21 Iunie

„Tu eşti cel mai frumos dintre oameni” Ps. 45:2

Intreaga persoană a lui Isus este ca un diamant, şi toată viaţa Sa este ca o amprentä lăsată de sigiliu. El este complet; nu numai în câteva părţi, ci în tot întregul slăvit. Caracterul Său nu este o grămadă de culori frumoase amestecate confuz, nici un morman de pietre preţioase îngrămădite unele peste altele. El este un tablou de frumuseţe şi un pieptar de slavă. In El, toate lucrurile cu o bună reputaţie sunt aşezate în locurile cuvenite şi se înfrumuseţează unele pe altele. Nici o trăsătură din persoana Sa glorioasă nu atrage atenţia în detrimentul altora, fiindcă El este desăvârşit şi frumos în totalitate.

O, Isus! Puterea Ta, harul Tău, dreptatea Ta, tandreţea Ta, adevărul Tău, maiestatea Ta şi inflexibilitaea Ta se unesc ca să facă un om, sau mai bine zis un Dumnezeu-om, cum nu s-a mai văzut în cer sau pe pământ Copilăria Ta, veşnicia Ta, suferinţele Tale, biruinţele Tale, moartea Ta şi nemurirea Ta sunt întreţesute într-o tapiserie minunată, fără cusătură sau tăietură. Eşti o melodie fără discordanţă. Eşti o multitudine care nu poate fi divizată. Eşti totul, dar nu divers. Asemeni culorilor care se unesc în strălucirea curcubeului, toată slava cerului şi a pământului s-a întâlnit în Tine şi s-a unit atât de minunat încât nu mai există nimeni asemeni Ţie în toate; dacă toate virtuţile celor mai buni ar fi unite într-unul singur, nu ar putea rivaliza cu Tine, oglindă a tuturor desăvârşirilor.

Ai fost uns cu undelemn sfânt de mir şi casie, pe care Dumnezeu l-a rezervat pentru Tine. Cât despre mireasma Ta, este ca un parfum sfânt, cu care nici un alt parfum nu se poate amesteca, nici măcar prin arta spiţerului; fiecare mireasmă este parfumată, iar întregul este divin. O, sfântă simetrie! O, rară îmbinare A multor perfecţiuni, care se strâng într-una. O, muzică cerească, nu ai asemănare. In tine toate coardele se întâlnesc şi cântă una.

Meditatii Spurgeon

Bătrân Pământ

Bătrân Pământ, bătătorit de păsurile vremii,
Preafrământat şi răscolit de oameni şi milenii
Sunt mulţi acei ce i-ai hrănit cu pâine şi mărire,
Cu strălucire şi belşug, cu dor de nemurire,
Şi-a căror soartă ai unit apoi în bolta-ţi sumbră,
Trezindu-se că tu, Pământ, te-ai dus ca şi o umbră.
Iar bogăţia, slava lor, coroane, sceptre, nume
Le-ai spulberat, ostil Pământ! Au fost ca nişte spume.
Ei sunt acuma la un loc cu plebea ordinară,
Cu sărăcimea căreia n-au vrut odinioară
Nicio dojană a le da. Acum, fără-osebire,
Le macini carnea, iară ei se duc în nemurire.

Nu meriţi, nu, bătrân Pământ, s-adun comori pe tine!
Mi-e scârbă de onoarea ta! Tot ce dai tu, nu ţine.
Înşelătoarele baloane de la clăbucul de săpun
Îţi concurează ispitirea şi preţul ce pe tine pun.
Detest chemările ce-mi faci şi amăgiri bizare.
Tu doar promiţi, dar ştiu ce dai: speranţe-nşelătoare.
Îmbie-mă, dar e-n zadar, căci am găsit un Altul,
Coborâtor din alt tărâm, din cerul preaînaltul.
El mi-a înfipt adânc în piept speranţe şi-mplinire,
Şi-n haosul în care tu m-ai dus prin amăgire,
„Lumină!” El a poruncit şi „Linişte deplină!”

Trezit din somn de amăgiri, prin pacea Lui Divină,
Vreau să ţi-o spun dar apăsat: eu pot a te alege;
Dar tot ce ai chiar de mi-ai da, nu poate să mă lege!
Tu eşti un cerc, un globuleţ prin spaţiu-alergător,
Şi tot ce dai e trecător, ca gândul zburător.
Căci ce eşti tu, bătrân Pământ? Un punct de conştienţă
A Celui care singur e, singura existenţă.
Un singur „SUNT” ai cunoscut şi tu, şi eu, şi toate:
Acela este Dumnezeu, din sferele înalte.
De El, de acest singur „SUNT” mi-e inima legată,
Cu o iubire de la El. Tu nu poţi niciodată
A mă avea din mâna Lui, nici prin momeli, nici forţă,
Căci arde-acum în viaţa mea a dragostei Lui torţă.
Bătrân Pământ, o ştiu, aşa-i, nu eşti tu vinovat,
Ci eu-s acel ce te-a făcut să fii azi blestemat.
Dar în curând vei fi şi tu sfinţit, cum sunt şi eu
Pe-altarul arderii prin foc trimis de Dumnezeu.
Aşa cum viaţa mea a ars prin crucea lui Isus,
Aşa vei arde nimicit şi tu prin foc de sus,
Ca să te naşti un nou Pământ, curat pentru vecie,
Pe care va trona în veci Cel viu din veşnicie.
De-aceea eu nu preţuiesc comorile-ţi fragile,
Căci viaţa ta s-ar număra oricând chiar şi în zile.
Aceasta ştiu de la Acel din, prin şi pentru Care
Am fost făcuţi şi eu, şi tu, creaţiile Sale.

O da, bătrân Pământ, acum lumina Lui cerească
Îmi e cu totul îndeajuns, la timp să mă trezească
Din somnu-adânc al lui Satan, ce-arată înspre tine
Ca înspre singurul ce eşti, de care totu-ar ţine.
O, da, Isus îmi e de-ajuns. Iar tu, de vrei a-mi da
Un loc sau vreun hatâr cumva, mie-mi e totuna.
Filele istoriei tale acum sunt pe sfârşit,
Iar eu, urmaş al lui Isus, de Tatăl sunt trezit
Să văd ce soartă ai: curând vei arde-n întregime,
Cu aur, slavă, bogăţii, cu tot ce ai pe tine.
Ei, spune-atunci, bătrân Pământ: când ştiu că pe altar
Vei arde în curând de tot, aş mai putea măcar
Să mă gândesc a mă lega de tine în vreun fel?

O, nu! Isus îmi e de-ajuns! El, Singurul Acel
Ce-n veci rămâne neschimbat. Isus mi-ajunge acum,
De nu mi-ai da, bătrân Pământ, nici praful de pe drum!
Degeaba strigi, căci eu sunt mort. Ce-i viu acum în mine
E slava vieţii lui Isus, ce te-a învins pe tine,
Atunci când tu L-ai ispitit, în ţarina pustiei,
Cu toată strălucirea ta şi slava bogăţiei.
Acel Isus e azi al meu. El mi S-a dăruit.
Şi mi-e de-ajuns. De ce mai strigi? În El sunt împlinit.
Tu n-ai ce-mi face, eu sunt mort. Isus trăieşte-n mine,
Şi cheamă-L, dacă mâna-ţi dă, cu daruri de la tine.
Nu mă înmoaie amăgiri, nu mă-nspăimânţi nici cu urgii.
Isus pe toate le-a-nfruntat, şi împotriva Lui tu vii.

Isuse, Tu îmi eşti de-ajuns în orice-mprejurare;
Eu numai Ţie Îţi aduc, acum, şi-n veci o venerare,
Un preţ, tot preţul care e şi toată-a mea-nchinare!

Valdi Herman  

Oameni idestructibili

11 decembrie

Text: 1 Petru 2:1-10

Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa
duhovniceasca.”

1 Petru 2:5

Ce imagine iti apare in minte imediat ce ai auzit cuvantul
biserica? O catedrala maiestuoasa? O casa simpla de ruga-
ciune? Multi oameni isi formeaza o astfel de imagine despre bise-
rica.

Multi insa cred ca Biserica este formata dintr-un numar mare
de oameni din toate rasele si nationalitatile. Credinta lor comuna
in Cristos ii uneste in ceea ce se numeste „Biserica universala”.
Acesti oameni se intalnesc in biserici locale pentru inchinare, pen-
tru invatatura, pentru partaie si pentru slujire. La Biserica alca-
tuita din oameni nascuti din nou S-a gandit Isus cand a spus: „Voi
zidi Biserica si portile Locuintei mortilor nu o vor birui” (Matei
16:18).

In cartea ei: Jt Only Hurts When I Laugh”, Ethel Barret ne
relateaza despre un rege spartan care s-a laudat in fata unui
monarh ce-l vizita, cu puternicele ziduri ale cetatii Sparta. Dar
musafirul nu vazuse nici un zid si in cele din urma i-a spus gazdei
sale: „As dori sa vad aceste ziduri. Arata-mi-le!” Regele spartan a
aratat cu mare satisfactie spre niste detasamente de armata dis-
ciplinate si bine instruite, care faceau parte din mareata armata
spartana si a exclamat: „Iata-le! Acestea sunt zidurile Spartei!”

Intocmai dupa cum fiecare soldat spartan a fost privit ca o
caramida intr-un zid puternic, tot asa trebuie sa-i privim si noi pe
crestini ca niste „pietre vii… ziditi ca sa (fie) o casa duhovniceasca”
(1 Petru 2:5). Si pentru ca ea este zidita pe Cristos insusi, ea nu
poate fi nimicita niciodata.- R.W.D.

O, unde sunt acum imperii si regi?

Demult s-au ridicat si s-au stins,

Dar, Doamne, Biserica Ta se roaga

De-o mie de ani, si azi , mai aprins.” – Coxe

Biserica – inradacinata de Dumnezeu –
nu poate fi dezradacinata de om.

Painea zilnica

Oameni pe placul lui Dumnezeu

9 decembrie

Text: Evrei 13:15-25

„Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu , trebuie creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta. (Evrei 13:6)

Un stralucit tanar pianist dadea pentru prima data un concert in public. Publicul statea fermecat ,in timp ce muzica curgea din degetele lui . Oamenii nu-si puteau lua ochii de la acest tanar virtuos.

Dupa ce sunetul ultimei note a incetat sa se mai auda, publicul a izbucnit in aplauze.Toti s-au ridicat-cu exceptia unui om mai varstnic care sedea in randul din fata.

Pianistul a coborat de pe scena descurajat. Directorul de scena i-a laudat performatia, dar tanarul a spus: „N-am cantat bine a fost un esec”. Directorul a raspuns : „Priveste , toti sunt in picioare cu exceptia unui batran!” „Da „,a raspuns tanarul mahnit,”dar batranul acela este profesorul meu”.

Avem noi aceeasi dorinta sa benificiem de aprobarea lui Dumnezeu asa cum pianistul acela a dorit sa fie laudat de profesorul lui?Zambetul aprobator al Domnului este de fapt ceea ce conteaza .Dar oare in ce isi gaseste inima Lui placere?

In primul rand este credinta (Evrei 11:6). Apoi ,sunt doua jertfe speciale; jertfa „laudei” si jertfa de a ne aduce aminte de ” binefacere si darnicie”(Evrei 13: 15-16). Lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac. Sa ne apropiem ca, ori de cate ori incepem o zi noua , sa fim placuti Tatalui nostru ceresc, asa cum a fost si Domnul  Isus (Ioan 8:29)

Indiferent ca lucram sub privirile oamenilor sau neobservati in culsie , atunci cand ne facem datoria cu credinta, cu sarguinta ,cu multumire si cu bagare de seama,Dumnezeu este multumit.

Dar un lucru si mai minunat e faptul ca El ne ajuta si lucreaza „in noi ce-I este placut prin Isus Cristos” (Evrei 13:21 ). „De aceea ne si silim sa-I fim placuti.(2Corinteni 5:9)~D.J.D~

Traieste-ti viata-naintea Domnului tau,

Inalta-te spre locul cel nobil si sfant;

Priveste tinta spre slava tronului Sau

Si vei castiga al aprobarii Cuvant.”- – Rae

Cand faci ceea ce-ti place, oare isi gaseste
si Dumnezeu placerea in ceea ce faci?

Painea zilnica

Oameni grijulii

5 decembrie

Text: Ioan 11:17-37

Isus, cand a vazut-o plangand… S-a infiorat in duhul Lui si
S-a tulburat.” Ioan 11:33

Cei care sufera, care trec prin necazuri si care sunt deosebit de
dezamagiti sunt incurajati cand simt ca exista cineva caruia sa-i
pese foarte mult de ei.

Recent am asistat la o scena cand un doctor tanar a adus unei
femei si fiicelor ei vestea ca sotul ei, respectiv tatal lor, nu mai
putea fi ajutat pe cale medicala. El a dat dovada de atata delicatete
si compasiune incat familia a fost mangaiata si intarita, cu toate ca
el le-a adus o veste trista.

Isus a facut dovada unui si mai mare interes fata de oameni.
Exista un motiv pentru care imi place intamplarea ce vorbeste
despre felul in care a reactionat El in fata mortii prietenului Sau
Lazar. Citim ca atunci cand El a vazut-o pe Maria si pe Marta
plangand impreuna cu iudeii care erau cu ele, „S-a infiorat in duhul
Lui si S-a tulburat”. Apoi citim ca „Isus plangea”. Acest lucru ne
arata ca inainte de a-l chema pe Lazar din mormant, Lui ii pasa
intr-adevar de cei iubiti care plangeau. Putem fi siguri ca Lui Ii pasa
si de noi cand trecem prin intristari si durere.

Desigur, noi nu avem puterea de a invia mortii, pe care a
avut-o Isus, dar putem sa manifestam interes fata de oameni.
Putem fi interesati de problemele lor atat de mult, incat sa ne rugam
pentru ranile si intristarile lor. Sau sa le trimitem o ilustrata sau o
scrisoare. Putem sa le facem o vizita daca este posibil. Putem sa le
oferim ajutor, daca au nevoie de ajutor si daca noi insine dispunem
de posibilitati.

Adevaratii urmati ai lui Isus sunt oameni carora le pasa de
semenii lor.- H.V.L.

O inima ce-i pasa, urechea ce asculta,

Un cuvant gandit si bun, o lacrima tacuta,

Vor ridica povara de pe umerii zdrobiti

Ai celor ce prin viata sunt calatori truditi.” -D.J.D.

Unui crestin ii va pasa de o lume disperata.

Painea zilnica

Doua feluri de-a astepta

30 octombrie

Text: Luca 12:35-40

„Si sa fiti ca niste oameni, care asteapta pe stapanul lor…

 Luca 12:36

Preotul anglican Frederic Farrar a fost un prieten apropiat al
reginei Victoria a Angliei. Intr-o imprejurare, el a relatat
despre o conversatie pe care a avut-o cu maiestatea sa dupa ce ea
ascultase o predica la capela palatului, despre revenirea Domnului
Isus Cristos. Ea a spus: „Oh, parinte Farrar, cat de mult as dori ca
Domnul sa vina in timpul vietii mele!” Cand acesta a intrebat-o de
ce dorea atat de mult acest lucru, cu fata stralucitoare, plina de o
adanca emotie ea a spus: „Pentru ca mi-ar place atat de mult sa-I
pun coroana mea la sfintele Lui picioare, in semn de adoratie!”

Exista cel putin doua feluri in care crestinii „asteapta” ca Domnul
sa se reantoarca. Unii sunt complet insensibili de apropierea acestui
eveniment, deoarece ei au numai cunostinte teologice, ale faptelor.
Atitudinea aceasta este superficiala – o simpla acceptare mintala a
unei doctrine care nu-i face sa-I fie credinciosi Domnului. Alti
credinciosi, totusi, asteapta cu nerabdare, ca si regina Victoria,
dorind venirea a doua oara a Mantuitorului cu un zel arzator. Ei
traiesc pentru slava Sa si doresc sa-L laude si sa-L adore pentru tot
ce-a facut pentru ei. Felul acesta de-a gandi, mangaie inima si
motiveaza acea persoana la o viata sfanta si la asteptarea plina de
speranta de a-L vedea pe Isus fata in fata. Apostolul loan a spus ca
fiecare, care nadajduieste la revenirea Iui Cristos va avea un foc in
inima sa de-a „se curati, cum si El este curat” (1 loan 3:3).
Este acest lucru adevarat si despre tine? – H.G.B.

Suntem oare gata sa-ntalnim pe Domnul?

Ne va gasi in credinta la venire?

Fratilor, s-avem facliile aprinsei

Domnul vine! Sa-L intampinam pe Mire! „

– Adams

Verifictiti-va daca sunteti gata

pentru revenirea lui Cristos:

Va face aceasta dezinteresati sau incintati?

Painea zilnica

Continua sa te rogi

Text: 1 Samuel 12:1, 2, 16-25

Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetand să mă rog pentru voi „1 Samuel 12:23

O mamă evlavioasă a povestit despre cei doi fii ai ei, care acum aveau varsta de peste patruzeci de ani. Deşi i-a crescut într-un cămin creştin, ei au întors spatele Domnului. Nici unul măcar n-a fost în stare să-şi ţină o slujbă măcar. Unul era în închisoare, iar celălalt fusese eliberat de curand. Lacrimi mari se rostogoleau din ochii ei în timp ce spunea ce limbaj îngrozitor foloseau şi cand relata despre lipsa totală de respect faţă de legile lui Dumnezeu şi ale ţării. Dar a spus, apoi: „încă mă rog pentru amandoi în fiecare zi. Am făgăduit Domnului că nu mă voi da bătută. Mă voi ruga pentru ei, pană cand Domnul mă va chema acasă”.


In 1 Samuel 12, am citit o istorie îngrozitoare, dar şi minunată în acelaşi timp. Israel se revoltase. Oamenii au păcătuit împotriva Domnului în toată perioada judecătorilor, şi acum adăugaseră la lipsa de respect pentru Dumnezeu cu cererea de a avea un împărat. Pentru a le arăta răutatea, Samuel a cerut Domnului să trimită trăznete şi grindină în timpul secerişului granelor (v. 16-18). Cand Domnul a răspuns acestei rugăciuni, poporul s-a îngrozit. Dar Samuel le-a vorbit îmbărbătandu-i. În ciuda faptului că s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu, el le-a promis să continue să se roage pentru ei, în timp ce vor fi sub domnia lui Saul, noul rege.
De cate ori am fost gata să renunţăm să ne mai rugăm pentru cineva? Cat de des am crezut că nu mai foloseşte la nimic, că ne pierdem vremea? Şi Samuel s-a simţit în acelaşi fel în ceea ce-l privea pe Israel, dar nu a cedat în faţa frustrării şi dezamăgirii. Să-i urmăm exemplul. Continuaţi să vă rugaţi! – D.C.E.

Pe asprul drum al vieţii cand călătoresc,
Mă rog mereu pentru aceia ce-i iubesc.
Să fiu adevăratul vrednic credincios
Trăind mereu frumos pentru Isus Cristos.” – Anonim

Cel mai bun mod de a-i influenţa pe oameni pentru Dumnezeu este să mijloceşti înaintea tu Dumnezeu pentru oameni

Painea zilnica

Lumini in intuneric

Text: Matei 5:13-16  

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei… să slăvească pe Tatăl vostru, care este in ceruri.” Matei 5:16

Povestirea de mai jos o avem din cartea „Daily Gems” (Nestemate zilnice), de D. L. Moody. „Un orb dintr-un oraş mare a fost găsit stand la colţul unei străzi cu un felinar alături. Cineva a venit la el şi l-a întrebat de ce avea felinarul langă el aprins din moment ce era orb, iar lumina pentru el era tot la fel ca şi întunericul. Orbul a răspuns simplu: „Ca nimeni să nu se poticnească în mine”.
Noi cei care-L cunoaştem pe Cristos nu suntem orbi, desigur. Dar ca şi omul acela, trebuie să avem lumina pentru ca acei ce sunt pierduţi sâ poată găsi calea către cer. Fără lumina lui Cristos strălucind prin noi, cei ce-L urmăm, oamenii se vor poticni în căutarea lor după pace şi mulţumire.


Lumea noastră de azi este întunecoasă, caracterizată prin pesimism şi o beznă spirituală adancă. De aceea, este de cea mai mare importanţă, ca noi credincioşii să reflectăm ceea ce a spus Domnul Isus: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Mantuitorul a mai spus: „Cat sunt în lume, sunt Lumina lumii” (Ioan 9:5). Acum, dacă Domnul nostru S-a reantors în slavă, totuşi, noi suntem oglinzi ale Sale după modul cum ne trăim vieţile, astfel ca alţii să fie atraşi la Lumină. Cand facem astfel, glorificăm pe Tatăl nostru cel ceresc. Aşadar, să fim aşa cum ne-a poruncit Domnul: „să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16). Să ne încredinţăm că suntem lumini în întuneric.    – R.W.D.

Ajută-mi, lumina Ta s-o răspandesc
Unde răul e în abundenţă,
S-ajut măcar un suflet păcătos
Să găsească în Tine o nouă viaţă. „- D.J.D.

Dacă vom arde pentru Dumnezeu, păcătoşii vor fi atraşi la Lumină

Painea zilnica

Complexul „batranul Charlie”

Text: Coloseni 3:16-25

Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” Coloseni 3:23

Cuvântul: „orice” din Coloseni 3:23, cuprinde o mulţime de îndatoriri. El le cere creştinilor să fie cu toată inima în orice efort nobil care merită să fie depus. Aceasta înseamnă că trebuie să dăruim aceeaşi răbdare sarcinilor uşoare ca şi celor importante. Evanghelistul Sam Jones se referea adeseori la un cal al tatălui său, pe care-l botezaseră „Bătrînul Charlie”. Cînd animalul era prins la plug, se dădea înapoi şi devenea o problemă. Dar cand era înhămat la şareta cu roţi vopsite în roşu cu hamurile de lux, îşi ridica capul sus şi era plin de vigoare şi încantare. Nu era niciodată nevoie să-l struneşti sau să-l loveşti cu biciul. Se părea că acestui cal îi plăcea să fie văzut cu harnaşamentele de paradă – în special cand greutatea pe care o avea de cărat era mică.

Sam Jones a spus: „Natura umană este asemănătoare acestui cal. Unii oameni pur şi simplu nu lucrează pentru Domnul în umilinţă. Trebuie să aibă un birou proeminent cu un titlu sonor ca să facă ceva pentru El”. Cat de contrar este acest lucru spiritului creştin! Orice ocazie de-a aduce glorie lui Dumnezeu nu trebuie niciodată considerată prea mică pentru a nu investi eforturile noastre cele mai bune.
Nu are importanţă cat de umile sunt sarcinile, dacă ele fac parte din datoriile noastre, trebuie să le vedem ca fiind lucrarea de slujire pentru Dumnezeu şi trebuie să le facem cu bucurie, fără să ne plangem şi să căutăm satisfacerea eului. Să nu ne dăm înapoi atunci cînd ne stă în faţă un lucru dificil şi fără recompense. Făcînd toate lucrurile „din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”, vom fi feriţi să nu dobandim complexul „bătranului Charlie”. – H.G.B.

Nimic nu e pierdut ce-i pentru Domnul;
Chiar lucrul cel mai mic sub soare,
Cînd are privirea Lui aprobatoare
Devine fapta lumii cea mai mare. ”      – Anonim

Lucrurile mici devin lucruri mari atunci cand sunt făcute cu dorinţa de a fi pe placul lui Dumnezeu.

Painea zilnica

Ce-i rau cu stirile?

Text: Neemia 6:1-19

Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.” Neemia 6:19 „Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!” Neemia 6:9

Ziarul a fost adesea un prieten demn de încredere. Sosea cu regularitate şi aştepta ca să discutăm despre oameni şi evenimentele zilei. Cîteva dimineţi fără el şi mă simt izolat. Fără rezumatele sale despre afacerile guvernamentale, economice, sportive sau cele internaţionale, mă simt handicapat în orice conversaţie. Cu toate acestea, într-o zi, s-a petrecut un lucru interesant. Acest „prieten de încredere” scria nişte ştiri despre un eveniment despre care ştiam deja. Dar numai inima problemei era prezentată corect. Pe langă aceasta, raportul includea analiza unei autorităţi care a spus mai multe decît ştia el. Faptul a fost un bun avertisment că avem nevoie în viaţă de ceva mult mai demn de încredere decît ziarul.


Neemia a citit şi el informaţii despre care ştia că sînt greşite. Mai mult, a fost conştient că ele erau special destinate să-1 sperie pe el şi pe concetăţenii săi ca să nu mai rezidească zidurile Ierusalimului. Dar Neemia a fost un om înţelept. Cu toate că veştile erau neliniştitoare, el a răspuns prin a continua ceea ce ştia că este bine. Ştia că motivele lui sînt corecte. L-a rugat pe Domnul să-i întărească mîinile pentru terminarea lucrului (v. 9). Era convins că Dumnezeu dorea ca zidul să fie reconstruit, el îşi mărturisise păcatele lui şi ale poporului şi şi-a pus încrederea în Domnul. Să fim şi noi la fel de înţelepţi. Cînd sîntem acuzaţi pe nedrept sau sîntem deranjaţi de puterile celui rău, să nu trăim pe baza acestor veşti schimbătoare. în schimb, să continuăm să facem ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să facem.        – M.R.D. II

Spun lucruri care nu-s adevărate!
O, Doamne, eu ce pot face?
Şi El îmi zice: Ce-ţi pasă ţie!
Tu taci şi-urmează-Mă în pace!„- Anonim

Dacă trăim pentru aprobarea lui Dumnezeu, vom primi dezaprobarea oamenilor.

Painea zilnica