Totul sau nimic?

Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins… şi s-a aruncat în mare.

Ioan 21:7

Ai avut vreodată în viaţa ta o criză în care ai abandonat totul în mod deliberat, categoric şi fără rezerve? Este o criză a voinţei. În exterior poţi ajunge de multe ori până aici, dar aceasta nu valorează nimic. Criza reală şi adâncă a renunţării totale este o criză interioară, nu exterioară. Renunţarea doar la lucrurile exterioare poate fi indiciul unei robii totale.Ţi-ai predat voinţa în mod deliberat Lui Isus Cristos?

E nevoie de o decizie a voinţei, nu a sentimentelor; sentimentele sunt doar „mar­ginea aurită” a acestei decizii. Dacă dai loc prima dată sentimentelor, nu vei lua niciodată această hotărâre. Nu-L întreba pe Dumnezeu ce va cuprinde aceasta, ci ia hotărârea de a-ţi preda Lui voinţa având în vedere lucrurile pe care le vezi fie mai la suprafaţă, fie în locurile adânci şi profunde ale lăuntrului tău.Dacă ai auzit vocea Lui Isus Cristos deasupra talazurilor, lasă să se spulbere convingerile tale, lasă să dispară consecvenţa ta, dar păstrează relaţia ta cu El.

Oswald Chambers

Nimic nu am

Nimic nu am sa-Ți dăruiesc Isuse
Din tot ce-am strâns în pumnii goi,
Am vrut s-adun miresmele din roze,
Și m-am trezit strângând fărâme de noroi.

Am vrut s-aduc în palma Ta oceanul,
Cu infinitul lui, atât de necuprins
Și tot ce-ți pot aduce din mine, e noianul
De lacrimi, într-un ciob de sticlă strâns.

Am vrut o mică rază de stea, să îți aduc,
Și s-o proștern la Tronu-Ți, la picioare
Dar și acest cadou e-așa sărac,
Pe lânga Măiestria Ta învăluită-n soare.

Și murmur de izvor și cânt de păsărele
Am încercat s-adun, să Ți le-aduc în dar
Și să-mi zâmbești privindu-mă cu ele,
Dar n-am nimic, în pumnul meu, murdar.

Dacât dezamăgiri și lacrimi și rușine
Și-aș vrea ca Tu, să le preschimbi în har,
Și să primești viața mea, cea plină de ruine,
Să ma înalți spre cerul de cleștar…

Căci știu că sunt făptura mânii Tale
Și tot ce am e doar din palma Ta,
Și răsărit și-apus și țărm de mare,
Tu le-ai creat, să mă înveți ce-i dragostea.

Nu am nimic să-ți dăruiesc, Isuse,
Primește-mă așa de gol, cum sunt,
Și umple-mă cu norul Tău de vise
S-ajung mireasa Ta, cu strălucit veșmânt…

Magda Morosan

Este numai cine… nu e

Se naște doar cine moare,
Și prin moarte crește mare.

Sunt, când aleg să nu mai fiu;
Abia când mor, atunci sunt viu;
Respir, după ce-am încetat;
Încep, de unde-am terminat.

Cresc mare, cu cât „cresc” mai mic;
Sunt cineva, când sunt nimic;
Înaintez, când stau pe loc;
Pot totul, doar când nu mai pot.

Strâng, doar atât cât risipesc;
Devin bogat, cât sărăcesc;
Am pace, când mă războiesc,
Și când mă lupt, mă odihnesc.

Valdi Herman

Totul sau nimic?

Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins… şi s-a aruncat în mare.

Ioan 21:7

Ai avut vreodată în viaţa ta o criză în care ai abandonat totul în mod deliberat, categoric şi fără rezerve? Este o criză a voinţei. În exterior poţi ajunge de multe ori până aici, dar aceasta nu valorează nimic. Criza reală şi adâncă a renunţării totale este o criză interioară, nu exterioară. Renunţarea doar la lucrurile exterioare poate fi indiciul unei robii totale.Ţi-ai predat voinţa în mod deliberat Lui Isus Cristos?

E nevoie de o decizie a voinţei, nu a sentimentelor; sentimentele sunt doar „mar­ginea aurită” a acestei decizii. Dacă dai loc prima dată sentimentelor, nu vei lua niciodată această hotărâre. Nu-L întreba pe Dumnezeu ce va cuprinde aceasta, ci ia hotărârea de a-ţi preda Lui voinţa având în vedere lucrurile pe care le vezi fie mai la suprafaţă, fie în locurile adânci şi profunde ale lăuntrului tău.Dacă ai auzit vocea Lui Isus Cristos deasupra talazurilor, lasă să se spulbere convingerile tale, lasă să dispară consecvenţa ta, dar păstrează relaţia ta cu El.

Oswald Chambers

Să nu mai rămână nimic rău

“Nimic din ce a fost blestemat să fie nimicit cu desăvârşire, să nu se lipească de mâna ta, pentru ca Domnul să Se întoarcă, să te ierte şi să te înmulţească, după cum a jurat părinţilor tăi.” (Deuteronom 13.17)

Israel trebuia să cucerească oraşele păgâne şi sa distrugă toată prada, socotind tot ce a fost întinat prin idolatrie, ca blestemat şi deci să fie nimicit prin foc. Tot astfel trebuie ca creştinul să-şi privească toate păcatele sale. Nu trebuie să lăsăm nimic rău să locuiască în noi. Este un război de moarte împotriva răului de orice natură ar fi, care ar întina sufletul, trupul sau duhul. Această părăsire a răului trebuie să o privim ca o roadă a harului lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu ne face să nu mai avem nici o îngăduinţă pentru păcatele noastre, atunci El ne arată îndurarea Sa; şi când ne mâniem împotriva răului, Dumnezeu încetează să fie mâniat pe noi. Când noi creştem străduinţele împotriva fărădelegii, înmulţeşte şi Dumnezeu binecuvântările. Secretul pentru a creşte în pace şi bucurie în Domnul Cristos, este ascultarea de acest cuvânt: “Să nu rămână nimic sortit pieirii în mâna ta”.

Doamne, Te rog curăţeşte-mă azi. Îndurarea, mila, propăşirea şi bucuria vor fi partea sigură a acelora care leapădă cu hotărâre şi cu tărie păcatul.

Charles Spurgeon

Temelia fricii de Dumnezeu

“Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov; nici vrăjitoria împotriva lui Israel; acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!” (Numeri 23.23)

Iată cum distruge Dumnezeu de la rădăcină temerile copilăreşti şi superstiţiile! Chiar dacă ar fi cel mai mic adevăr în puterea vrăjitoriilor, poporul lui Dumnezeu nu poate fi atins de ele. Aceia pe care-i binecuvântează Dumnezeu, diavolul nu-i poate blestema.

Oamenii fără teamă de Dumnezeu pot – ca Balaam – să uneltească la pierderea poporului ales; dar ei nu reuşesc. Praful din puşca lor este umed şi tăişul săbiei lor nu este tăios. Ei se adună între ei, dar Domnul nu e cu ei, aşa că se sfătuiesc în zadar. Cât despre noi, rămânem liniştiţi în timp ce-şi pregătesc plasele lor, fiind siguri că nu vom fi prinşi. Ei pot să cheme pe Beelzebul în ajutor, cu şmecheriile lor drăceşti, prin descântecele lor se vor înşela pe ei înşişi. Cât despre inima noastră, câtă binecuvântare avem ştiind că Dumnezeu este cu noi! Să nu ne temem de şiretenia uneltitorilor, că ea nu are nici o putere împotriva acelora care au pe Dumnezeu ca sprijinitor, şi care pot zice: ”Cel Veşnic e lumina mea şi scăparea mea; de cine să mă tem? El e puterea vieţii mele; de cine să-mi fie frică?”

Charles Spurgeon

Să nu mai rămână nimic rău

“Nimic din ce a fost blestemat să fie nimicit cu desăvârşire, să nu se lipească de mâna ta, pentru ca Domnul să Se întoarcă, să te ierte şi să te înmulţească, după cum a jurat părinţilor tăi.” (Deuteronom 13.17)

Israel trebuia să cucerească oraşele păgâne şi sa distrugă toată prada, socotind tot ce a fost întinat prin idolatrie, ca blestemat şi deci să fie nimicit prin foc. Tot astfel trebuie ca creştinul să-şi privească toate păcatele sale. Nu trebuie să lăsăm nimic rău să locuiască în noi. Este un război de moarte împotriva răului de orice natură ar fi, care ar întina sufletul, trupul sau duhul. Această părăsire a răului trebuie să o privim ca o roadă a harului lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu ne face să nu mai avem nici o îngăduinţă pentru păcatele noastre, atunci El ne arată îndurarea Sa; şi când ne mâniem împotriva răului, Dumnezeu încetează să fie mâniat pe noi. Când noi creştem străduinţele împotriva fărădelegii, înmulţeşte şi Dumnezeu binecuvântările. Secretul pentru a creşte în pace şi bucurie în Domnul Cristos, este ascultarea de acest cuvânt: “Să nu rămână nimic sortit pieirii în mâna ta”.

Doamne, Te rog curăţeşte-mă azi. Îndurarea, mila, propăşirea şi bucuria vor fi partea sigură a acelora care leapădă cu hotărâre şi cu tărie păcatul.

Charles Spurgeon

Nimic nu sunt