Ninge iar …

E mohorât văzduhul, curg zilele cernite,
Lumina nu-i lumină, arar mai vezi vreun far,
Stă uliţa pustie, cântările-s oprite,
Doar neaua străluceşte, bine că ninge iar!

Se-adună hulpavi corbii și croncăne pe garduri,
Ne-a amorţit simțirea, în suflete nu-i har,
Priveliştea e sumbră, pliată-n negre falduri,
Dar neaua-i încă albă, bine că ninge iar!

În nuferi nu-i candoare, în crini nu-i puritate,
Căci răul stăpâneşte pe-al binelui hotar,
Cei ce croiesc destine au mințile-ntinate,
Dar neaua e curată, bine că ninge iar!

Se stinge focu-n inimi, e-o rece-nstrăinare,
Fără vreo-mbrățișare amaru-i mai amar
Și dârdâie pământul de frig, de-nsingurare,
Dar neaua-l învelește, bine că ninge iar!

Se tulbură Irozii, magii pierdut-au steaua
Și doarme Betleemul, dar zorile răsar,
Iar Fiul ca un Rege cu straiul alb ca neaua,
Curând, pe nori, cu slavă se va întoarce iar!

Olivia Pocol

Lăudați pe Domnul !

Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Psalmul 150/6

Ninge cu  pace, e o noapte adâncă,
Izvorul rece a amuțit în stâncă,
Doarme cocorul alb, obosit de mult zbor,
Flori se scutură de pe aripa de nor.

Doarme și omul, obosit și somnoros,
A uitat de miezul nopții și de Cristos,
Dar cerul nu doarme, nici nu dormitează,
În miez de noapte strigă  tare”Veghează!”

Un vârtej de lumină, al Nordului vânt,
Împrăștie, în noapte, al Cerului cânt;
-Trezește-te harfă, și tu, izvor duios!
Bucură-te, omule, s-a născut Cristos!

Cedrilor făloși, să vă legănați în vânt!
Strigă, în noapte, cu putere Duhul Sfânt,
Cascadelor, să cântați  din harfă duios!
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Valuri mărețe de pe oceanul  mănos,
Peşti ai mării, să Îl lăudați pe Cristos!
Tot ce are  suflare să cânte duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Copii din Vale, alergați după Cuvânt!
Se scutură florile albe de Duh Sfânt,
Înălțați o cântare Pruncului  duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Bucură-te, suflet cu haina pătată,
Cu apa vieții, ea  va fi spălată,
Înalță o cântare Pruncului duios,
Haină albă primești în dar de la Cristos!

Ninge cu pace peste Valea  adâncă,
Turmă a lui Cristos, urcă-te pe Stâncă!
Să ieșiți în noapte, sărutați -vă duios!
Bucură-te, turmă, te iubește Cristos!”

Arancutean Eliza 

E sarbatoarea noastra, dragi copii

Ne apropiem cu repezi pasi de sarbatori
Mamicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe strazi cu fulgi atat de mari si jucausi
Cate-o pisica miauna afara pe la usi;
Iar oamenii ce-i intalnesc pe drum zambesc
Iar altii multi prin case braduletul pregatesc
Cu globulete si cu luminite ce se vad din drum
Ce ne vesteste sarbatoarea de Craciun;
Albastre rosii galbene si chiar portocalii
Se-aprind, se sting si iar se-aprind pentru copii.
Inca putin iar noi copiii vom pleca sa colindam
Si-n casele cu portile deschise sa intram
Cu vestea buna ca Mesia s-a nascut
Unicul Fiu al Tatalui etern far de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decat sa fii copil
Cu obrajii-mbujorati, cu suflet fara pata, chip senin?
Aceasta este sarbatoarea noastra, dragi copii
Rasune dar colindul nostru, plin de bucurii
Si dupa cum al ingerilor cor in noapte a cantat
Cantam si noi Pruncului sfant in iesle infasat
Si tot la fel cum daruri de la magi el a primit
Chiar si pe noi daruri frumoase ne asteapta negresit.
Caci pentru noi aceasta sarbatoare de Craciun
Nu-i mosul dupa cum adesea multi ne spun
Ci-i bucuria de a sti ca un micut copil
Nascut in iesle ne va duce-n tara cu lumini!

Emanuel Hasan

Rondel de Iarnă

Norii-şi descarcă povara
Din văzduh încet pe glie,
Şi-n mantia-i… – argintie
Se-nveşmântă toată ţara.

Ninge din zori până sara,
Ninge-ntruna! Pe câmpie,
Norii-şi descarcă povara
Din văzduh, încet pe glie.

Glia astfel,… primăvara
O aşteaptă-n nostalgie –
Cât mai plină, vrea să fie!
Că ce-i iarna, nu e vara…
Norii-şi descarcă povara,

Din vâzduh încet pe glie.

Flavius Laurian Duverna