Efortul unui prieten

4 octombrie

Text: Romani 5:6-11

…daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit
Cristos. ” Galateni 2:21

Vecinul se lupta cu motorul masinii, incercand sa-l repare. Dar
de fiecare data cand incearca sa desfaca un surub intepenit,
cheia ii aluneca si ii loveste incheieturile degetelor de paletele
ventilatorului. Asa ca-i spui: „Bill, asteapta putin, am o cheie
franceza cu prelungitor cu care poti desface surubul acela. Ma duc
s-o aduc”. Presupunand ca se va bucura de oferta ajutorului tau,
fugi imediat acasa, cobori in pivnita vreo duzina de trepte. Acolo,
pe fundul cutiei cu scule, este cheia de care are nevoie. Apoi urci
din nou pe scari, aproape sa calci pe caine sau pe unul din copii.
Dupa toate acestea, cum raspunde vecinul la ajutorul tau? Nu-ti
vine sa-ti crezi urechilor ceea ce auzi: „Nu, multumesc, cred ca ma
descurc singur”. Nu-i asa ca toate actiunile tale au fost o pierdere
de vreme si de energie?

Vecinul acela care n-are nevoie de tine este imaginea tuturor
acelora care refuza oferta lui Dumnezeu prin Cristos si incearca sa
se mantuiasca singuri. Bizuindu-se pe propriile eforturi, ei spun ca
suferintele ingrozitoare ale lui Cristos de pe cruce nu au fost nimic
mai mult decat un lucru frumos, dar in acelasi timp un gest care nu
era necesar. Respingerea darului fara plata al gratiei lui Dum-
nezeu, este un act de sinucidere. Sa luam in considerare Cuvantul
Lui referitor la aceasta, neprihanirea nu vine prin lege. Nu putem
lucra la dobandirea ei. Nici o cantitate a sangelui nostru, sudoare
sau lacrimi nu va putea dobandi mantuirea. Nu exista nici o cale de
a-L respinge pe Cristos si de-a intra pe poarta cerului. Moartea lui
Isus pentru pacatele noastre este singura noastra speranta pentru
viata vesnica. – M.R.D.II

„Nici un merit de-al meu nu poate

Sa stinga mania de sus.

Singura nadejde imi este

Neprihanirea lui Isus.” – Clayton

Daca ne-am putea merita salvarea,

Cristos n-ar fi murit niciodata

pentru a ne-o asigura.

Painea zilnica

Datorii vechi

Text: Tit 3:1-7

El ne-a mantuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui…” Tit 3:5

La începutul acestui secol, a trăit un pastor, pe nume T.T. Shields, care a relatat următoarea întamplare ce s-a petrecut în timp ce el discuta cu proprietarul unui magazin alimentar. A intrat o femeie în magazin, l-a luat pe proprietar la o parte, şi a început să-i şoptească ceva la ureche. După cateva minute a plecat, vădit nefericită. Deoarece pastorul îl cunoştea foarte bine pe proprietar, l-a întrebat de ce era atat de dezamăgită femeia aceea. El i-a răspuns: „A trebuit să-i refuz cererea de a-i da marfă pe credit. Am întrebat-o: „Soţul a fost dat afară din serviciu?” şi ea a răspuns: „Nu!” „Lucraţi şi dumneavoastră?” „Da”, a răspuns ea. „Deci amandoi castigaţi bine?” „Da”, a spus femeia. Şi atunci i-am spus: Dacă nu puteţi plăti acum cand castigaţi bine amandoi, atunci ce posibilităţi o să aveţi să vă plătiţi datoriile vechi?”


Dacă n-ar fi fost prin harul lui Dumnezeu, am fi si astăzi în aceeaşi condiţie spirituală – incapabili să ne plătim datoriile păcatelor noastre. Dumnezeu, desigur, nu este implicat în afacerea cu vanzarea mantuirii. Dacă ar fi aşa, atunci nici unul dintre noi nu am fi fost în măsură să plătim pentru păcate.  Chiar dacă, în acest moment, am înceta cu orice păcat – şi dacă am trăi desăvarşiţi pană în ziua cand ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnzeu – nici atunci nu am putea intra în cer. Deficitul păcatelor trecute ar rămanea neplătit.
De aceea, planul de mantuire al lui Dumnezeu este atat de minunat. Murind pe cruce, Isus a plătit datoria pe care n-am putut s-o plătim – datoria păcatelor trecutului, prezentului şi viitorului. Tot ce trebuie să facem este să acceptăm plata Sa în întregime. I-ai permis tu să-ţi lichideze vechile datorii? – P.R.V.

În clipa cand te-ncrezi în Domnul Isus,
Lăuntrul tău este spălat, iertat.
Şi sangele Lui sfant este-ndeajuns
Să plătească pentru orişice păcat.” – Anonim

Cand Dumnezeu iartă păcatul, curăţeşte contul, şterge amintirea şi înputerniceşte primitorul

Painea zilnica

Mai bine este!

ReferințePsalmii 118:8 Proverbele 25:7 Eclesiastul 6:9

Mai bine este să fii robul lui Hristos,
Decât să fii atras, de vrășmășia lumii.
Făcând doar lucruri, de nici un folos,
În neputința și slăbiciunea firii.

Mai bine este, să trăiești în rugăciune.
Să stai cu Domnul tău, o viață-n părtășie!
Decât să fii confuz că nu slujești pe nimeni
Însă de multă vreme, Satan să te domine!

Mai bine este, să ai, din Dumnezeu lumină,
Decât să fii, un om pierdut prin întuneric.
Trăind ca idolii, prizonier, într-o doctrină,
Să-l chinui nemilos, pe omul tau lăuntric.

Mai bine este, să-L lauzi, cu mare nădejde
Pe Cel ce te-A creat, cu o dragoste eternă.
Decât să fii atras, de ispitele moderne,
Ce dau speranțe false, într-o lume acerbă.

Mai bine este, ca bogat, să fii în Domnul!
Să ai comori în ceruri, daruri de necuprins.
Decât să-ți vinzi, pentru avere, sufletul,
Să fii sortit la moarte, în chinuri de nedescris.

Mai bine este, o bucată de pâine cu pace,
Să o mânânci și apoi să te culci liniștit.
Decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă,
Să nu-ți tihnească și să nu fii fericit.

Mai bine este, să-ți duci crucea zâmbind,
Făcând doar ce e bine, din inimă iubind!
Decât să simți mânia, ce vine peste tine,
Când viața pe pământ, o să ți se termine.

Mai bine este, să ți se zică, de câtre Isus:
„Copilul meu iubit, suie-te mai sus!”
Decât să fii coborât, pentru că te-ai fălit,
Căci de mândria lumii ai fost copleșit.

Mai bine este, s-alergi la Domnul tău,
Atunci când încercarea, îți bate la ușă.
Decât s-alergi la omul, ce e din fire rău,
Să-ți ceară de pe tine și ultima cămașă.

Mai bine este, să fii mustrat pe față,
Să ți se spună unde și când ai greșit.
Decât să fie, o prietenie falsă,
S-auzi că pe la spate, ești de rău vorbit.

Mai bine este, să lucrezi neprihănirea,
Să dai de harul dulce, ce coboară de sus.
Căci dacă vrei, ca să guști mântuirea,
Ea îți este dată, doar prin credința în Isus!

Mai bine este, ca viața, astăzi să-ți predai,
În Mâna Celui care, te poate duce-n Rai.
Ca la sfârșit de veac, să prinzi a Lui răpire,
Alăturea de Domnul să fii pentru vecie!

Bahrin Alexandru 

In locul meu

Text: Marcu 15:6-15

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” 2 Corinteni 5:21

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gandindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!” în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul.


Comentand evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea maniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele… Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decat cerul Lui.”
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cand ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! – D.C.E.

Cristos nu a murit martir
Urcand calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.
„- Adams

Cristos ne-a luat locul pentru ca noi să avem pacea Sa; El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mantuirea Lui

Painea zilnica

N-am meritat, nu merităm

N-am meritat, nu merităm
Atâta bunătate, Tată
‘Naintea Ta ne aplecăm
Recunoștință înălțăm
Că-ndrumi viața noastră toată.

Cu-atâta generozitate
Ne-ai inundat și ne inunzi
Ne ușurezi din greutate
Aduci la viață stări uscate
Noi Te chemăm și Tu răspunzi.

Al Tău Cuvânt l-am neglijat
Dând zvonului prioritate
Dar har ceresc ai revărsat
Și iar pe noi ne-ai cercetat
Și faptele ne-au fost iertate.

Cârtirea a mocnit în noi
Și uneori a fost acută
Dar n-ai trimis adverse ploi
Și nici necazuri, nici nevoi
Ci-a Ta iubire ne-ntrecută.

N-am meritat dar ne-ai condus
Din biruință-n biruință
La părtășie ne-ai inclus
Și vindecare ne-ai adus
Să-nvingem orice neputință.

Cât infinitul Ți-e iubirea
Nu merităm, dar al Tău har
Aduce-n noi neprihănirea
Și gândul bun și Nemurirea
Și spiritul misionar.

N-am meritat, nu merităm
Atâta bunătate, Tată
‘Naintea Ta ne aplecăm
Recunoștință înălțăm
Că-ndrumi viața noastră toată.

George Cornici

Când a văzut Isus noroade multe

ReferințeMatei 5

Cand a vazut Isus noroade multe
Care veneau cu sufletu-nsetat
El s-a suit putin mai sus pe munte
Si ucenicii s-au apropiat.

Isus s-a asezat si-ntreaga gloata
Privea la EL c-o inima si-un gand
Iar El si-acum din nou ca altadata
Ca sa-i invete-a inceput spanand:

-Ferice e va spun de-aceia care
Ei sunt saraci in Duh pe-acest pamant
C-a lor e-mparatia cea mai mare
Imparatia Cerului cel Sfant.

-Ferice e de cei ce plang si-anume
De cei ce plang sub cruce aplecati
Si fiindca plang aici in asta lume
In Cer vor fi de-a pururi mangaiati.

Si toti I-l ascultau cu-n dor nespus
Si-n inima le patrundea Cuvantul
-Ferice de cei blanzi le-a zis Isus
C-aceia blanzi vor mosteni pamantul.

-Ferice e de-acei infometati
Si insetati dupa neprihanire
Caci pe vecie fi-vor saturati
In Cerul plin de Slava si Marire.

-Ferice-acei ce-n lumea trecatoare
Sunt milostivi si-au mila tot mereu
Caci in curand la Judecata mare
De ei avea-va mila Dumnezeu.

Si-L asculta multimea adunata
Caci inima Isus le-o deschidea
-Ferice-s cei cu inima curata
Caci ei pe Dumnezeu Il vor vedea.

-Ferice e, va spun ca sa se stie
De cei ce pacea cauta mereu
Caci impaciuitorii o sa fie
Numiti de-a purui fii de Dumnezeu.

-Ferice de acei care-ostenesc
Si-s prigoniti pentru neprihanire
Ca-mparatia Cerului primesc
Si fi-va partea lor de mostenire.

-Ferice e de voi cand suferiti
Ocara si minciuni si vorbe rele
Si pentru Mine sunteti prigoniti
De-acei care au suflete rebele.

Deci bucurati-va atunci, va veseliti
C-aveti in Cer rasplata si comori
La fel ca voi au fost dispretuiti
Proorocii inainte mergatori.

 Daniel Hozan 

Psalmul 25

Înalț o Doamne, sufletul la Tine
În Tine mă încred și-mi pun temei
Să nu fiu dat în lume de rușine
Să nu se bucure vrășmașii mei.

Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine
Nu vor fi dați rușinii nicidecum
Ci vor fi dați aceia de rușine
Ce făr’ temei Te părăsesc pe drum.

A Tale căi mi-arată și mă-nvață
Al Mâtuirii Domn, nădejdea mea
În adevărul Tău să-mi dai povață
Căci veșnică e bunătatea Ta.

Tu Doamne ai eternă îndurare
Te rog mă cercetează cu blândețe
Nu-Ți aminti fărădelegi amare
Nici tot ce am greșit din tinerețe.

Mă amintește după bunătate
Și după minunata-Ți îndurare
Căci bun e Domnul și e drept in toate
La păcătoși le-arată-a Lui cărare.

Pe cei smeriți ajută în umblare
În tot ce este drept pe-acest pământ
A Lui cărări sunt numai îndurare
Celor ce țin cerescu-I legământ.

Te rog o Doamne pentru al Tău Nume
Îmi iartă Tu fărădelegea-ntregă
Acelui care teama-I poartă-n lume
Domnu-i arată calea ce s-aleagă.

Iar el va locui în fericire
Sămânța lui țara vor stăpâni
Domnul le va fi prieten cu iubire
Și învățați prin legămînt vor fi.

Spre Domnul necurmat întorc privirea
Căci El din laț picioerele-mi va scoate
Privește-mă și-mi vezi nenorocirea
Sunt părăsit dar Tu ești Cel ce poate.

Neliniștea din inimă îmi crește
O scapă-mi din necaz întreaga soartă
La truda mea de ticălos privește
Păcatele pe toate mi le iartă.

Sunt mulți vrășmasii mei, Îi știi prea bine
Mă urmăresc cu ură și mă sapă
Nu mă lăsa să fiu dat de rușine
Păzește-mi Doamne sufletul, mă scapă!

Mă ocrotească nevinovăția,
Și-a Ta neprihănire am nădejde
Ești Dumnezeu, a Ta-i Împărăția
Pe Israel din toate-l izbăvește

Daniel Hozan

Psalmul 15

Mă-ntreb o Doamne Sfinte
Cine-o să locuiască
În Cortul Tău Părinte
În gloria Cerească?

Și cui e cu putință
De-aici de pe pământ
Să-și facă locuință
Pe Muntele Tău Sfânt?

Numai acela care
Arată prin trăire
C-a vieții lui umblare
E în neprihănire

El voia Ta o face
Și Ție se supune
Din inimă cu pace
El adevărul spune

Cuvinte chibzuite
Cu limba lui rostește
Și-oricîte-ar fi ispite
Deloc nu clevetește

El nici un rău nu face
Celor ce-l înconjoară
Trăind cu toți în pace
El nu le-arucă-ocară

El nu se-mprietenește
Cu omul cel fățarnic
Ci cu dispreț privește
Pe omul rău și-obraznic

Cinstirea e cununa
Ce-o pune-n orice vreme
Pe-acel ce-ntotdeauna
De Dumnezeu se teme

El vorba nu-și retrage
Când face-un legământ
Chiar pagubă de-ar trage
Cuvântul e cuvânt

Nu ia deloc dobânda
Din ajutorul dat
Nici mită spre osânda
Celui nevinovat

Cel ce așa se poartă
Nu se va clătina
Și-n Cer pe Sfânta Poartă
Cu Slavă va intra.

Daniel Hozan 

Cântă-i fiului slăvit!

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin. Rom. 11:36.

Când pentru neprihănire
Frate fi-vei prigonit,
Înalță-i laudă, mulțumire
Fiului ce s-a jertfit!

El veni umil în lume
Ca un Miel blând, fără glas,
Asupra-i luând păcat în spume –
Salvă viața din impas.

Viața noastră a tuturor
Era în Mâna Lui! Știa,
Ca să-și sfințească un popor
Va trebui ca crucea grea

Să o îndure în tăcere.
În corp stins spre Dumnezeu
Strigat-a: ”Iartă-i! ” cu putere,
”Nu știu ce fac o, Domnul Meu! ”

Și a îndurat batjocorit
El, Fiu Sfânt de Dumnezeu,
Cel prin care a fost zidit
Tot ce vede ochiul tău,

Tot, ce mintea nu pătrunde,
Nepricepând tot niciodat’ –
Lăsă slavă, știind unde
El, glorios Fiu de ‘Mpărat

A venit și pentru cine.
Și azi, fără număr gloată
Prin El, ce s-a dat pe Sine
Pot aduce lauda toată:

Dumnezeului măririi
Creatorului slăvit,
Fiului Jertfei, Iubirii
Ce-a mers făr’ glas în pas smerit

Ducând crucea în tăcere,
Văzând rodul cel bogat.
Rabdă frate și-n veghere
Laudă-l pe Împărat!

Când pentru neprihănire
Frate fi-vei prigonit,
Din toată inima-n iubire
Cântă-i Fiului slăvit!

Înalță-i glorii, plecăciune
Vei avea, ai viață-n El!
Ne-a scăpat din grea genune –
Domnul Sfânt – Emanuel!

Lidia Cojocaru 

Ce bine-i dincolo de soare!

Dar acum s-a arătat o neprihănire (dreptate) pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii. Romani 3:1

Pe drept declară înţeleptul: nimic nu este nou sub soare!
Însă rămâne o-ntrebare: dar dincolo de el, ce-i oare?
E Dumnezeu, ce ţine toate, e Dumnezeu ce totul poate!
înconjurat de îngeri care îi cântă veşnic osanale!

Am fost adus din nefiinţă de Cel ce-i din eternitate
şi sunt lăsat un timp sub soare să mă decid pentru DREPTATE!
Dar nu aici e Adevărul, acel ce este cu A mare
A fost şi El aici o vreme; acum e dincolo de soare!

A fost născut ca OM sub soare, a suferit şi-a fost plecat
şi ispitit ca fiecare; dar n-a comis niciun păcat.
El a venit pentru Dreptate şi-a fost pe cruce răstignit,
Abandonându-se în totul, doar Tatălui, căci L-a iubit!

E planul dragostei eterne ce-i întocmit din veşnicie,
şi n-aş fi fost în cunoştinţă că mi se pregătise mie.
Dar? … totu-i Har, fără-ndoială, să nu mai am nicio-ntrebare,

Voi fi cu El în fericire în Ţara dincolo de soare!

Petru Ion