Un copil cu multe nume

23 decembrie

Text: Isaia 9:1-7

Il vor numi: Minunat, Sfetnic,Dumnezeu tare, Parintele
vesniciilor, Domn al pacii.”

Isaia 9:6

Ascultau cu mare interes. O intamplare atat de minunata –
Dumnezeu il trimite pe Singurul Sau Fiu pe acest pamant, ca
un copilas, si mai tarziu il aduce ca jertfa pentru pacatele lor.
Africanii din Congo (acum Zair) au primit mesajul Evangheliei cu
aviditate. Cand misionarul E.A. Ruskin s-a referit la Isus men-
tionand diferitele Lui nume, el a trezit interesul acestor oameni si
acestia l-au intrebat: „De ce a avut acest Isus atatea nume?” Ruskin
le-a explicat: „Frumusetea, plinatatea si maretia Fiintei Lui fara
seaman nu pot fi exprimate printr-un singur nume”.

Numele biblice ale copilului Isus ne descopera caracterul lui
de Dumnezeu care „S-a facut trup si a locuit printre noi” (Ioan
1:14). Intocmai dupa cum fiecare fateta a unui diamant reflecta
frumusetea acestei pietre pretioase, tot asa si caracterul unic
divino-uman al lui Cristos, care este mult mai presus de o piatra
pretioasa este revelat prin multe aspecte ale naturii Sale.

Textul de astazi contine patru nume evreiesti compuse, ale
Copilului care se va naste in Betleem. „Sfetnic, Minunat” il descrie
pe unul care are un plan divin si care este intr-adevar o minune.
Ca si „Dumnezeu tare”, El este un razboinic victorios care obtine
victoria finala. Numele „Parintele vesniciilor” ne vorbeste despre
Providenta Sa si despre grija eterna pe care o are fata de ai Sai.
Expresia „Domn al pacii” face aluzie la stapanirea Lui plina de pace
in inimile credinciosilor si, in ultima instanta, asupra lumii, atunci
cand dreptatea Lui va stapani.

Nu este de mirare ca ingerul a spus despre El ca Numele lui
va fi „Isus”, caci El este cu adevarat un Mantuitor (Matei 1:21). De
aceea cantam, „O, veniti sa-L adoram pe Cristos, Domnul”. – P.R.V.

Nimeni altul de cand e zidirea

Nume asemeni n-a primit.

Nimeni nu le-a implinit rostirea

Ca si Fiul Tatalui, iubit.” – D.J.D.

Isus este Numele cu care se iscaleste Dumnezeu
intr-o limba pe intelesul oamenilor.

Painea zilnica

Chemat pe nume

Eu știu că nu trăiesc doar să-mi adun
Averi și bani și toate câte cele
Ci ca să pot la cât mai mulți să spun
De Tine, sfinte Tată, că ești Bun
Și despre Salvatorul vieții mele.

Din pulbere, prin har El m-a cules. .
Mi-a arătat pe cruce cum murise
M-a-mbrățișat. . și-atunci am înțeles
Că El de bunăvoie a ales
O moarte. . ce viață-mi dăruise.

M-ai izbăvit de legi ce mă țineau
În iureșul de pofte și păcate
Ce-n suflet răzvrătirea creionau
Iar orice legături ce mă legau
Isus Hristos mi le-a tăiat pe toate.

Pe calea mântuirii am pornit
Trecând perdeaua ruptă pe din două
Cu sufletul de sângele-I stropit
C-o inimă și-un cuget curățit
Cu apa-I sfântă, pe cărarea nouă.

Tu mi-ai promis că fi-vei credincios
Că orice-ar fi Tu-ți ții făgăduința
Iar dacă drumul e anevoios
Să-l pot cândva sfârși victorios
Mă vei păzi și-mi vei mări credința.

De-atuncea Doamne, când am mai căzut
Pe drumul greu de munte sau prin vale,
De fiecare dată m-a durut
Dar am strigat spre Tine și-am văzut
Cum brațul Tău m-a ridicat pe cale.

Cu sufletul deplin încrezător
Și animat de sfânta Ta chemare
De Harul Tău voi spune tuturor. .
Și că-n curând în Țara fără nor
Va-ncepe nesfârșita Sărbătoare.

Iar Harul Tău lucrează felurit
Aievea dar și-n medii virtuale
Cuvântul Tău nu poate fi oprit. .
Cu mii și mii de frați m-a înfrățit
Pășind uniți pe-a mântuirii cale.

De-aceea împreună să veghem
Să ne-ndemnăm mereu la fapte bune
Chiar când parcurgem un climat extrem
Căci nu știm câtă vreme mai avem. .
Trompeta sfântă gata stă să sune.

Isus revine! ce mai zăbovești?
El încă iartă azi vinovăția
Te-ntoarce azi la El ca să-L primești
Dacă-mpreună vrei să moștenești
Viața în etern și-Împărăția.

Iar când Isus pe nori se va ivi
Și noi vom părăsi această lume
Când mântuiții la un loc vor fi
Când numele la toți se va citi
Și eu și tu. . să fim chemați pe nume.

Daniel Hozan

Ai nume scris!

Ai nume scris în Țara de Sfânt Soare,
Ai nume scris, în cartea veșniciei,
În Mâna-mi de Iubire, ești splendoare –
Un Râu Divin, în Imnul armoniei,

Te adapă și te ține, îți dă tărie,
Iar Glasul Său, ce-I Adevăr și Viață,
Conduce clipă-pas, spre glorii, bucurie,
Pân’ zorii s-or ivi, și o Dimineață,

Cu a ei petale sfinte, în slavă ridica-va,
Răscumpărații Mielului, ce-n Sânge au fost spălați,
O clipă, o clipeală transforma-va,
Ce-i abur în etern, și adăpați,

În gloria divinei Lui iubiri –
Veți străluci, ca stelele pe cer!
Ai nume scris, pe rânduri-nemuriri
Prin Jertfa cea divină, ce nu pier!

– Ai nume scris!

Lidia Cojocaru 

Mă cunoaşte El?

..El cheamă… pe nume. Ioan 10:3

Când L-am înţeles greşit (Ioan 20:11-18)? E posibil să cunosc totul despre doctrină şi, totuşi, să nu-L cunosc pe Isus. Sufletul este în pericol atunci când cunoaşterea doctrinei întrece legătura strânsă cu Isus. De ce plângea Maria? Doctrina nu însemna pentru Maria mai mult decât iarba de sub picioare. Orice fariseu ar fi putut râde de ea din punct de vedere doctrinar, dar un lucru de care n-ar fi putut râde era acela că Isus a scos din ca şapte demoni: totuşi, binecuvântările Lui nu valorau nimic pentru ea în comparaţie cu El însuşi. Maria “a văzut pe Isus stând acolo în picioare: dar nu ştia că este Isus…”. Însă imediat ce I-a auzit vocea. L-a recunoscut pe Cel care îi
vorbea. Ea s-a întors şi I-a zis: “Invăţătorule!”

Când am stăruit cu încăpăţânare în îndoielile mele (Ioan 20:24-29) M-am îndoit eu de ceva cu privire la Isus – poate o eperienţă pe care o mărturisesc alţii, dar pe care eu n-am avut-o? Ceilalţi ucenici i-au spus luiToma că L-au văzut pe Isus, dar Toma s-a îndoit – “Dacă nu voi vedea…. nu voi crede” (20:25). Toma avea nevoie de atingerea personală a lui Isus. Nu ştim când sau cum vine atingerea Lui, dar atunci când vine, este nespus de preţioasă. “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Când m-am lepădat de El într-un mod egoist (loan 21:15-17)? Petru s-a lepădat de Isus Cristos cu jurăminte şi blesteme (Matei 26:69-75) şi totuşi, după înviere Isus i s-a arătat lui Petru singur. El l-a reabilitat în mod personal, iar apoi l-a reabilitat în faţa celorlalţi. “Doamne, ştii că Te iubesc” (Ioan 21:17).Am eu o istorie personală cu Isus Cristos? Semnul adevărat al uceniciei este legătura strânsă cu El. O cunoaştere a lui Isus Cristos pe care nimic n-o poate zdruncina.

Oswald CHAMBERS

Dragostea, este totul

Dragostea, un sacru nume, o îmbrac ca neprețuită haină
Ea, este iubirea care se naște din Cer, într-o aprinsă taină
Umple inimi goale de iubire, pătrunde adânc cu putere
Înfiripează iubirea de oameni, în loc de suferință și durere.

Dragostea, stă ascunsă în taină, în copacii din pădure și în floare
În trilul de ciocârlie, în ape line și reci, și liniștitele izvoare
În natura din Universul infinit, în roua rece de dimineață
În picurii de ploaie târzie, să ude iarba însetată, la o nouă viață.

Dragostea, dă totul, nu ține dușmănie, iartă, ea nu urăște
Te îmbărbătează în viață, este mereu cu tine, răul nu gândește
Te ajută, îți dă povață, te încurajează, stă gata să te adune
Când suferința vrea să te doboare, și nu găsești îndemnuri bune.

Dragostea, este izvorul vieții, este dreaptă, ea nu minte și nu înșeală
Pentru lume este o enigmă, nu o cunoaște, o vorbește cu îndoială
Face bine cu desăvârșire, fără murmur și cârtire, o iubire adevărată
Șterge totul, curăță în adâncime, orice tină, orice urmă de pată.

Dragostea, înfruntă apele în furtună, trece peste falnicii munți
Trece peste pustiuri arzătoare, suferă cununi de spini pe frunți
Ea poruncește mării să tacă, stăvilește valuri de ură însetată
Rămâne veșnic vie, Stânca de granit, ea nu piere niciodată.

Dragostea, este Cerul sfânt, izvorul vieții este Dumnezeu
Ea este puterea divină cerească, în tot Universul Său
Dragostea, este Isus cel înviat, El, ne-a dat în dar, mântuirea
Ea, rămâne în veci, cea mai mare, Isus, este pe veci iubirea.

Stelian Ciobanu

Nimic nu poate fi ca El

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de scump,atît de sfînt,
Ca și Isus cerescul nume
Și sus în cer și pe pămînt.

Prin El avem adîncă pace
Prin El și harul cel sublim,
Prin El putem noi zilnic face
Tot ce e bun,tot ce dorim.

Nu vrem ca să-l schimbăm pe nimeni
Căci nu e altul mai frumos,
Nu s-a născut jos între oameni
Nimeni asemeni lui Hristos.

Cu brațul Lui întotdeauna
A biruit pe toți cei răi,
El are-n mîna Lui cununa
S-o de-a răsplată alor Săi.

Fermecător și dulce nume
Isus,Isus cel răstignit,
Noi te slăvim căci Tu din lume
La sînul Tău ne-ai odihnit.

Prin orice suferinți am trece
Te vom urma mereu,mereu,
Cu Tine zilnic vom petrece
Oricît ne-ar fi aici de greu.

A noastră binecuvîntare
În orice zi,orice necaz,
Tu ne ești har în adunare
Prin Tine sufletul ni-e treaz.

Noi zilnic stăm în așteptare
Cu ochii țintă numai sus,
La marea zi de sărbătoare
Cînd vei veni din nou Isus.

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de sfînt și de frumos,
Ca Tine veșnicule nume
Ce ne-ai salvat,Isus Hristos !

Pop Alexandru

Un Nume

Un Nume n-i s-a dat sub soare
Un Nume Sfant si-Adevarat,
Un Nume far’ asemanare
Si cel mai Sfant si minunat

As vrea sa il descriu in versuri,
Sa spun despre marimea Lui,
Dar cat vor tine-aceste vremuri
Ca Domnul meu nici unul nu-i!

Cu bratul Sau a facut cerul,
Pamantul, universu-ntreg
Toti norii, muntii si craterul
Si ce-nteleptii nu-nteleg

Intr-o treime de masura
A strans tarana de pe glob,
A prefacut cetati in zgura,
A sters o lume prin potop

Smerea dusmanii cu-o privire
Cand ca un Brav invingator
Inainta cu-a Lui ostire
Isus Regele Regilor

Cu Tatal a-ntocmit viata,
Suflarea vie pusa-n om
Ca omul sa Ii poarte fata
Acelui ce e vesnic Domn

Sa fie sfant, ferit de rele
Sa Il asculte ne-ncetat
Pe Cel ce sta mai sus de stele
Si este vesnic Imparat

Dar omul, singura faptura
Ce poarta chip de Dumnezeu
Asculta orice-nvatatura
Si orice soapta-a celui rau

O om, tu nu stii ca pacatul
Doar sange sfant il va spala?
De ce mai vrei ca Preainaltul
Sa moara pentru vina ta?

De ce sa faci ce nu e bine,
Sa murdaresti vesmantul tau?
De ce mai vrei ca pentru tine
Sa moara-un Fiu de Dumnezeu…?

A trebuit sa lase cerul,
Ostiri de ingeri si splendori
Sa se aduca jertfa Mielul
Salvare pentru muritori

In chin amarnic si suspine
Platea pe cruce sfantul pret
Ca oricine vine la Sine
Sa intre-n locul cel maret

Lupta incins cu-asa putere
Isus, preablandul nost’ Pastor
Sfarsea viata in durere,
Murea de dragul oilor

Era lovit in duh si-n carne,
Era de toti batjocorit,
Strapuns, mereu din a Lui palme
Curgea izvorul cel slavit

Curgea sa spele orice vina
Acelor ce vor crede-n El
Sa schimbe viata de ruina
In cel mai minunat castel

Apoi umbland prin asta lume
Sa poarte vesnicul trofeu
Sa fie-inscrisi cu sfantul Nume
Si sigilati de Dumnezeu

Sa duca vesnica solie
A Marelui Biruitor
Cum sus, pe crucea de pe glie
S-a sters pacatul tuturor

Vestiti-o azi cu bucurie
Voi toti acei ce L-ati urmat
Caci vesnica Imparatie
E pentru omul degradat

Ce-a fost rascumparat prin cruce
Dar zace-n bezna de pacat,
Isus  cu vocea Sa cea dulce
Pe toti pierdutii i-a chemat

De ce sa taci cand inspre moarte
Se duc atat cu pas grabit?
Mai spune si-azi, chiar dac-ai parte
Sa fii de toti batjocorit

Sa fii uitat de toti, tu du-te
Vesteste planul cel de sus
Prin lovituri si piedici multe
Il ai aproape pe Isus

El ti-e Ocrotitor si Tata,
Iar Duhul ti-e Mangaietor
El nu te lasa niciodata
Caci El ti-e vesnic Salvator

El judeca-va cu dreptate
Orice faptura de sub cer
Cand din vecii, din slavi inalte
Se va-arata ca un fulger

El Isi va ridica Aleasa
De pe pamant sus inspre zari…
Cat de placut e cand Mireasa
Isi va canta a ei cantari!

Ce falnice cantari se-nalta
Vazduhul poart-a lor ecou
Cand Porumbita vede-n fata
Pe Preaiubitul ei Erou

Atunci va incepe serbarea,
Iubitii vor trai splendori,
Mireasa va uita ca jalea
I-a ars tot pieptul plin de dor

Se vor uita orice suspine
Orice poveri si-amenintari,
Vor fi doar amintiri straine
Ce i-au condus spre desfatari

Acolo vor cunoaste pacea,
Isus va fi pe veci Pastor
Acelora ce au dus crucea
Atat de greu pe calea lor

El le va stere-orice sudoare
Si lacrimile de pe-obraz,
Vor traii vesnic in splendoare,
Va disparea orice necaz…

Aceasta este asteptarea
Alesilor de-aici de jos
Cand ve veni intampinarea
Slavitului Isus Hristos!

Valentin Ilisoi

Ce sarbatorim?

Trece ca-n zbor timpul grabit iar la sfarsit de an
Lumini si globuri in culori se-arata pe la geam
Iar flori de gheata prevestesc un brad impodobit
Ce va atrage un Mos Craciun ce vine nelipsit.

Nu e gresit sa fim voiosi dar ce sarbatorim?
Friptura-n tava la cuptor, pocalul cel cu vin?
Pe Mos Craciun ce zboara tras de sania cu reni
Traditiile din mosi-stramosi, luate de la ei?

Nu dragii mei, nu il slavim pe Mosul cu comori
Chiar daca azi e pentru multi motiv de sarbatori
Nici bradul mare, incarcat pus triumfator in geam
Nici mesele de imbuibari, pan´ la sfarsit de an.

Ci noi slavim un nume scump din lumea far, apus
Mesia cel mult asteptat, Domnul iubit, Isus
Vestim cu drag si ne-amintim ca-n lume a venit
Ca sa impace omul cazut cu Tatal proslavit.

Da.negresit, Isus Hristos e cel mai mare dar
Pentru omenire ce s-a dat ca jertfa pe altar
El e motivul laudelor in inimi de crestini
Si cea mai sfanta Stea de sus, din cerul cu lumini.

Este Mesia si al tau motiv de bucurii?
Sau esti purtat doar de acest basm de seci inchipuiri?
Deschide-ti ochii dragul meu, gandul si inima
Primeste-L azi sa-ti fie EL doar sarbatoarea ta.

Emanuel Hasan

Mamei…

O, ce dulce cântă iarăşi primăvara al tău nume
Şi ce minunat răsună iar ecoul peste lume…
Înfloresc în cinstea ta mii de flori cu-al lor parfum
Şi te-ntâmpină măicuţă soarele zâmbind pe drum…

Ce adâncă ţi-e iubirea şi senină-a ta privire…
Cum ştii tu s-aduci în viaţă linişte şi fericire…
Vocea ta, un susur blând…braţul ce mă legăna
Încă le mai simt şi astăzi doruri vii în viaţa mea!

Răsărit-au ghioceii şi-nfloresc în părul tău
Şi privesc la tine, mamă şi mă prind păreri de rău
Că prea rar te-am mângâiat şi adesea te-am rănit
Şi de prea puţine ori ţi-am şoptit cât te-am iubit!

Azi te înţeleg măicuţă…şi te înţeleg prea bine
Căci am casă şi copii şi sunt mamă ca şi tine
Deci te rog primeşte floarea inimii ce-ţi dăruiesc
Şi prin sfânta ta iubire iartă-mă şi…te iubesc!

Maria Luca