Strigat

Dac-ar avea parintii ochi sa vada
Si sufletul le-ar fi mereu atent,
In ochii pruncilor cu viata fada
Ar descifra mesajul cel urgent:
„Va rog, iubiti-ma inteligent!”

Nu glume, nici minciuni-bomboane amare,
Nu vreau bunici si nici televizor,
Nu-mi trebuie nici lux, nici imbuibare;
Putin imi pasa de traiesc sau mor:
Dar vreau sa fiu al vostru, nu al lor!

Eu stiu c-aveti profesii elevate,
Ca sunteti la curent cu date noi,
C-aveti servicii, ca eu sa am de toate;
Dar, fiindca va iubesc pe amandoi,
Va spun ca am nevoie doar de voi!

As vrea ca jucarie ochii mamei,
Nu ochii-ndepartati ai vreunui unchi.
Cand ne-ntalnim atrasi de glasul foamei,
Si nu pot sta la tata pe genunchi,
Ma simt ca o mladita fara trunchi.

Nu vreau sa fiu un deget ce acuza
Gasind olarul singur vinovat.
Am gand curat, si inima refuza
O bomba cu efect intarziat.
Eu vreau sa fiu un om adevarat!

De-aceea, vreau parintii mei sa vada,
Sa aiba sufletul mereu atent;
Ca-n ochii mei cu viata fada
Sa descifreze strigatul urgent:
„Va rog, iubiti-ma inteligent!”

 Romulus Chelbegean  

Recunostinta

Azi mă plec în fața Ta Isuse,
N-am să-Ți cer bani, sănătate,
Vreau cu ruga mea de astăzi,
Ca să Te slavesc în toate.

Mulțumesc pentru căsuța-n care,
Zi de zi mă odihnesc,
Mulțumesc pentru mâncare,
Dumnezeul meu ceresc.

Pentru haine, pentru apă,
Vin eu azi să-Ți mulțumesc,
Pentru ochi, pentru lumină,
Ce zi de zi pot s-o zăresc.

Mulțumesc pentru căldură
Pentru rodul pământesc
Mulțumesc și pentru grâne
Tată Dumnezeu ceresc.

Mulțumesc pentru tot trupul,
În picioare eu mă țin,
Și pot să muncesc din greu
Chiar pană la asfințit.

Mulțumesc pentru copii,
Pentru râsul lor duios
Mulțumesc că-I ai în pază,
Și Îi ocrotești milos.

Mulțumesc că-ntotdeauna,
Zilnic Ești amicul meu,
Tu ști tot de-a mea durere,
Și când mi-e sufletul greu.
Ști și când o bucurie,
Îmi inundă inima,
Și cu lacrimi stig: Osana …!
Fi slăvit Tu Mesia!

Mulțumesc că azi sunt liber,
Nu mai sunt dator de mult,
Meritam o aspră moarte
Pentru păcatul meu cel vrut

Pentru vorba-nselatoare,
Pentru vorba de ocară,
Pentru limba mea murdară,
Pentru ura mea de semeni,
Pentru faptele ascunse,
Pentru minciuni multe zise,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Ai murit sus pe calvar.

Ai murit pe lemnul rece,
Biciuit și sfârtecat,
Impartindu-ți chiar și haina,
Ai tacut, ai indurat,
Ai răbdat tot chinul crucii,
Ca eu azi să Te slăvesc,
Să mă poți lua în ceruri,
Curățit, de păcat șters.

Astăzi sunt copilul Tău,
Mulțumesc Isus iubit,
C-ai lăsat slăvile divine,
Și Te-ai aplecat spre mine,
M-ai luat, m-ai ridicat,
Rănile mi-le-ai pansat,
M-ai luat sus pe asin,
Și m-ai dus la han divin,
Tot prețul Tu Isuse L-ai plătit,
Ca eu să pot sta astăzi liniștit,
Să mă gândesc la ziua aceea glorioasă
Când ne Vei lua pe toți la cer acasă.

Simidreanu

Din praf și trai umilitor

Din praf și trai umilitor
Imploră printr-o mână întinsă,
O lume atât de necuprinsă
În ochii lui de cerșetor…

Și totuși lumea cade învinsă
Căci el e binevoitor
Cu egoistul gând al lor
Grijind moneda-n suflet prinsă…

Batjocură-i a tuturor
Dar fața lui atât de plânsă
Nu se întunecă învinsă
De lipsa unui ajutor…

În praf de drum, cu barba ninsă,
E mărturia în viitor
Probând un scop distrugător
Sădit în lumea compromisă…

Și ce spui tu, lume creștină,
De ți se pare atât de greu
Să-L mai arați pe Dumnezeu
Tinzându-i omului o mână…?!

Strângi un amărât de leu
După care el suspină
Și nu-l dai să fii lumină,
Te căznești ca un ateu…

O, ei ne stau la îndemână
Dar noi facem banul zeu
Și ne fofilăm mereu
Prinși în forfota păgână…

Ce va face Dumnezeu
Cu o astfel de doctrină
Ce-a pierdut starea divină
Și iubirea de semenul său?!

Dacă nu vezi asta bine,
Lucru-acesta-i tare rău
Și de nu te schimbi, creștine,
E vai de sufletul tău!!

Ioan Hapca

Lacrimile vor înceta

“Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 21.4)

Dacă suntem adevăraţi credincioşi, vom vedea împlinirea acestor lucruri. Durerea va înceta, lacrimile vor fi şterse. Lumea aceasta este o vale a plângerii, dar ea va trece. După cum ne e prorocit aici, în curând vor apare un cer şi un pământ nou; şi atunci nu vom mai plânge din cauza căderilor şi tristelor urmări. Nunta Mielului va fi un timp de bucurii fără margini şi lacrimile nu îşi vor mai avea locul. Mai departe, ne este spus că Dumnezeu însuşi va fi cu oamenii şi durerea şi gemetele vor fugi pentru a nu se mai întoarce.

Ce stare va fi pentru noi când nu va mai fi nici întristare, nici plânset, nici un necaz? Va fi o slavă mai mare decât orice ce-am putea închipui? Voi, ochi care citiţi cu plânset, opriţi-vă şiroaiele arzătoare, căci în curând nu veţi mai şti ce sunt lacrimile. Nimeni nu ştie să şteargă lacrimile ca Dumnezeul dragostei, dar iată că El şi începe să facă acest lucru. ”Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia”. Vino, Doamne, şi nu întârzia, căci acum toţi ai Tăi trebuie încă să plângă!