Un dor adânc mă cheamă

Un dor adânc mă cheamă, să te slujesc mai mult,
Şi-n toate o, Isuse, de Tine să ascult.
Trecând prin colbul lumii mă simt sleit şi gol,
Că n-am în mine roade, ca cele din Eşcol.

În negura pierzării, pe mine m-ai aflat,
Răbdat-ai pentru mine în faţa lui Pilat.
Am fost ca şi Baraba, neîmblânzit tâlhar,
Dar Tu, cu bunătate, m-ai mântuit prin har.

Te-ai coborât, o Doamne, din slăvile cereşti,
Dar prea puţini ştiut-au atuncea cine eşti.
Ai vindecat bolnavii, pe morţi ai înviat
Şi pentru-ntreaga lume, ai fost crucificat!

O, Împărat al slavei, cununa cea de spini,
Cum a ajuns să nască atâţia mii de crini?
Povara zdrobitoare din lemnul blestemat,
Cum a ajuns să fie o pildă de urmat?

Ce adâncă este taina din sufletul durut!
Şi câtă strălucire pe chipul cel tăcut!
Mă înfioară adesea îndemnul tău divin,
Să fiu smerit ca Tine, şi-n lume un străin…

M-aplec în rugăciune, cu simţământ curat:
Mai dă-mi din apa vie, izvor îmbelşugat!
În candelă şi-n vase, mai toarnă undelemn
Şi-n mijlocul furtunii, mai fă şi azi un semn!

Tudor Maier 

Reclame

Mai e puțin…

Se vede-o negură în zare
Şi-n depărtări se-aud sunând trompete;
Iar Domnul strigă: „Deşteptați-vă, fecioare!
Nu mai dormiți, fecioare înțelepte!”

E vremea să lucrăm din greu,
E vremea să lucrăm mai mult, mai bine!
Să ne trezim din somnul cel adânc!
Mai e puțin şi Domnul vine!

Vom sta cu toții-n fața Celui Sfânt,
Şi poate nu ne vom opri din plâns…
Ce vede ochiul nu va mai conta,
Ci va conta cât am lucrat ascuns…

De-am mângâiat pe-acela întristat,
De-am ajutat pe cei lipsiți…
De ne-am rugat cu-acela apăsat
Sau de am plâns cu cei năpăstuiți…

Şi-atunci vom vrea să fi făcut vreun bine
Fără ca cei din jur să vadă;
Căci lauda de jos nu ține,
Ci se transformă repede în pleavă…

Să fim, dar, înțelepți şi sfinți
Ca Tatăl să se bucure de noi!
Să ne-nălțăm mereu spre culmi,
Să nu ne umplem de noroi!

Viorica Robu 

De ce oare…

Plină-i lumea… De ce oare?
De „stele rătăcitoare”,
Pentru care-i pregătită,
De Cel  făr` de-asemănare,
„Negura” cea mai cumplită
Și grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde „viermele nu moare”…
De ce oare? De ce oare? !

Când din Slava Minunată,
Cel ce veșnic E lumină
Și Viață adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A șters lumii orice vină
Și-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!

De ce oare-s nori uscați
Ce nici umbră nu mai au,
De ce oare atâția frați
Fără lucru-n „piață” stau,
De ce-s „dezrădăcinați”
Care nici un rod nu dau,
De ce-s toți de „val” purtați
Și de Duhul Sfânt nu vreau
Să se lase înduplecați… ? !

De ce-s turme și nu-i „Turmă”
Iubind glasul Domnului… ?
O fi vremea cea din urmă
Și sfârșitul Harului… ? !

Ioan Hapca

Nori şi negură

Nori şi negură îi înconjoară.Psalmul 97:2

Un om care nu este născut din Duhul Iui Dumnezeu îţi va spune că învăţăturile lui lsus sunt simple. Dar când este botezat cu Duhul Sfânt, omul descoperă că „nori şi negură îl înconjoară”. Când venim în contact direct cu învăţăturile lui lsus Cristos, înţelegem pentru prima dată acest aspect al lucrurilor.

Singurul mod de a înţelege învăţătura lui lsus este prin lumina Duhului lui Dumnezeu din noi. Dacă nu am avut niciodată experienţa de a ne „descălţa  picioarele religioase obişnuite” de „încălţămintea noastră religioasă obişnuită” şi de a scăpa de familiaritatea nepotrivită cu care ne apropiem de Dumnezeu, se pune întrebarea dacă am stat vreodată în prezenţa Lui. Oamenii uşuratici şi ireverenţioşi sunt cei care nu L-au cunoscut niciodată pc lsus Cristos.

După ce am avut parte de minunata încântare şi libertate de a înţelege ce face lsus Cristos, vine întunericul impenetrabil al înţelegerii a cine este El.lsus a zis: „Cuvintele pc care vi le spun Eu”, – nu, „cuvintele pe care vi le-am spus” – „sunt duh şi viaţă”. Biblia a fost cândva pentru noi doar o grămadă de cuvinte – nori şi negură -. apoi, dintr-o odaia, cuvintele au devenit „duh şi viaţă”, pentru că lsus ni le spune din nou într-o situaţie anume. Acesta este felul în care ne vorbeşte Dumnezeu, nu prin vedenii şi visuri, ci prin cuvinte. întâlnirea omului cu Dumnezeu are loc pe calea cea mai simplă, prin intermediul cuvintelor.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS