Cugetare

Ziua, noaptea, cuget Doamne cine-am fost si cine sunt…
Cine-ai fost si esti Tu astăzi, pentru mine, Tata Sfânt!
M-a uimește-a Ta – răbdare și adânca îndurare
Și neobosita milă și iubirea-Ți veșnic mare!

Și ma-ntreb smerit, cum spui Tu, că demult ai pregătit
Cea mai -nalta slava-n ceruri, pentru -un păcătos greșit?
Tu pe cel ce se întoarce îl transformi in fiu al Tău
Și-l ajuți ca sa iubească chiar pe-acel ce a fost rău.

Planul Tău de mântuire, zămislit din veșnicii,
Depășește-a mea putere de-a pricepe și gândi.
Ceea ce-ai gătit ca slava, pentru-ai Tai aleși copii,
Are străluciri, ce ochii noștri astăzi ar orbi…

Bunătatea Ta Părinte mai adânca-i decât marea…
Și a Ta înțelepciune mai departe-i decât zarea.
Laudele ce, pe dreptate se cuvin a-ți fi aduse,
Nu pot, fi de niște inimi nesfințiți, a fi spuse.

Strălucirile de aur și de-argint sunt prea sărace
Ca sa poată strălucirea celui Prea Înalt sa-mbrace!
Numai când in ziua slavei ne vei da veșmânt slăvit
Și când suflet, trup și spirit, Tu deplin vei fi Sfințit,

Vom putea cântări plăcute, sa-ți cântam Ceresc Părinte,
Pe altarele de aur sa-ți aducem daruri sfinte.
O, prosterne-ne cu fruntea in cenușă și țărână,
Ca sa poți in ziua ceea, sa ne-nalti prin a Ta mâna.

Trupurile să-Ți aducem, jertfa Ție, cum dorești…
Duhul Sfant să le străbată cu-ale Lui văpăi cerești,
Căci pe-ntreaga noastră viața și ființa Tu ai pus
O pecete- veci neștearsă, și pe ea ai scris – ISUS-

Aurel Cupfer

Noaptea Naşterii

Dormea dus Betleemul, era în miez de noapte,
Doar trei păstori de strajă în jurul turmei stau,
În câmp, la foc, afară‎ se auzeau doar şoapte,
Cum se-ncălzeau, cu rândul, memorii depănau.

Vorbeau cum Domnu-n mila-I fu binevoitor
Şi le-a grăit prin Mica, Isaia şi-alţi profeţi
De împăratul David, cândva şi el păstor,
Şi de-un urmaș la tronu-i, un rege-al noii vieţi.

Nădăjduiau, Mesia o să-i elibereze,
Gemeau în subjugare, sub crudă tiranie,
Visau la vremi mai bune duhul să-nvioreze,
La un regat în care să-nceap-a Lui domnie.

Luceau în noaptea-aceea puzderie de stele,
Dar una părea soare pe bolta de cobalt,
‎Dormea întreaga fire acolo-ntre vâlcele,
Feerică lumină venea dinspre înalt.

În pacea-aceea-adâncă ‎s-a auzit un sunet,
Un sunet de trompetă văzduhul l-a străpuns
Şi altele urmară ca un năvalnic tunet,
Ecoul lor în vale le da strident răspuns.

Şi-un înger deodată grăi: “V-aduc o veste,
Vi s-a născut un rege ce mântuie poporul!”
Apoi se-alăturară în armonii celeste
Alai de mii de îngeri slăvind pe Creatorul.

“Lui Dumnezeu dați slavă că-n loc înalt domneşte
Şi pace dăruieşte celor ce-I sunt plăcuţi,
De-acum să nu vă temeţi! Scriptura se-mplineşte,
‎Iar mântuirea-i dată acelor ce-s pierduţi!”

S-au bucurat păstorii de cele ce-auziră
Şi de cereasca oaste lui Dumnezeu dând glorii….
Dar … să le dea solia … pe ei îi hărăziră …
Să se deschidă cerul … pentru ei, muritorii? ! ?

Şi-au ascultat cântarea cuprinşi de-un freamăt sfânt
Pe Dumnezeu mărindu-L că Fiul ne-a trimis
‎Şi-a cercetat poporul, cum stă scris în Cuvânt,
Cum veacuri multe-n urmă profeţii au prezis. ‎

Când îngerii plecară, păstorii se vorbiră:
“Să ne grăbim, să mergem şi noi la Betleem!”
‎Luând merinde-n traistă voioşi la drum porniră,
‎”În noaptea asta sfântă pe Prunc vrem să-l vedem!”

În staul, într-o iesle-L aflară pe Isus,
S-au închinat-naintea-I cu mare bucurie,
Totul a fost întocmai cum îngerul le-a spus…
Şi-au povestit Mariei minunea din câmpie.
…………………………………………

Noi îi serbăm venirea de două mii de ani
‎Şi ne înduioşează a Naşterii vestire,
‎Cum El, cu umilinţă, veni la cei sărmani,
Dar, dragi creştini, aceasta nu-i doar o povestire.

Copilul sfânt dat lumii e darul mântuirii,
E mâna Lui întinsă spre-o lume de păcat,
‎În groapa fărdelegii, pe veci sortiți pieirii,
‎Am fi rămas de-n mila-I nu ne-ar fi ridicat.

Eram vrăjmaşi prin Lege, ne-ar fi-nghițit pustiul
De n-ar fi fost El, Mielul, sacrificat pe lemn,
Că ne-a cruțat de-osândă şi ne-a trimis pe Fiul
E-a dragostei dovadă, e-al prețuirii semn!

E cânt şi veselie, e mare sărbătoare,
Cei mulți petrec la mese, noi să nu fim la fel,
Să nu uităm că toate în lume-s trecătoare,
În noaptea asta sfântă să nu-L uităm pe El!

Olivia Pocol 

Al cui nume vrei sa-l porti?

Meditând la noaptea sfântă
În Scriptură relatată,
Întrebări de cercetare
M-au cuprins ca niciodată! … . .

Ești tu oare ca păstorii
Ce-au primit glorioasa veste:
“S-a născut Mântuitorul
Jos în paie, într-o iesle”! ?

Ești tu oare ca păstorii
Care mult s-au bucurat,
Au lăsat în urmă turma
Și spre iesle au plecat?

Iar când au ajuns la iesle
Cu inimi înflăcărate,
Și-au găsit Mântuitorul,
Au dus vestea mai departe!

Ca și ei sunt oameni astăzi
Care, fără ezitare,
Când primesc Vestea cea Bună
O împart fără-ncetare!

Ei nu mai privesc în urmă
Spre-ale lor turme pieritoare.
Îl urmează pe Mesia,
Și-a Lui turmă ce nu moare!

Sau ești oare ca și magii?
Ei au străbătut hotare,
Pruncului să-aducă daruri
Și o sfântă închinare.

Steaua le-a fost călăuză
Dorul i-a împins mereu,
Să vină să I se-închine
Fiului Lui Dumnezeu!

După-a lor călătorie
În genunchi s-au odihnit,
Adorându-L pe-al lor Rege
Și în inimi L-au primit!

Ca și ei sunt astăzi oameni
Ce cutreieră pământul,
Să împartă pretutindeni
Cel mai mare DAR, Cuvântul!

Duhul le e călăuză,
Dorul după El, mereu
Îi împinge să-L vestească
Pe Fiul Lui Dumnezeu!

Vor primi-ntr-o zi odihnă
Și o mare răsplătire,
Stând la masă-n veșnicie
Lângă iubitul lor Mire!

Poate ești ca și hangiul
Care-în casă n-a aflat
Nici cea mai mică odaie
Pentru marele Împărat?

El n-a vrut să piardă-arginți
Sau să supere cumva,
Pe acei clienți de treabă
Pe care îi găzduia.

L-a trimis pe Prunc în iesle
Să Se nască fără straie,
Nu I-a dat un loc de cinste
Doar pătuț făcut din paie.

Da, ca el sunt oameni astăzi
Care în viața lor,
Nu Îl pun în loc de cinste
Pe Mărețul Salvator.

Ei se compromit adesea
Căci nu vor să-și piardă traiul,
Și așa pe nesimțite
Pierd mai mult de-atât, pierd Raiul!

Se înșeala omul care
Crede căci va fi salvat,
Dacă nu-și predă în totul
Inima pentru Împărat!

Poate ești Irod acela
Ce află de la preoți,
Că în Betleemul vremii
Se va naște Isus Hristos.

În trufia lui nebună
Prin decrete a vărsat,
Provocând dureri și țipăt,
Mult sânge nevinovat!

Nu a vrut ca să domnească
Nimeni altul, numai el.
N-a vrut să cedeze tronul,
Fiului Lui Dumnezeu!

Ca și el, atâția astăzi
În trufia lor nebună,
Provocând dureri și țipăt
Își iau viața-n propria mână!

Ei nu vor ca să domnească
Nimeni în viața lor,
Respingând pe Salvatorul
Se îndreaptă spre cuptor!

Dar acest cuptor e veșnic:
Flacăra nu se oprește,
Viermele nicicând nu moare
Trupul nu se mistuiește!

Oh, oricine-ai fi ascultă;
Caci avem toți de-nvățat.
De la magi, păstori, hangiul
Sau Irod cel îngâmfat.

În viață sunt doar două,
Două căi ce poți urma.
Una e Isus, Mesia
Iar cealaltă, calea ta!

Eu te sfătuiesc, ca magii,
Ca păstorii să asculți.
Și să-alergi spre calea vieții
Înspre care nu merg mulți!

Plină însă este calea
Care duce la pierzare,
Pe ea merge și hangiul
Și Irod cu îngâmfare.

Dar sfârșitul ei e tragic,
Fără șansă să te-ntorci.
Azi răspunde la întrebarea:
AL CUI NUME VREI SĂ-L PORȚI?

Vlad Bucur 

Alba Floare de Lumină

Psalmi 81
6.”I-am descărcat povara de pe umăr, şi mâinile lui nu mai ţin coşul. ”

Noaptea  e adâncă, plină de mistere,
Cărări înguste şi de mormânt  tăcere,
Dar la miezul nopţii, se aude un Pas,
Ce zguduie pământul şi orice sălaş.

Din depărtare, sfântul sophar vesteşte;
-”Ridică coşul, noaptea nu stăpâneşte!
Ridică Piatra, timpul nopţii s-a scurs!
Să iasă Floarea, Lumina Lumii  de sus! ”

Coşul cu durere şi a Lumii vină,
Se ridică  spre zarea sfântă, divină,
Se ridică cu  Piatra  grea de pe Mormânt;
Rămâne doar Lumină şi Sfântul Cuvânt!

În noaptea adâncă, plină de mistere,
O Floare Albă creşte, până la stele,
Şi luminează pământul, văi şi câmpii,
Ce învinge negura, mormânt şi stihii.

E Floarea de Lumină, din Mormânt creşte,
S-a născut din durere, totuşi iubeşte,
Oferă Lumină, cu iubire şi dor,
Numele Său este Isus Mântuitor!

Veniţi şi culegeţi raza albă, lină!
A înviat din moarte şi e divină,
Candelă va fi pe a voastră cărare,
Şi voi veţi fi lumini pe munte şi mare!

Mormântul lui Isus este gol şi pustiu,
Inima mea! În tine, Isus este viu?
În zori, al cerului sfânt  sophar vesteşte;
-A înviat Isus, Lumina soseşte!

Arancutean Eliza 

Se lasă noaptea peste Ro…mânia!

Se lasă noaptea peste Ro… mânia,
Căci Dumnezeu nu a participat la vot!
A stat pe tron, în cer, să urmărească,
Cum luptă toți și dacă toți mai pot!

Se lasă noaptea, o noapte de păcat,
Pentru că ne-am obișnuit cu răul…
Mânia va veni și peste RO îndat
Că am iubit mai mult din noi, doar eul.

Și ce mă doare cel mai mult acum,
E că românii au crezut politic!
Nu au citit nici legi, nici spirit critic,
Ci s-au lăsat mânați de toți la drum…

Se vede noaptea peste Ro… mânia,
Nu v-a-ntârzia să vină, ba la timp,
Sosi-va ceasul, însă nostalgia,
După un vot: dar el va fi un gând…

Vom plânge cu amar după Octombrie
A zilelor în care am votat,
Ca viața noastră în pace să ne fie,
Dar vom avea: un suflet tulburat…

Așa e, când dormim și când ne credem
Creștini din pix, creștini cu titlul și atât…
Ne mână toți, roșcove ca să culegem,
Ca pe o turmă, cu un belciug în rât…

Puteam ca viața să ne-o dăm martiri,
Puteam ca să murim pentru credință!
Dar să votăm ne-a fost atât de greu,
Să îndoim, o mică hârtiuță…

Acum suntem minoritate, în Ro… mânia,
Însă chiar peste orice om ea va veni!
Românii ce și-au dat acordul NU,
Pentru orice păcat și rău ei vor plăti!

Dar Dumnezeu va ține El, familia!
Va binecuvânta românul drept, creștin
Care trăiește Biblia și nu titulatura,
Va duce pacea în suflet de român!

Bulzan Marian Gigel 

Teme-te de Domnul

Teme-te de Domnul!
Noaptea, pe-ntuneric, nu se vede șanțul,
Ultima zvâcnire își cunoaște partea
Și-ntr-un timp sau altul va veni bilanțul.

Te-nconjoară moartea –
E o axiomă, nu o întâmplare;
Strânge-te din lume, să auzi cum bate,
Ca să-ți amintească, brațul Lui cel tare.

Fugi de răutate,
Să nu judeci omul care-i lângă tine,
Cheamă-ți Creatorul, ca să te-ntocmească
În izvor de pace, făcător de bine.

Firea să-ți dorească
Ca să-ndepărteze orice stricăciune,
Căci atât cât ține-n suflet crezământul,
Credinciosul face lucrurile bune.

Să-mplinești Cuvântul –
Numai în lumină vei primi știința;
Acordează-ți struna, cizelează versul
Și, prin bunătate, cheamă biruința.

Schimbă-ți astăzi mersul,
Ca să ai nădejde și s-aștepți sfârșitul
Azi, cât timp iubirea își ridică glasul,
Căci, la încheiere, vine infinitul.

Astăzi este ceasul!
Multa amânare îți provoacă somnul,
Șansa îți descrește și-ți slăbește pasul,
Hotărăște clipa. Teme-te de Domnul!

Viorica Mariniuc 

Noaptea n-a încetat să crească

Noaptea n-a încetat să crească
Și nu-i pace sufletească
Dar noi am văzut și-avem
Lumina ce-n Betleem
A venit cum a promis
Domnul în Cuvântul scris
Și-avem parte neîncetat
De Hristos Cel înviat,
Care la cer S-a înălțat,
Să-avem un Mijlocitor
Și-un veșnic Mântuitor!

Orice noapte-ar fi să vină
Și întunerec să survină,
Tot voi crede în lumină,
Ba mai mult, mărturisesc
Că lumină-i ce trăiesc
Și-n inima mea nu poate
Fi întuneric și nici moarte.
Unde e lumină-i viață,
Unde-i viață-i și speranță
Și nădejdea mea-i deplină
În Viață și Lumină.

Domnul vine negreșit!
Dar la timpul potrivit.
Nu întârzie pe drum
Și nu uită oarecum. . .
Poate veni chiar acum
Dar Își amână venirea
Să acorde mântuirea,
Cu un har și mai puternic
Celor ce-s în întuneric,
Fiindcă El vrea să primească
Toți Lumina Lui cerească!

Ioan Hapca 

Venit-a din slavă

Motto: „”El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce erați
departe, și pace celor ce erați aproape. Căci prin El și unii, și alții avem
intrare la Tatăl, într-un Duh. „” Amin! Efeseni 2: 17-18.

Cerul străluce și noaptea-i senină,
Câmpul Betleemului s-a luminat;
Zarea tresaltă. . . Cântarea-i divină,
La iesle, păstorii vin și se închină
Pruncului Sfânt din Duh întrupat.

Din scaunul măririi s-a coborât Iubirea
Cerurile cântă: „Hristos s-a născut! ”
El este Acela ce aduce izbăvirea,
Întâiul Născut din toată zidirea –
Chipul Dumnezeului celui nevăzut.

Răsună văzduhul de corul de îngeri,
Că Domnul vieții-i acum printre noi;
Venit-a din slavă în valea de plângeri
Să dea biruință în loc de înfrângeri,
Să dea mângâiere în necaz și nevoi.

Venit-a din slavă să fie Lumină
Orbilor ce zac în beznă și păcat;
Cu milă să-i spele de tot ce-i întină
Răscumpărându-i din patimi și vină,
Ca omul să fie iarăși curat.

Venit-a ‘ntr-o iesle Pruncul Minunat
S-aducă lumii hotărârea de iertare;
Celor ce L-au primit pricepere le-a dat
Să Îl cunoască pe Cel adevărat,
Domn al păcii și Dumnezeu tare.

Venit-a să ridice păcatul omenirii
Luând asupra Lui povara apăsătoare,
Să o țintuiască pe crucea răstignirii,
S-avem prin El nădejdea mântuirii,
A vieții de acum și-a celei viitoare.

Venit-a la noi din cerească strălucire
Să dea mântuirea celui credincios;
Fiul omului. . . Toiag de cârmuire. . .
El să îmbrace în alb și nemurire
Pe cei făcuți părtași ai lui Hristos.

Ioan Vasiu 

Noaptea înaltă

Psalmii 150/6

”Tot ce are suflare să laude pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul! ”

Noapte înaltă şi tăcere solemnă,
Brazi cu haine albe, în ţinută demnă,
Întâmpină pe al cerului  Împărat;
Numele lui Isus să fie lăudat!

Fulgi albi de lumină, şi  de mărgăritar,
Se închină la Cel sfânt, fără hotar,
Doi măslini verzi, falnici, întruna şuşotesc;
Şi Naşterea lui Isus Cristos o vestesc.

Puii din cuiburi în Numele Tău cerşesc,
Porumbei albi, deasupra Ieslei, se rotesc,
Ploi luminoase de stele căzătoare;
Vestesc a Ta naştere printre popoare.

Marea e supusă, doar un câmp de smarald,
Pregăteşte o coroană din coral alb,
Acum, vântul nu  mai loveşte duşmănoş;
Mângâie şi şopteste numele ”Cristos”! .

Inima mea n-a văzut ploaia de stele,
Nu zboară cu porumbei peste poiene,
Ea a primit  mărgele de Pace de sus;
Şi un nume ce domneşte în ea; Isus!

Arancutean Eliza