Acel smarald strălucitor al ochilor frumoși

Acel smarald strălucitor al ochilor frumoși
Eu nu voi mai uita nicicând și niciodată…
Când pe genunchi tu te rugai să fim toți sănătoși
Și să-i slujim lui Dumnezeu viața toată.

Îmi amintesc adesea când în nopțile târzii…
Mă trezea un murmur blând de sfinte rugăciuni
Când te rugai cu lacrimi pentru ai tăi copii
Ca să fie credincioși și să crească oameni buni.

Și azi mai văd în visuri chipul tău gingaș, plăpând
Când rana îmi legai și mă mângâiai pe frunte…
Eu îți simțeam iubirea ta în zâmbetul tău blând
Iar sărutul tău de mamă… încă îl țin minte.

Prea devreme părul tău ți s-a poleit cu argint
Dar totuși mai frumoasă… tu ești ca altădată…
Chiar dacă mâinile ridate-ți sunt de ploi și vânt
Ne mai mângâie și astăzi cu o dragoste curată.

Acele lacrimi de smarald din caldele-ți priviri
Încă le mai văd și azi cum curg pe obrajii tăi…
Tu, mamă mi-ai lăsat în viață frumoase amintiri
Ca să fiu și eu exemplu bun pentru copiii mei.

…Dragostea de mamă nu moare niciodată
Ea mereu ne însoțește pe drumurile vieții…
Iubirea mamei sfinte va fi mereu cântată
Oriunde-n versuri și în cântări de toți poeții.

Mihail Cebotarev

20 Ianuarie

„Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta.” Psalmi 119:37

Lucrurile deşarte sunt de mai multe feluri. Clopoţeii nebuniei, veselia lumii, dansul, muzica şi cupa desfrâului — toate acestea sunt lucruri deşarte. Ele îşi arata singure numele şi caracterul. La fel de înşelătoare sunt cele numite ,grijile lumii, ţi înşelăciunea bogăţiilor” (Marcu 4:19). O persoană poate să caute deşertăciunea în afaceri aşa cum un actor o caută în teatru. Dacă îşi petrece viaţa adunând bogăţii, îşi risipeşte zilele într-un spectacol zadarnic. Dacă nu II urmăm pe Christos şi nu facem din Dumnezeu marele scop al vieţii noastre, nu ne deosebim cu nimic de cei uşuratici.

Este limpede că avem multă nevoie de rugăciunea din prima parte a textului „abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte”. In cea de-a doua parte „înviorează-mă în calea Ta”, psalmistul mărturiseşte că a fost leneş, greoi, adormit, poate chiar mort. Poate că şi tu, dragă cititorule, te simţi la fel. Suntem atât de adormiţi încât nici cele mai bune motive nu ne pot înviora, în afară de însuşi Domnul. Cum! Oare iadul nu mă va înviora? Oare mă voi putea gândi la moartea păcătoşilor fără să mă trezesc? Oare cerul nu mă va scutura? Voi putea să mă gândesc la răsplata celor credincioşi fără să mă dezmorţesc? Oare moartea nu mă va trezi? Voi putea să mă gândesc la ziua în care voi sta în faţa Domnului meu fără să mă înfiorez? Oare dragostea lui Christos nu mă va constrânge?

Aş putea să mă gândesc la rănile Lui şi să stau la piciorul crucii fără să ard de credinţă şi zel? Aşa se pare! Nici un gând nu ne poate înviora, dacă Dumnezeu nu o face El însuşi; de aceea strigăm „înviorează-mă în calea Ta”. Psalmistul îşi varsă tot sufletul în rugăciune fierbinte; inima şi mintea se unesc în implorare. „abate-mi ochii”, spune mintea, „Inviorează-mă”, strigă inima. Aceasta este o rugăciune potrivită pentru fiecare zi. O, Doamne, ascultă-mă în noaptea aceasta.

C.H. Spurgeon

Cine sunt eu de mă iubești

Când dimineața ochii îmi deschid,
Ii mulțumesc lui Dumnezeu,
Că am putut din pat să mă ridic,
Să văd un tandru răsărit,
Și sufletu mi-l duc în apogeu …

In apogeu, imi inchid ochii inapoi,
Si-L vad pe Bunul Dumnezeu
Cum ma atinge, am fiori,
Cine sunt eu ca sa-mi oferi
O dragoste de Dumneze, cine sunt eu ?

Cine sunt eu sa Te gandesti la mine?
Cine sunt eu sa ma iubesti?
Cine sunt eu, ca pentru mine
Ai dat sa moara in suspine,
Un Fiu din slavile Ceresti?

Si-asa in linistea divina,
In zorii acestei dimineti,
Eu ma aplec in rugaciune,
Iar sufletul meu in suspune,
Placat pe veci el va ramane,
Dragostei Dumnezeiesti.

Ana Onofrei 

VINE ISUS

Abel Bîtea

Mai bun decat 911

12 octombrie

Text: Psalmul 34

Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana si urechile Lui
iau aminte la strigatele lor.

Psalmul 34:15

Un articol din revista americana Reader s Digest mi-a reamintit
adevarul ca Dumnezeu este gata sa auda si sa raspunda atunci
cand il chemam, in nevoile noastre. Era pe vremea cand in circuitul
telefonic american se introdusese numarul 911 pentru tot felul de
urgente. Prin punerea in functiune a acestui sistem, cel ce for-
meaza numarul 911 nu trebuie sa spuna telefonistei unde se afla.
Numele lui si adresa apar imediat pe ecranul telefonistei de ser-
viciu.

Introducerea acestui numar a avut un succes rasunator. De ex-
emplu, un copil de 6 ani a sunat la numarul 911 pentru a anunta
ca a luat foc casa in care locuia. Chiar cand operatoarea ii spunea
copilului speriat ce sa faca, echipa de pompieri fusese deja trimisa
la locul incendiului. O fetita ingrozita a sunat, spunand ca cineva
incerca sa forteze usa si sa intre in casa. In mai putin de trei minute
hotul a fost arestat si fetita salvata. In alt oras, o fetita a sunat la
911 spunand ca un barbat o bate pe mama ei, dupa care a inchis
repede telefonul. Politia a sosit la timp si l-a arestat pe cel ce voia
sa comita un viol.

Dumnezeu aude strigatele copiilor Sai. Ori de cate ori Il chemam,
din orice situatie, stim ca ne asculta si ne raspunde. Cuvintele lui
David din Psalmul 34 se aplica si azi tuturor: „Ochii Domnului sunt
peste cel fara prihana, si urechile Lui iau aminte la strigatele lor”.

Cand esti in necaz, cheama-L pe Dumnezeu. El a promis sa-ti
raspunda. Este mai bun decat numarul de urgenta 911 !

„Poti sa stii ca Dumnezeu vegheaza

Si-I acolo, pretutindeni,

Cu iubire si rabdare

Ne-asteapta, sa ne-auda~n rugaciune.” – Roworih

„Nu va suna niciodata ocupat pe
linia rugaciunii cu cerul”

Painea zilnica

La picioarele Lui

Text: Apocalipsa 1:9-18

„Cand L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.” Apocalipsa 1:17

Ai „văzut” pe Domnul vreodată prin ochii credinţei sau „ai simţit” prezenţa Sa glorioasă? Dacă da, atunci ştii că cel mai potrivit răspuns este închinarea. Apostolul Ioan a fost atat de copleşit de Slava Lui, că atunci cand L-a văzut pe Isus, a căzut la picioarele Lui ca mort (Apoc. 1:17).
Scriitorul de imnuri creştine Isaac Watts a scris: „Adunaţi laolaltă toate numele glorioase ale înţelepciunii, ale dragostei şi puterii, tot ce au cunoscut muritorii, pe care le-au purtat vreodată îngerii. Toate ar fi prea sărace să descrie valoarea Lui, prea sărace pentru a-L slăvi pe Salvatorul meu”.
Marele poet englez Robert Browning a vorbit despre închinarea înaintea lui Cristos, într-o anecdotă scrisă despre colegul său Charles Lamb. Se pare că Lamb, un creştin devotat, vorbea cu cineva despre oameni faimoşi pe care i-ar fi plăcut să-i întalnească. Lamb a spus: „Există o altă Persoană. Dacă Shakespeare ar intra în camera aceasta, ne-am ridica cu toţii să-l întampinăm; dar dacă Persoana aceea ar intra, am cădea cu toţii la pămant încercand să-i sărutăm poala hainei”. Desigur, vorbea despre Isus Cristos.

Cat de neansemnaţi devenim în prezenţa lui Isus! Cand recunoaştem măreţia Sa, grandoarea şi slava, nu putem face nimic altceva decat să ne închinăm şi să exclamăm ca Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28). Isus Cristos este singurul nume care merită închinarea şi adoraţia noastră. O, veniţi, să-L adorăm. – P.R.V.

„Divine, atotputernic Domn, împăratul meu biruitor,
Sceptrul Tău şi spada, tronul şi haru-Ţi ador.
A Ta este puterea. Priveşte cum stau
La picioarele Tale şi-n etern mă predau.” – Watts

„Atunci cand îl recunoaştem pe Isus ca Rege, Îi vom da închinarea noastră„

Painea zilnica

„Nu am privit niciodata in sus de aici”

Text: Isaia 40:21-26                                     

„Ridicaţi-vă ochii in sus, si priviţi! Cine a făcut aceste lucruri?” Isaia 40:26

Prietenul meu Mark era pe terenul de golf unde mai jucase de multe ori. Deodată a exclamat către partenerii săi de joc: „Priviţi, ce privelişte minunată!” Dincolo de dunele aurii ale nisipului se desfăşura o imagime minunată a Lacului Michigan, cu oglinda apelor albastre sclipind în lumina acelei veri splendide. De fiecare dată, înainte de a ajunge în acel punct specific, Mark fusese concentrat la joc şi la problemele lui. Ochii îi fuseseră aplecaţi numai în jos. „Nu am privit niciodată în sus de aici!” a exclamat el. Cuvintele lui m-au făcut să mă gîndesc la oamenii cărora Isaia le-a vorbit cu previziune profetică. Vor fi în exilul babilonian, departe de ţară, într-o situaţie precară. Profetul îi sfătuieşte să privească în sus, să-şi ridice ochii în sus amintindu-şi de maiestatea, puterea şi credincioşia Domnului Suveran peste totul.

Acest sfat este bun şi pentru noi cei de azi. Uneori devenim atat de preocupaţi de dificultăţile vieţii, sau atat de copleşiţi de anumite situaţii, că pierdem perspectiva lui Dumnezeu. Suntem în locuri problemă care ne absorb interesul şi ne limitează viziunea. Poate fi biroul unde lucrăm, sau prezenţa unei persoane dificile. Poate fi un pat de spital sau camera unde zăcem bolnavi. Suntem descurajaţi şi slăbiţi. Dacă aşa este, atunci avem nevoie să privim în sus şi să vedem din nou grandoarea şi puterea Dumnezeului nostru atotputernic. Să nu ajungem să spunem vreodată: „Niciodată n-am privit în sus din locul acesta!” – D.C.E.

„De vezi ce minuni poate Domnul să facă
Privind în jur la toate cele create,
încrede-te atunci în puterea-I divină;
Sigur te va trece cu bine prin toate.„- D.J.D.

„Unii oameni văd mai multe lucruri ale lui Dumnezeu plimbandu-se în jurul casei, decît văd alţii făcand călătorii împrejurul lumii„

Painea zilnica

Calatoresc tacut

Eugen Tifrea

„Taticule, m-ai uitat!”

Text: Deuteronom 31:1-8

El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Evrei 13:5

A fi uitat este unul dintre cele mai dezamăgitoare şi tulbuătoare sentimente din viaţă. În cartea sa: „Psalmii populari ai credinţei”, pastorul Ray Stedman povesteşte o experienţă personală care subliniază cat de îngrozitor este să fii lăsat deoparte.
„Într-o duminică dimineaţa, scrie el, după serviciul divin, am plecat acasă singur. Fiica mea Laurie, de 7 ani, era în sala copiilor. Am crezut că este cu mama ei. Soţia mea a crezut că este cu mine. Astfel, Laurie a rămas la biserică.” De îndată ce pastorul şi soţia au ajuns acasă, şi-au dat seama imediat de cele întîmplate şi repede au plecat spre biserică după Laurie. El a relatat: „Am gâsit-o aşteptîndu-mâ cu lacrimi mari în ochi. Cu cel mai sfîşietor reproş în voce, mi-a spus: „Tăticule, m-ai uitat!” Cu toţii am fost uneori uitaţi sau nebăgaţi în seamă de alţii. Dar există o persoană care niciodată nu va face aşa ceva – Tatăl nostru Cel ceresc. Psalmistul a spus: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană” (Psalmul 34:15). Suntem întotdeauna sub ochii Săi care veghează.

În orele acelea de singurătate, cand prietenii te-au uitat, cand încercările te strivesc şi nu ştii ce să faci, nici încotro s-o iei, mangaie-te în asigurarea că Domnul te vede. El ne cunoaşte în ce împrejurări ne aflăm şi se preocupă de noi. El este Acela care va merge cu tine. El a promis că „în nici un chip nu te va părăsi” (Evrei 13:5). Nici un copil al lui Dumnezeu nu poate să spună: „Tăticule, m-ai uitat!”   – R.W.D.

„Clipă de clipă păşesc cu Isus,
Clipă de clipă, am viaţă de sus.
Privind la El, o ce bucurie!
Clipă de clipă-s al Lui pe vecie.”     – Whittle

„TU poţi să-L uiţi pe Dumnezeu, dar El nu te va uita niciodată„

Painea zilnica

Chiar daca muntii

Diana Scridon & Ovidiu Opris