Pâinea lui Dumnezeu

„Căci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă.”
Ioan 6/33

În deșertul vieții, călătoresc din zori,
Vântul îmi cântă doar de nisipuri  și nori,
De păcate, de griji, e plin umărul  meu:
-Încotro să merg? Condu-mă Tu, Dumnezeu!

Un ocean de nisip, și arșiță mare,
Înaintez din greu, doar dune în zare,
Ochii cerșesc în zadar o scamă de nor:
-Tată ceresc, de apă și pâine mi – e dor!

Zăresc în depărtare doar o colină,
Dinspre care vine o chemare lină:
„-Veniți  la Mine, cei trudiți și obosiți,
Mâncați din Pâinea vieții, ca să nu pieriti!”

Am ajuns  cu greu  doar la al șaselea  ceas,
Un ciudat întuneric, nu văd niciun pas,
Dar un fulger luminos venea de la cer,
Biciuia pământul, striga lui Israel:

-” Pâinea lui Dumnezeu se  frânge la lume,
Să mănânce cel rău, cel cu fapte bune!
Tatăl din ceruri împarte   Pâine vie,
Cine mănâncă trăiește pe vecie.

La ceasul al nouălea, Pâinea se frânge,
E ora hotărâtă, tot cerul plânge,
Să  plângi și tu, om muritor și păcătos,
Ai fost curățat prin sângele lui Cristos!”

Un trup  însângerat și cu chipul duios
Și – a   dăruit sângele pentru păcătos,
Privesc mâinile mele, pline de păcat,
Un om moare  pe cruce, iar eu sunt salvat.

Eu nu L am cunoscut pe Cel de pe cruce,
El numele mi – L știe, păcate  duce:
-Dar azi, Te strig pe Nume, o, Doamne Isus,
Numele meu, pe palma Ta, pe Cruce, sus!

Şi Pâinea cerească se frânge, se frânge,
Pentru  drumețul înfometat ce plânge,
Căci cel ce mănâncă din Pâine va trăi,
Cu Domnul Isus Cristos în veşnicii!

Arancutean Eliza 

„Încă puțină, foarte puțină vreme”

Motto: „”Sătulul calcă în picioare fagurele de miere, dar pentru cel flămând
toate amărăciunile sunt dulci.”” Proverbe 27:7

Îndestulatul calcă în picioare
Cu nonșalanță fagurii de miere,
Dar celui flămând și-n strâmtorare
Amărăciunile îi par o mângâiere.

Suspină când își vede masa goală…
Ofteaz-adânc c-a lui e gol paharul…
Atunci, ușor, obrazul lui îl spală
O lacrimă ce îndulcește-amarul.

Se zbate zi și noapte să răzbească,
Trudește cu nădejde,fără de răgaz…
Dar lipsurile par să se-nmultească
Și toată truda lui e doar necaz.

Cu lacrimi ce dor și ard sub pleoape,
Cu gustul amar al duhului mâhnit
Se roagă Tatălui ceresc să-l scape
Că pe pământ prea mult a suferit.

Dar, fericit cine se-ncrede-n Dumnezeu
Că El e milostiv și plin de îndurare
Și El va da celui flămând mereu
Pâine-n necaz și apă-n strâmtorare.

Fericiți vor fi aceia care îndură
Atâtea lipsuri, nevoi și suferinți;
Puțin mai e și goarna din Scriptură
Va slobozi chemarea catre sfinți.

Cu glas de-arhanghel are să ne cheme
Că Domnul, ce-a promis se va împlini:
„Incă puțină, foarte puțină vreme”
Și „Cel ce vine nu va zăbovi”.

Si orice ochi Îl va vedea când vine
Pe nori de slavă, plin de măreție,
Să-Și ia de-aici, copiii Săi cu Sine,
În cereasca și eterna Sa Împărăție.

Acolo, moarte nu-i… și nici necaz,
Nici tânguire sau vaiet de durere…
Nici lacrimi nu vor curge pe obraz
Că Însuși Domnul fi-va mângâiere.

Ioan Vasiu 

Ierusalimul Nou

Curând pe nori din Cer are să vină
Gătită chiar de Marele-Împărat
Cetatea de splendoare și lumină
Ierusalimul nou și minunat.

Oraș ceresc, de dincolo de stele
Zidit din nestemate și cleștar
O, scump oraș al visurilor mele
Ce porți în tine Sfântul Tron de Har.

În tine totdeauna-i sărbătoare
Cu-atâția îngeri, serafimi și sfinți
Scăldat e totu-n cântec și-nchinare
Sărbătorind slăvite biruinți.

Aleile cu aur sunt pavate
Clădiri de nedescris din diamant
Fenomenal, superb amenajate
Ș-atâta de plăcut și ambiant.

Ce raze dulci, ce glorie divină
Ce stări, ce melodii duhovnicești
Nu-i soare, dar e-o veșnică Lumină
Nu poți ca să te saturi să privești.

Pe Sfântul Tron cu slavă și putere
Domnește Dumnezeu Cel Glorios
E-un har și-o bucurie și-o plăcere
Iar lângă El la dreapta stă Hristos.

Coroană de-Împărat are pe frunte
Și-a Lui veșmânt e-așa strălucitor
Că-I singurul ce-a reușit să-nfrunte
Pe Diavolul. . și-a fost Biruitor.

De-aceea I s-a dat ca să domnească
Și Lui, puterea toată I s-a dat
Ca să salveze și să mântuiască
Căci s-a jertfit iar Tatăl L-a-înviat.

Mulțimi de oameni vin cu adorare
Purtați de Sfântul Duh în jurul Lui
Orașul clocotește de splendoare
Sărbătorind în cinstea Mielului.

Iar de sub Tron, tâșnește prin piață
Un râu așa frumos și cristalin
Un râu ce-nveselește și dă viață
Ce răcorește sufletul deplin.

Tot lângă Râu se află Pomul Vieții
Rodind lunar un fruct spectaculos
Împodobind decorul frumuseții
Fiind medicament miraculous.

Ierusalim, cetate minunată
Oraș sublim, superb meșteșugit
Ce stări divine voi trăi odată
Când îți voi trece pragul mult dorit.

Doresc să cânt și eu cântarea nouă
Să-mbrac acel strălucitor veșmânt
Ținând întinse mâinile-amândouă
Să mă aplec la Tronul Tău cel Sfânt.

Să fiu și eu în mijlocul mulțimii
Să mă-ntâlnesc cu miile de sfinți
Cu-arhanghelii viteji, cu serafimii
Cu prieteni și cu neamuri și părinți.

Cu toți ai mei din casă împreună
Pe-acele străzi mergând, cântând frumos
Purtând pe cap o veșnică cunună
Primită chiar din mâna lui Hristos.

Dar pân’ atunci prin valea de suspine
Trăiec mereu gândind la-acel oraș
Și-aș vrea cât mai curând s-ajung în tine
Ierusalime Sfânt, ceresc locaș.

Daniel Hozan

Semănați lângă voi

Semănați lângă voi,
În ogorul de-aproape,
Bobul bun, exigent să lucrați!
N-alergați după nori,
N-alergați după astre,
Lângă voi bobul bun semănați.

Întăriți lângă voi
Ce se rupe acuma,
În aceleași simțiri vă uniți
Cu al inimii foc,
Cu a lacrimii urmă,
Lângă voi dragostea întăriți!

Căutați lângă voi
Ce se pierde în vreme,
Bunătatea la piept o purtați,
Nu sub umbrele mari,
Nu sub formele grele,
Lângă voi bunătatea cătați.

Ce se vede în nori,
Ce se vede în zare,
Sunt de fapt, aparențe și vis.
Lângă voi să priviți
Cât e lumea de mare,
Lângă voi să priviți înadins!

 Mihai Ghidora

Dincolo de nori

Ce-alin să ştii, păşind prin trista vale,
Umbrită-ades de-al morţii negru nor,
C-o nouă lume-i dincolo de zare,
Un sfânt târâm, unde nu-i plâns, nici dor.

Să ştim în ceasul deznădejdii noastre,
Când lutu-i frământat, trecut prin foc,
Că, dincolo de nori, de zări albastre,
Ni-i pregătit al tihnei veşnic loc.

Şi-n clipele mai grele, mai amare,
Când părăsiţi părem, ai nimănui,
Câtă tărie-aduce-n încercare
Promisiunea însoţirii Lui!

Ne împăcăm cu gândul revederii,
Căci ştim că moartea-i doar un somn mai lung,
Crezând Cuvântul sfânt al mângâierii
C-ai Învierii zori la noi ajung.

Şi câtă pace au chiar în furtună
Acei aleşi care-L iubesc pe El,
Ei au, şi-n vreme rea, şi-n vreme bună,
Un reazem, o nădejde şi un ţel!

Olivia Pocol

Roada iubirii

Am dorit undeva să ajung,
Totdeauna, spre-o lume reală,
Însă eu rămâneam ca-n trecut
Fire rea, egoistă și goală.

Căutam între stele și nori,
Căutam în lăuntru, afară
Și găseam ca un lup între oi
Fire rea, egoistă și goală.

Mă simțiam câteodată-n Eden
Necuprinsă iubire și slavă!
Însă vai, ca un fulger venea din mister
Firea mea egoistă și goală.

Iar porneam spre altare de foc,
Duhul meu căuta înfrățirea
Și mergeam amândoi peste tot
Duhu-mi veșnic și firea,

Până-n clipa tăcerii adânci
Unde-n față-mi văzusem pieirea,
Și deatuncea la inima mea
Zi și noapte lucrează Iubirea.

Câtă muncă se face din zori
Și se ară, se seamănă bine
Ca să fie găsită apoi
Roada iubirii în mine!

Mihai Ghidora 

Laudă Creatorului !

Psalmul 146
„Lăudaţi pe Domnul!
Laudă, suflete, pe Domnul!”

Când zăresc soarele cu plete de aur,
Ce împarte în jur lumină și lauri,
Sufletu-mi zvâcnește sub haina de tină;
-Slăvit să fii, Doamne, izvor de lumină!

Îngerii îî deschid încet a sa poartă,
El pornește zâmbind pe eterna roată,
De lumină e plin carul său de aur;
-Slăvit să fie în veci, al nostru Faur!

Împarte voios raza sa albă, caldă,
Și la praful umil, și la casa înaltă,
Ciocârlia se înalță, cântă în zori;
„-Există un mare și măreț Creator!”

Ridic și eu spre cer brațele de tină,
Căci și în ele e un strop de lumină,
Ce capătă aripi și se înalță mereu,
Vestind slava și lumina lui Dumnezeu!

Sufletu-mi tresare sub haina de tină,
Strigă;”Sunt un strop din Râul de lumină,
Părinte ceresc am eu, dincolo de nori;
Ce mare și măreț e al meu Creator!”

Floarea soarelui privește până târziu,
Luminătorul creat de Domnul cel Viu,
Mă simt și eu floare, din soiul „Păcătos”,
Îmi întorc capul după Soarele Cristos!

Laudă -L, soare, călător neobosit,
Laudă -L, mierlă, prin al tău scump ciripit,
Laudă-L pe Domnul, și tu, suflet al meu,
Laudă -L, căci El este Părintele tău!

Cu harfă din cascade, fluier de izvor,
Cântă natura „Ce mare Creator!”
În ciripit de păsări și parfum de crini,
Îți cânt un imn de slavă, Creator divin!

Arancutean Eliza 

Tu ții pe veșnici temelii…

Referințe
… ”Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta! ” Ps. 89:2

Tu ții pe veșnici temelii
Îndurarea și Salvarea,
Credincioșia-Ți către fii
Luminează viu cărarea!

Ea se ‘nalță pân’ la nori,
Ne-nconjoară cu tărie,
O, Comoară din comori,
În Tine-I cânt și bucurie!

La umbra aripilor Tale
Îndurarea voi cânta,
Cu glorii, cinste și-osanale
Numele-ți voi lăuda!

Slăvit, de-a pururi fii slăvit –
Doamne Sfânt, Puternic, Tare!
Numele-Ți fie mărit!
Bunătatea Ta cea mare

E cântată-n imnuri sfinte
De-un popor răscumpărat,
Ce în albele veșminte
Laudă, laudă pe-‘Mpărat!

Ce-ai avut mai scump ai dat
Ca Dar, Prinos, ca Jertfă Sfântă,
Isuse, fii glorificat!
Inima-n ofrandă-Ți cântă.

Veșnică-i credincioșia!
Veșnică e îndurarea!
Prin Tine-I viața, melodia,
Mila, harul și iertarea!

În reverență ne-nchinăm
Isuse, Sfânt Mântuitor,
Te lăudăm, te lăudăm
– Unic, Veșnic Salvator!

Credincioșia pe cărare
E tărie ce-nconjoară,
Dumnezeu Preasfânt și Mare,
Tu-mi ești Veșnică Comoară!

Mi-e miere ruga…

În glas de mierle, păsări ciripind,
Cu dor de dincolo de nori,
Doar Ție  Doamne mă închin
Și-n sfântă părtășie mă cobor.

C-am adunat în mine doruri,
Înmănuncheate de frumos,
Cu cei ce Te slăvesc în coruri,
Dorind să-ți fie credincioși.

Mi-e miere ruga la altar
Și gându-mi către Tine se înalță,
Când în smerenie cobor,
Să gust a Ta dulceață.

Ating  iubirea-Ți iertătoare,
Mă-ntorc cu sufletul curat,
Trecând pe lângă nori și soare,
‘N mireasma fericirii îmbrăcat.

Jos… e-nflorire sau zăpadă…
Furtuni sau cer senin
Dar orice vreme-ar fi  în vale,
Cu Tine vreau Isuse să rămân!

aprilie  2018 Wisconsin
Alexandrina Sanda Tulics

Mulţumirea mea

Pentru ploaie, pentru nori,
Pentru soarele din zori,
Ţie vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru zările senine,
Pentru stările divine,
Ţie vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru marea-Ți bunătate,
Că ne dai mereu de toate,
Fii, Isus, în veci slăvit!

Pentru că putem iubi,
Pentru că Îţi suntem fii,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru planul Tău cel Sfânt,
Pentru daruri şi CUVÂNT,
Ţie vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru că-ntr-o bună zi
Sus la Tine vom sosi,
Ţie vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru tot ce ne-ai promis,
Pentru ţara cea de vis,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru HARUL minunat,
Pentru timpul încercat,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru binecuvântări,
Biruinţe-n orice stări,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru crucea ce-ai purtat
Ca să fiu şi eu salvat,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru multe bucurii
Sus la Tine-n veşnicii,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Monica Schiersner