboară.

Oricând conduce pasul cel sfințit în El,
Depășești impasul prin Viu Emanuel,
Nimic peste puteri n-o da și tot va fi
Mereu spre slava Sa, vin a mulțumi

Cu sfinții împreună în mii de mii cântări,
Celui ce adună și-n binecuvântări
Umple a ta ființă, iar Harul, armonia
Cu acel tărâm de vis, te leagă-n bucuria

Ce e numai în El, căci El este Viața
Prin Isus, Sfântul Miel, vei spune-n Dimineața
Ce vine-n mii culori: Slăvit fii, Miel Divin
Iubind, te-ai dat să mori, în tine-i cer senin!

Lăudat fii, lăudat, Veșnic Împărat,
Al Neprihănirii Soare, înălțat fii, înălțat!
De grija Ta eternă, îți mulțumim mereu –
Tată, Creator, Veșnic Dumnezeu! ! !

Lidia Cojocaru 

Domnul Este Pastorul Meu

Ai încredere in Mine! Ca doar eu îți sunt Pastorul,
Neîncetat voi fi cu tine, orsicand și-n orice loc
De s-ar întâmpla pe cale sa-ți alunece piciorul,
Te voi izbăvit îndată, și din apa și din foc.

Cu toiagul arăta-ți-voi, cărările cele sfinte,
Iar Nuiaua! – e mustrarea-Mi, s-o Primești nu ezita,
Ca sa nu cazi de pe culmea, ce o urci cu dor fierbinte,
Ia aminte deci la sfatu-Mi! El va fi salvarea ta!

Fiindcă m-ai ales pe Mine, de Pastor in a ta viata,
Te voi copleși cu daruri, in oricare dimineața,
Cu ocrotitoare aripi te-oi umbri in al tău drum,
Și spre cortul tău urgia n-o sa vina nicidecum.

Pot sa zboare mii și sute, săgeți ziua-n jurul tău,
Ele vor cădea alături, neputând sa-ți facă rău.
Și pe brațe te-oi conduce, chiar prin încercări de treci,
Ai încredere in Mine și vei fi salvat in veci!

Eugen Costea 

Disciplina necazului

„În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33

În general, viaţa creştină este considerată ca însemnând eliberare de necazuri. Ea înseamnă eliberare în mijloculnecazurilor, ceea ce este cu totul altceva. “Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt… nici o nenorocire nu te va ajunge” – nici o urgie nu se poate apropia de locul unde tu eşti una cu Dumnezeu.Dacă eşti un copil al Lui Dumnezeu, cu siguranţă vei întâmpina necazuri, dar Isus spune să nu fii surprins când acestea vin.

“In lume veţi avea necazuri: dar îndrăzniţi. Eu am învins lumea; nu aveţi de ce să vă temeţi.” Oamenii care, înainte de a fi fost mântuiţi, dispreţuiau discuţiile despre necazuri, adeseori ajung inerţi, lipsiţi de motivaţie după ce sunt născuţi din nou, pentru că au o idee greşită despre ce înseamnă să trăieşti o viaţă de sfânt.Dumnezeu nu ne dă o viaţă învingătoare; El ne dă viaţă pe măsură ce învingem. Lupta vieţii este cea care ne căleşte puterea. Dacă nu există luptă, nu există putere. Îi ceri tu Lui Dumnezeu sa-ţi dea viaţă, libertate şi bucurie? El nu poate face aceasta dacă tu nu accepţi lupta. Imediat ce accepţi lupta, primeşti puterea.

Invinge-ţi timiditalea şi păşeşte înainte, iar Dumnezeu îţi va da să mănânci din pomul vieţii şi vei prinde puteri. Dacă munceşti prea mult fizic, te vei epuiza; dar dacă munceşti mult spiritual, vei primi şi mai multă putere Dumnezeu nu dă niciodată putere pentru mâine sau pentru ceasul următor, ci numai pentru lupta de acum. Suntem tentaţi să privim necazurile din perspectiva judecăţii omeneşti. Dar cel sfânt se bucură atunci când zdrobit de greutăţi, deoarece victoria, in acea situaţie, este cu totul imposibilă pentru oricine în afară de Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS