Forma potrivita

Text: Psalmul 71:14-21

De aceea, noi nu cădem, de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru din afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.” 2 Cor. 4:16

Un evanghelist ne-a relatat o întîmplare într-una din campaniile sale evanghelistice. El a spus: „Am un prieten care în timpul depresiunii economice, şi-a pierdut slujba, averea, soţia, casa, dar s-a ţinut cu tenacitate de credinţa sa – singurul lucru care-i mai rămăsese. Într-o zi s-a oprit să se uite la nişte oameni care construiau o biserică de piatră. Unul dintre ei făţuia o piatră de formă triunghiulară. „Ce faci cu piatra aceasta?” a întrebat prietenul meu. Muncitorul i-a răspuns: „Vezi deschizătura aceea acolo sus lîngă vîrf? Ei bine, o şlefuiesc aici jos ca să se potrivească acolo sus”. Lacrimile i-au umplut ochii prietenului meu în timp ce se depărta. Dumnezeu îi vorbise prin muncitorul acela, explicîndu-i motivul suferinţelor prin care trecuse”.


Poate, recent, ai suferit o mare pierdere. Sau poate ai dureri fizice sau psihice. Omul din afară se pare că „se trece”. Cu toate acestea, dacă îl cunoşti pe Domnul ca Mîntuitor al tău, nu trebuie să fii descurajat. Toate aceste lucruri sînt în mîna iubitoare a Tatălui nostru ceresc, şi El le foloseşte pentru pregătirea ta pentru cer.
Trupurile noastre sunt corturi de lut care se vor reîntoarce în ţarană. Este o binecuvîntare să ştii că în timp ce Dumnezeu lucrează la lutul fiinţei noastre umane fragile, El întăreşte „omul dinlăuntru” ca el să fie reînnoit din zi în zi, astfel că întristările noastre uşoare şi „de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” (2 Cor. 4:16, 17). Presiunea mainii Sale poate că provoacă dureri, dar nu uitaţi, El ne aduce aici la forma potrivită acolo sus! – H.G.B

Să fie-aceasta scopul sufletului meu:
Alegerea solemnă, fără ezitare,
Să mă predau controlului divin
Si să mă bucur în orice încercare.”      – Anonim.

Ceea ce noi numim adversitate,
Dumnezeu numeşte oportunitate.

Painea zilnica

Încă puțin…

ReferințeEvrei 10:37 1 Timotei 6:12 Apocalipsa 2:7

Când simți că vine oboseala
Și vrea să-ți cânte „Noapte bună!”,
Adu-ți aminte că escala
Nu e la orice mică frână…

Încă puțin și vine clipa
De trebuie să schimbi viteza,
Să îți deschizi cu drag aripa
Ca să cuprinzi cu ea geneza…

O taină, două, trei sau nouă,
Un timp, un ceas, zeci de momente,
Stau pregătite câte două
Să trâmbițeze cele sfinte…

E Marea Sfântă Revenire
A Regelui Hristos, Mesia;
Se-aude slava din mărire,
Ospățul nunții: bucuria…

Iar tu, iar eu, iar noi sau voi toți…
Cădem acum la „Noapte bună!”
Înfrânți, mințiți și batjocoriți
Sau ne luptăm pentru cunună?

Încă puțin și e finala
Pentru trofeul „Pomul Vieții”
Unde doar locu-ntâi ia fala,
Iar toți ceilalți scrâșnesc cu dinții…

Puțin de-aici, puțin de-acolo,
Puțin de ieri, de azi, de mâine…
Răsplata veșnică-i dincolo,
Și totuși, cât mai lupți, creștine?

Horja Robert 

Nu ne-ai lăsat…

Nu ne-ai lăsat să disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
Că ne putem păstra cununa.

Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai ușurat niște-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.

Nu ne-ai lăsat să rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.

N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecții când atacă vânturi.

Nu ne-ai lăsat nemângâiați
Când ne-a cuprins îndurerarea
Pe brațe tari am fost purtați
Când a venit învolburarea.

Că ne păzești neîncetat
E-un adevăr ce ne susține
Spre ferciri ne-ai îndrumat
Speranța s-o putem menține.

Un nou stăpân să căutăm?
Ar fi de-a dreptul nebunie
Numai în Tine noi aflăm
Balsam în timp de agonie.

Simțind la fiecare pas
Cum ne împrospătezi tăria
Menținem untdelemn în vas
Să nu se stingă bucuria.

George Cornici