29 Mai

Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea.” Psalmi 45:7

„Mâniati-vă, şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26). Nu există bunătate într-un om care nu se mânie pe păcat; cel care iubeşte adevărul trebuie să urască minciuna. Cât de tare a urât-o Domnul Isus când a venit ispita! De trei ori L-a asaltat sub diferite forme, şi de trei ori a respins-o, spunându-i „înapoia Mea, Satano” (Matei 16:23; Marcu 8:33; Luca 4:8). El ura păcatul celorlalţi – chiar dacă îşi arăta mai adesea ura prin lacrimi de compătimire, decât prin vorbe aspre. Totuşi, ce limbaj ar putea fi mai aspru, mai asemănător cu al lui Ilie, decât „vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! pentru că voi mâncaţi casele văduvelor în timp ce, ce de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi” (Matei 23:14). El ura răutatea, atât de mult încât a sângerat ca s-o poată şterge din inimile Oamenilor, şi a murit pentru ca şi ea să moară.

A fost îngropat pentru ca ea să fie îngropată cu El, şi s-a înălţat pentru ca s-o poată călca în picioare pentru totdeauna. Christos este : Evanghelia, şi această Evanghelie este opusul răutăţii, sub orice formă. Răutatea se îmbracă în veşminte frumoase şi imită vocea Sfinţeniei, dar preceptele lui Isus, asemenea faimosului Său bici, o alungă din templu şi nu o tolerează în biserică. Ce război se stârneşte între Christos şi Belial, în inima în care domneşte Isus! Când Răscumpărătorul nostru va veni în calitate de Judecător, cuvintele „duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor” (Matei 25:44), care sunt o urmare a învăţăturilor Sale privind păcatul, vor demonstra dreptatea Sa desăvârşită.

Pe cât este de caldă dragostea Sa pentru păcătos, pe atât este de fierbinte ura faţă de păcat; pe cât de perfectă este dreptatea Sa, pe atât de completă va fi distrugerea oricărei forme de răutate. O, tu, Campion la dreptăţii, şi Nimicitor al răului, pentru cauza aceasta Dumnezeul Tău „Te-a uns cu un undelemn de bucurie” (Psalmi 45:7).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Invitatie

Veniti toti descurajatii,
Necajitii si-ntristatii,
Si voi, marginalizatii
La Isus, Divinul Miel,
Este loc pentru oricine,
Si nu-i nimeni sa aline
Si sa mangaie-n suspine
Ca si El.

Veniti toti impovaratii,
Toti truditii si-apasatii,
Pacatosii, vinovatii
La Isus, iubirea Sa
E mai mare decat marea,
Decat muntii, decat zarea,
Si v-asteapta ca iertarea
Sa v-o dea.

Sa-si descopere iubirea,
Sa v-aduca mantuirea,
Pacea si neprihanirea
A venit chiar pentru voi.
Indrazniti, El va primeste,
Harul Lui va-nvredniceste,
Caci din har El plasmuieste
Oameni noi.

„Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara.” Ioan 6:37b.

Anca Winter 

Poemul mămicilor

Poposeşte-adesea gândul
La cum e, la cum a fost,
‎Ne-a venit azi nouă rândul
Să-mplinim al vieţii rost!

Parcă ieri chemam pe mama
Prichindei în haine mici,
‎Timpul însă şi-a luat vama
Şi-am ajuns şi noi mămici.

‎Pruncii cresc, ne sunt podoaba,
Nu-i oprim, dar nu-i grăbim.
Ei ne-au învăţat ce-i zdroaba
‎Şi jertfirea … că-i iubim.

De când au venit pe lume
Alte planuri făurim,
“Mama” e-acum noul nume
Pentru ei trăim, murim!

‎I-ajutăm cu bucurie,
‎Cu nădejdea că vor fi
‎Ceea ce-şi doresc să fie,
Ce noi n-am putut gândi.

Când coboară înserarea,
Cu-al lor chip ne luminăm
Şi ne-ncearcă-ades ‎mirarea
C-aşa mult ne-asemănăm!

De ocolul prin pustie
Ce n-am da ca să-i scutim!
Numai Domnul Sfântul ştie
Cât luptăm să-i ocrotim!

‎Doamne, Te rugăm păzeşte-i
De-ale celui rău săgeţi,
‎Luminează-i, întăreşte-i
‎Şi le dă-nnoite vieţi!

Fiindcă ştim: neprihănirea
Ne e dată prin Calvar;
Dă-le, Doamne, mântuirea,
Fă-le parte de-al Tău har!

Olivia Pocol

28 Aprilie

Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea.” Psalmi 119:49

Oricare ar fi nevoia ta, vei găsi o făgăduinţă potrivită în Biblie. Eşti slăbit fiindcă drumul e greu, şi te-a obosit? Iată făgăduinţa potrivită: „El dă tărie celui obosit” (Isaia 40:29). Când citeşti o asemenea făgăduinţă, du-te la Cel care ţi-a făcut-o, şi cere-I să se ţină de cuvânt. Îl cauţi pe Christos şi însetezi după părtăşia cu El? Atunci această făgăduinţa va străluci ca o stea:, ferice de cei flămânzi si însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi” (Matei 5:6). Infăţişează-te înaintea tronului de lumină şi nu cere nimic altceva; spune mereu aceleaşi cuvinte: „Doamne, Tu ai spus; fă aşa cum ai spus”.

Eşti necăjit din cauza păcatului şi împovărat de greutatea nelegiuirilor? Ascultă aceste cuvinte „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25). Nu ai nici un merit prin care să poţi pleda, dar pledează în numele făgăduinţelor Sale, şi El le va împlini. Te temi că nu vei rezista până la capăt şi că, după ce te-ai considerat copil al lui Dumnezeu, vei fi lepădat? Dacă acestea sunt temerile tale, înfăţişează aceste cuvinte înaintea tronului de har şi pledează în numele lor: „pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legământul Meu de pace nu se va clătina” (Isaia 54:10).

Dacă ai pierdut sentimentul prezenţei Mântuitorului şi îl cauţi cu inima Îndurerată, aminteşte-ţi această făgăduinţă: „întoarceţi-vă la Mine, si mă voi întoarce si Eu la voi” (Maleahi 3:7). „Pentru o clipă îmi întorsesem faţa de la tine, dar mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică” (Isaia 54:7). Hrăneşte-ţi credinţa cu Cuvântul Domnului, şi Oricare ţi-ar fi nevoile, întoarce-te la Banca Credinţei cu cecul Tatălui tău, şi spune: „aminteşte-ţi de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

4 Aprilie

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în EL.” 2 Corinteni 5:21

Întristatule creştin, de ce plângi? Iţi jeleşti nelegiuirea? Priveşte-L pe Domnul tău desăvârşit, şi aminteşte-ţi că eşti complet în El. În ochii lui Dumnezeu, eşti al fel de perfect, de parcă n-ai fi păcătuit niciodată; mai mult decât atât, Dumnezeul Dreptăţii te-a îmbrăcat cu veşmintele Sale divine, astfel încât acum ai mai mult decât îndreptăţirea unui om — ai îndreptăţirea lui Dumnezeu!

O, tu care plângi din cauza păcatului înnăscut şi a stricăciunii, aminteşte-ţi că nici unul dintre păcatele tale nu te poate condamna. Ai învăţat să urăşti păcatul, dar ai învăţat şi că păcatul nu este al tău; el este pus pe capul lui Christos. Tu nu stai în picioare prin tine însuti, ci prin Christos. Nu eşti acceptat prin tine, ci prin Domnul. Eşti la fel de primit de Dumnezeu astăzi, cu toată păcătoşenia ta, cum vei fi şi atunci când te vei afla în faţa tronului Său, liber de orice vină. O, te implor, prinde-te de gândul preţios al desăvârşirii în Christos! Fiindcă tu ai „totul deplin în El” (Coloseni 2:10). Îmbrăcat în veşmintele Mântuitorului, eşti la fel de sfânt ca Cel Prea Sfânt. „Cine-i va osândi? Christos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:34).

Creştine, lasă-ţi inima să se bucure, fiindcă eşti primit „în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6). De ce să te temi? Zâmbeşte întotdeauna. Trăieşte aproape de învăţătorul tău. Trăieşte în suburbiile Cetăţii cereşti. În curând, la timpul cuvenit, te vei înălţa la cer şi vei domni împreună cu Isus. Şi toate acestea se vor întâmpla fiindcă Domnul „a fost făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

31 Ianuarie

Domnul, neprihănirea noastră.” Ieremia 23:6.

Un creştin va avea întotdeauna linişte, pace, fericire şi bucurie gândindu-se la neprihănirea perfectă a lui Christos. Cât de des sunt însă sfinţii lui Dumnezeu trişti şi dezamăgiţi! Nu cred că ar trebui să fie aşa. Nu cred că ar fi aşa dacă şi-ar vedea perfecţiunea în Christos. Unii vorbesc întotdeauna despre corupţie, răutatea inimii şi pornirea înnăscută către păcat. Aceste lucruri sunt adevărate, dar de ce să nu mergi un pas mai departe şi să-ţi aminteşti că eşti „desăvârşit în Christos” (Coloseni 1:28)?

Nu-i de mirare că cei care trăiesc în păcat sunt nefericiţi, dar noi, pentru care „Isus Christos a fost făcut neprihănire” trebuie să fim veseli Chiar dacă nenorocirile mă asaltează şi Satan mă atacă, chiar dacă mai sunt multe lucruri pe care trebuie să le experimentez înainte de a ajunge în ceruri, lucrurile acestea sunt fâcute. pentru mine în legământul divin al harului. Nimic nu lipseşte în Domnul meu! Christos a făcut totul! Pe cruce, El a Spus „s-a sfârşit” (Ioan 19:30), şi dacă s-a sfârşit sunt desăvârşit în El şi pot să mă bucur „cu o bucurie negrăită şi strălucită” (1 Petru 1:8). „Nu având o neprihănire a mea, pe care o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Christos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă” (Filipeni 3:9). Nu vei găsi în partea aceasta a cerului un popor mai sfânt decât aceia care au primit în inimile lor doctrina neprihănirii lui Christos.

Când credinciosul spune „trăiesc numai prin Christos. Mă încred în El ca să fiu mântuit şi cred că, deşi nevrednic, sunt salvat în Isus”, gândurile următoare se ridică ca un motiv de recunoştinţă: „să nu trăiesc eu pentru Christos? Să nu-L iubesc şi să nu-L slujesc, văzând că sunt salvat prin meritele Sale? „Dragostea lui Isus ne constrânge… pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei, ci pentru Isus Christos, care a murit şi a înviat pentru ei” (2 Corinteni 5:14-15). Dacă suntem salvaţi prin neprihănire atribuită, vom împărţi neprihănire.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ia medicamentul

17 octombrie

Text: Ioan 1:1-13

Dar tuturor celor ce L-au primit…
le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.

Ioan 1:12

Multi oameni nu sunt singuri si cum pot ei sa fie siguri ca
Dumnezeu i-a iertat si ca ii va primi in cer. Nu stiu ce
inseamna sa-L primesti, sa crezi in, sau sa-L accepti pe Cristos.

Pentru a ajuta audienta sa inteleaga acest adevar, doctorul-
predicator Walter L. Wilson obisnuia sa spuna o ilustratie, pe care
o are in cartea sa „The Romance of a Doctor’s visits” (Romania
vizitelor unui doctor). Odata, in timp ce predica, Wilson a luat un
vas in mana, l-a ridicat in sus, Si a spus: „Sa ne imaginam ca acesta
este o sticluta cu un medicament, dovedit fara indoieli ca fiind un
medicament ce vindeca tusea. De aceea eu va pot da cuvantul meu
ca este in masura sa va vindece de tuse”. Dr. Wilson a intrebat
atunci audienta: „Ce credeti? Poate medicamentul acesta sa-mi
faca bine?” A facut o pauza, asteptand raspunsul. Au trecut cateva
momente. Linistea a fost sparta in sfarsit, de vocea unui baietel care
a spus: „Nu, numai in cazul ca-l veti lua!” Copilul avea dreptate.
Oricat ar fi medicamentul acela de bun impotriva tusei, beneficiile
lui nu vor putea fi simtite – numai in cazul ca a fost luat.

Acelasi lucru este valabil si despre mantuire – a fi iertat si a merge
in cer. Cu toate ca Isus ne-a asigurat toate acestea prin moartea
Sa pe cruce, tot ceea ce a realizat El la cruce nu ne va folosi la
nimic daca nu-L primim pe El.

Ai crezut tu vreodata tot ce ne spune Biblia despre Isus, Si l-ai
cerut tu sa fie mantuitorul tau personal? Adu-ti aminte, „acei care-L
primesc” pe Isus devin „copiii lui Dumnezeu”. – R.W.D.

Neprihanirea lui Cristos

Se da gratis orisicui;

Se cere numai ne-ndoios

Sa crezi in Fiul Tatalui.” – D.J.D.

Cristos te va primi intotdeauna
numai daca crezi.

Painea zilnica

Oricâte piedici

Oricâte piedici se ridică
Din mers spre Rai nu ne oprim
Chiar dacă vremea se complică.

Un val de frică-l cucerim
Și ridicăm spre sori privirea
Cu har ceresc ne-acoperim.

Oricât ne-ar ataca slujirea
Agenți cu sediul în infern
Nu aruncăm neprihănirea.

Divine simțuri se aștern
Chiar când e lupta-nverșunată,
Când ploile tristețe cern.

Cărarea, știm, e-ntortocheată
Și crucea-i grea, apasă greu
Dar biruința-i câștigată.

Din nou apare-un curcubeu
La orizontul existenței
Și-urcăm, urcăm spre apogeu.

Primim avântul ascendenței
Din revelații prin Cuvânt
Și din puterea reverenței.

Oricât de neprielnic vânt
Nu poate rupe legătura
Stăm credincioși în Legământ.

C-așa înseninăm făptura.

George Cornici

Care-ti sunt motivele?

Text: Matei 6:1-13

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor… Matei 6:1
Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor…” Matei 5:16

Unul dintre prietenii mei are Biblia la el oriunde se duce. Unii se întreabă dacă nu crede despre sine că este un supra-om spiritual. Dar prietenul meu crede exact opusul. Spune că el poartă Biblia nu din cauza unei puteri spirituale, ci tocmai pentru că ştie cît de slab este. În timpul vieţii sale creştine a avut cateva experienţe de „fiu risipitor”, cînd a alunecat în păcat, şi acum s-a hotârat, prin harul lui Dumnezeu, să umble drept cu Domnul. El îşi imaginează că atata timp cît poartă Biblia în mana sa, îşi va reaminti de atenţionările şi de promisiunile ei, astfel că se va gandi de două ori înainte de-a cădea din nou în vechile lui păcate.


Motivul său îmi aduce aminte de cuvintele Iui Isus din Matei 6. Deşi acolo El vorbeşte despre facerea de bine, El enunţă principiul potrivit căruia este greşit să faci paradă de credinţa ta în public (v. 2). Pe de altă parte, El ne învaţă şi în Matei 5:14-16, că este important ca alţii să vadă mărturia credinţei noastre. Cheia înţelegerii acestei contradicţii aparente, este motivaţia. Dacă dorinţa noastră este să facem binele – să dăm lumină – atunci acţionăm în spiritul lui Cristos. Dar dacă dorinţa noastră este să „părem” neprihăniţi – să atragem atenţia – atunci avem un motiv greşit. Sunt atît de mulţumitor lui Dumnezeu pentru viaţa prietenului meu. Prin faptul că poartă Biblia la el oriunde se duce, poate fi interpretat greşit, dar motivul acestei acţiuni, este bun. El îmi aduce aminte de propriile mele slăbiciuni şi de nevoia mea după Cuvîntul lui Dumnezeu (Matei 6:13).
Fie ca acţiunile noastre să reflecte nu dorinţele de a-i impresiona pe alţii ci dorinţa să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu. – M.R.D. II.

Trăim în văzul tuturor, mereu,
Şi tot ce facem este pe cantar;
Motivul însă-l vede Dumnezeu,
De e curat sau e murdar.”     – D.J.D.

Este posibil să facem lucruri corecte din motive greşite.

Painea zilnica

Psalmul 45

Cuvinte care sunt de farmec pline
Îmi clocotesc în inimă și spun:
”Lucrarea mea de laudă-i aparține
Doar Împăratului Slăvit și Bun”.

Ca o peniță limba să îmi fie
În iscusite mâini de scriitor
”Tu ești cel mai frumos din veșnicie
Cu mult întreci pe omul muritor”.

Cuvântul Tău aduce-nvățătură
Pe-a Tale buze Harul e turnat
De-aceea Dumnezeu fără măsură
Pentru vecii Te-a binecuvântat.

Viteaz războinic, sabia-ți încinge!
Podoaba care-o ai și slava ta
În carul tău de luptă care-nvinge
Te suie chiar acum pentru-a lupta!

Și apără-adevarul și blândețea
Neprihănirea să o ți sub scut
Să-ți străluceasca dreapta și noblețea
Prin marile isprăvi ce le-ai făcut.

Săgețile-ascuțite vor străpunge
Pe toți vrăjmașii tăi ce vor cădea
Dreptatea Ta-i Toiagul ce-i ajunge
Iar Tronul Tău o Doamne-n veci va sta.

Căci Tu iubești nespus neprihănirea
Și-ntruna cu dreptate hotărăști
De la cei răi Tu îți întorci privirea
Căci Doamne, răutatea o urăști.

De-aceea Dumnezeu, o Doamne, iarăși
Te-a uns cu-al bucuriei untdelemn
Mai mult decât pe-ai Tăi iubiți tovarăși
De slujbă, dovedind cerescul semn.

Miros plăcut de-aloe-ai pe veșminte
Și casie și smirnă răspândești
Și-nveselite-n corzi de instrumente
Sunt ale Tale case-împărătești.

Printre alese ai o preaiubită
Deși-ntre ele-s fete de-împărat
La dreapta-Ți stă mireasa-mpodobită
Cu aur din Ofir, cel mai curat.

Ascultă fiică, vezi, urechea-ți pleacă
Să-ți uiți poporul, fostul tău cămin
Frumsețea ta la Împărat să-i placă
Și că ți-e Domn, să I te-nchini deplin.

Căci fiica Tirului cu-anevoință
Și cele mai bogate din popor
Umbla-vor dup-a ta bunăvoință
Cu daruri să primească ajutor.

Căci fata Împăratului e plină
De strălucire-n casele-i domnești
Țesută-n fir de aur foarte fină
Sclipește haina-n care o zărești.

‘Nainte la-Împărat se-nfățișează
Cu hainle cusute și-aranjate
Și-a ei îsoțitoare o urmează
Cu bucurii și vesele sunt toate.

În toată țara-ai tăi copii domni-vor
Părinților tăi locu-l vor lua
Iar al tău nume pururi pomeni-vor
De-aceea-n veci popoare te-or lăuda.

Daniel Hozan