Ce-i rau cu stirile?

Text: Neemia 6:1-19

„Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.” Neemia 6:19 „Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!” Neemia 6:9

Ziarul a fost adesea un prieten demn de încredere. Sosea cu regularitate şi aştepta ca să discutăm despre oameni şi evenimentele zilei. Cîteva dimineţi fără el şi mă simt izolat. Fără rezumatele sale despre afacerile guvernamentale, economice, sportive sau cele internaţionale, mă simt handicapat în orice conversaţie. Cu toate acestea, într-o zi, s-a petrecut un lucru interesant. Acest „prieten de încredere” scria nişte ştiri despre un eveniment despre care ştiam deja. Dar numai inima problemei era prezentată corect. Pe langă aceasta, raportul includea analiza unei autorităţi care a spus mai multe decît ştia el. Faptul a fost un bun avertisment că avem nevoie în viaţă de ceva mult mai demn de încredere decît ziarul.

Neemia a citit şi el informaţii despre care ştia că sînt greşite. Mai mult, a fost conştient că ele erau special destinate să-1 sperie pe el şi pe concetăţenii săi ca să nu mai rezidească zidurile Ierusalimului. Dar Neemia a fost un om înţelept. Cu toate că veştile erau neliniştitoare, el a răspuns prin a continua ceea ce ştia că este bine. Ştia că motivele lui sînt corecte. L-a rugat pe Domnul să-i întărească mîinile pentru terminarea lucrului (v. 9). Era convins că Dumnezeu dorea ca zidul să fie reconstruit, el îşi mărturisise păcatele lui şi ale poporului şi şi-a pus încrederea în Domnul. Să fim şi noi la fel de înţelepţi. Cînd sîntem acuzaţi pe nedrept sau sîntem deranjaţi de puterile celui rău, să nu trăim pe baza acestor veşti schimbătoare. în schimb, să continuăm să facem ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să facem.        – M.R.D. II

„Spun lucruri care nu-s adevărate!
O, Doamne, eu ce pot face?
Şi El îmi zice: Ce-ţi pasă ţie!
Tu taci şi-urmează-Mă în pace!„- Anonim

„Dacă trăim pentru aprobarea lui Dumnezeu, vom primi dezaprobarea oamenilor.„

Painea zilnica

Ca eroii Vechiului Testament

Precum Ilie, să ne îmbrăcăm cu curaj
Să nu ne înfrice un dezolant peisaj
În lupta cu uriași să fim temerari
C-așa procedează vitejii stegari.

În orice-mprejurare ca Daniel să fim
În rugă pe Domnul vieții să-L întâlnim
De la eroii Scripturii putem să-nvățăm
Mireasma ființei spre Cer s-o-nălțăm.

Ca Noe, cu credincioșie, să construim
Tot ce ne spune Tatăl, pe care-L iubim
Râdă lumea în hohote; știm Cine-i El
Nicicând nu respingem neprihănitu-I apel.

Ca Iov cu răbdare traiul să-l ornăm
C-atunci recunoștință Păstorului dăm
Vom depăși necazuri ce vin să ne ia
Bucuria din suflet cu tot ce-are ea.

Să fie-n noi, ca-n Neemia, dorul aprins
Să putem reaprinde un foc ce s-a stins
Și tot ce vântul a dat jos în țărână
Să fie-nălțat la starea unde-i lumină.

Umblarea cu El, Tatăl eternelor glorii
De la Enoh o-nvățăm, nu din sumbre istorii
Pierduți am fi fără prezența-I constantă
Ne-am prăbuși pe-acea nesfârșită pantă.

De-nțelegem rostul, ca-n vechime Estera,
Întâi va fi slujirea și-apoi cariera
Și-or răsări rezultate cum nu ne-am gândit
Și-om fi împliniți prin ce-am dobândit.

Fiind pilde vii, toți, pot să ne-nvețe,
Să dea vorbe-nțelepte și multe povețe
De le urmăm exemplul la fiecare pas,
Oricând, vom depăși al încercării ceas.

George Cornici