Nu plange

Din Capernaum catre cetatea Nain urcau
Invatatorul si ucenicii. Ii insoteau
Noroade multe. Cand inspre poarta Se-apropia,
O mare gloata, ca sa ingroape, un mort ducea.

Era un tanar, baiatul singur al maicii lui,
Si-n vaduvie, mai pretioasa comoara nu-i.
Vazand-o Domnul, spre ea cu mila S-a indreptat,
I-a zis: „Nu plange!” Apoi de racla S-apropiat.

Intr-o clipita a stat cortegiul, si s-au oprit
Cei ce o duceau. El atingand-o, a glasuit:
„Tinerelule, scoala-te, iti spun!” Si s-a trezit
Din somnul mortii, ce nemiloasa l-a biruit.

Caci, peste moarte avand putere, l-a inviat,
Si maicii sale, inmarmurita, ‘napoi l-a dat.
Cuprinsi de frica, slaveau cu totii pe Dumnezeu
Ca cercetase cu indurare poporul Sau.

Catre cetatea-ti Isus coboara sau urca-acum,
Chiar de strabate o zi sau doua aridul drum,
Planificata e intalnirea-n agenda Sa,
Caci El iti stie si iti cunoaste durerea ta.

A ta comoara-n tarana lumii de-ai ingropat,
Si-orice nadejde de existenta s-a spulberat,
Isus te vede, El peste moarte e Suveran,
Cu-a ta durere, oricat de mare, El are-un plan.

Ridica-ti ochii si te opreste din plansul tau,
Te-asteapta Domnul langa cetate cu-alaiul Sau;
Nenorocirea ce-ti pare-azi mare se va sfarsi
In clipa-n care pe Domnul Vietii-L vei intalni.

Inspirata din Luca 7:11-16.

Anca Winter  

Când a văzut Isus noroade multe

ReferințeMatei 5

Cand a vazut Isus noroade multe
Care veneau cu sufletu-nsetat
El s-a suit putin mai sus pe munte
Si ucenicii s-au apropiat.

Isus s-a asezat si-ntreaga gloata
Privea la EL c-o inima si-un gand
Iar El si-acum din nou ca altadata
Ca sa-i invete-a inceput spanand:

-Ferice e va spun de-aceia care
Ei sunt saraci in Duh pe-acest pamant
C-a lor e-mparatia cea mai mare
Imparatia Cerului cel Sfant.

-Ferice e de cei ce plang si-anume
De cei ce plang sub cruce aplecati
Si fiindca plang aici in asta lume
In Cer vor fi de-a pururi mangaiati.

Si toti I-l ascultau cu-n dor nespus
Si-n inima le patrundea Cuvantul
-Ferice de cei blanzi le-a zis Isus
C-aceia blanzi vor mosteni pamantul.

-Ferice e de-acei infometati
Si insetati dupa neprihanire
Caci pe vecie fi-vor saturati
In Cerul plin de Slava si Marire.

-Ferice-acei ce-n lumea trecatoare
Sunt milostivi si-au mila tot mereu
Caci in curand la Judecata mare
De ei avea-va mila Dumnezeu.

Si-L asculta multimea adunata
Caci inima Isus le-o deschidea
-Ferice-s cei cu inima curata
Caci ei pe Dumnezeu Il vor vedea.

-Ferice e, va spun ca sa se stie
De cei ce pacea cauta mereu
Caci impaciuitorii o sa fie
Numiti de-a purui fii de Dumnezeu.

-Ferice de acei care-ostenesc
Si-s prigoniti pentru neprihanire
Ca-mparatia Cerului primesc
Si fi-va partea lor de mostenire.

-Ferice e de voi cand suferiti
Ocara si minciuni si vorbe rele
Si pentru Mine sunteti prigoniti
De-acei care au suflete rebele.

Deci bucurati-va atunci, va veseliti
C-aveti in Cer rasplata si comori
La fel ca voi au fost dispretuiti
Proorocii inainte mergatori.

 Daniel Hozan