Necredinţa îngrijorării

Nu vă ingrjorați de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru. gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.”Matei 6:25

Isus caracterizează îngrijorarea din viaţa unui ucenic drept necredinţă. Dacă am primii Duhul lui Dumnezeu, El va „pune degetul pe rană” întrebând: „Unde este locul lui Dumnezeu în relaţia aceasta, în planurile acestei vacanţe, în aceste cărţi pe care vrei să le citeşti?” El insistă întotdeauna în această direcţie până când învăţăm să-L punem pe El pe primul loc.

Ori de câte ori punem pe primul loc alte lucruri, apare confuzia.„Nu vă îngrijoraţi…” Nu lua asupra ta presiunea gândurilor cu privire la viilor. A te îngrijora nu numai că este ceva rău, ci este şi necredinţă, deoarece, dacă te îngrijorezi, înseamnă că nu crezi că Dumnezeu poate avea grijă de detaliile practice ale vieţii tale, tocmai aceste detalii ne îngrijorează.

Ai remarcat vreodată, din spusele lui Isus. ce anume va înăbuşi cuvântul pe care El îl pune in noi? Diavolul? Nu, ci grijile lumii acesteia. Este vorba întotdeauna de micile griji. Nu voi crede acolo unde nu pot să văd. Singurul tratament împotriva necredinţei este ascultarea de Duhul. Marele cuvânt spus de Isus ucenicilor Lui este predarea deplină.

Oswald Chambers

E greu în viață prețul necredinței

E greu în viață prețul necredinței
În Dumnezeu și-n sfaturile-i bune. (Biblia)
Așa ajungi o pradă a neștiinței,
Înlăcrimat de dorul biruinței,
Îngenunchiat în multă stricăciune.

E greu în viață prețul neascultării
Și-a multelor păcate săvârșite
Ce te-au adus la capătul puterii,
În voia neputinței și durerii,
Însingurat și îngrozit de moarte.

E greu în viață prețul împietririi,
E grea povară inima de piatră.
Auzi Scriptura dar ești robul firii,
Ți-e greu să crezi în harul mântuirii
Când tu te știi pe calea idolatră.

E greu în viață prețul despărțirii
De-ai rupt relații sfinte pentru plăcerii lumești,
Te macină în suflet amarul ne-mplinirii,
Te doare conștiința și lacrima iubirii
Văzând unde-ai ajuns și cum te risipești.

E greu în viață prețul rătăcirii…
În zdrențe și flămând, singur, fără lumină…
Întrezărești finalul și scopul ispitirii
Înconjurat de „lupi”, te simți sortit pieirii…
Mai poate cineva în ajutor să-ți vină?

E greu în viață greu să-ți recunoști greșeala,
Să te întorci la Domnul în duh de pocăință? ! …
Dar merită să știi să lepezi toată fala,
Să te smerești acum, să-ți plângi acum sminteala,
Să poți primi iertarea prin har și prin credință.

E greu și mare prețul ce-a trebuit plătit,
Pentru păcatul meu, al tău, și-al tuturor…
Isus Hristos a fost pe cruce răstignit,
Cu spini încoronat, bătut, batjocorit
Să poată să ne fie și Domn și Salvator!

E greu în viață prețul, oricum și pentru toate,
Chiar de trăiești ca sfânt sau ca un fariseu.
Dar fericit e omul ce știe a desparte
Calea îngustă a vieții de căile deșarte
Și-alege să asculte cu drag de Dumnezeu!

de Teodor Groza

Nu te gândi

Nu te gândi că n-o să plece
O stare care te-a-ntristat
Veni-va ceasul doisprezece
Și iar vei fi înseninat.

Nu te gândi că n-ai putere
Să-nfrunți înfuriatul val
Te-ncrede-n Fiul! Ți se cere
Și-atunci ajunge-vei la mal.

Nu te gândi că necredința
Te va pătrunde cu-n fior
Supune-ți simțul și dorința
Sublimului Mijlocitor.

Nu te gândi c-a Lui Lumină
De-acum te va-ncălzi mai rar
Ființa ta care suspină
Scăpa-va dintr-un lung coșmar.

Nu te gândi cum o să fie
Când vor veni mai mulți dușmani
Te va-ntări o melodie
Și un pasaj de la Romani.

Nu te gândi ce-ți va aduce
Destinu-n care crezi tăcut
Căci jertfa sfântă de la cruce
E-aceeași și-astăzi ca-n trecut.

Nu te gândi că altul are
Mai mult din rodul pământesc
Tu ești bogat, tu ai valoare
‘Naintea Tatălui ceresc.

Ci pe-a ta față să se vadă
Că nu ți-ai pus nădejdea-n lut
Ca mulți s-asculte și să creadă
Că pot avea ce n-au avut.

George Cornici

Necredinţa îngrijorării

Nu vă ingrjorați de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru. gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.”Matei 6:25

Isus caracterizează îngrijorarea din viaţa unui ucenic drept necredinţă. Dacă am primii Duhul lui Dumnezeu, El va „pune degetul pe rană” întrebând: „Unde este locul lui Dumnezeu în relaţia aceasta, în planurile acestei vacanţe, în aceste cărţi pe care vrei să le citeşti?” El insistă întotdeauna în această direcţie până când învăţăm să-L punem pe El pe primul loc.

Ori de câte ori punem pe primul loc alte lucruri, apare confuzia.„Nu vă îngrijoraţi…” Nu lua asupra ta presiunea gândurilor cu privire la viilor. A te îngrijora nu numai că este ceva rău, ci este şi necredinţă, deoarece, dacă te îngrijorezi, înseamnă că nu crezi că Dumnezeu poate avea grijă de detaliile practice ale vieţii tale, tocmai aceste detalii ne îngrijorează.

Ai remarcat vreodată, din spusele lui Isus. ce anume va înăbuşi cuvântul pe care El îl pune in noi? Diavolul? Nu, ci grijile lumii acesteia. Este vorba întotdeauna de micile griji. Nu voi crede acolo unde nu pot să văd. Singurul tratament împotriva necredinţei este ascultarea de Duhul. Marele cuvânt spus de Isus ucenicilor Lui este predarea deplină.

Oswald Chambers

Atentie crestini

Atentie crestini la-nselaciune
Satana simte ca va fi legat,
Si toata influenta sa din lume
Va folosi spre a fi ascultat.

Popoarele sunt suprainarmate
Nemaiputand convietui la unison,
Doar necredinta-i va gasi deoparte
Luptand cu Domnul la Armaghedon.

Pamantul se cutremura-n nestire
Dezastrele socant s-au inmultit,
Omul modern asculta doar de fire
Crezandu-se stapan a-nebunit.

Molimi necrutatoare se ridica
Indoliind Pamantu-n lung si-n lat,
Natii intregi zac in foame si frica
Caci nu mai sunt restrictii la pacat.

Atentie crestini vine „Sfarsitul”
Semnele sunt in Cer si pe Pamant,
Curati sa fim si dedicati cu totul
Caci Domnul implineste-al Sau Cuvant.

Nelu Rosu

Avem nevoie grabnic de Hristos

În toată lumea-i multă frământare,
Plutim într-o derivă și multe merg  pe dos,
Se caută cumva o rezolvare,
Dar ascultați acum și mic și mare,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

O parte din probleme, ce astăzi ne frământă,
Născute sunt din traiul păcătos,
Căci necredința-n lume este multă,
Prea mulți robiți de rele, de cel viclean ascultă,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Sunt multe lacrimi și suspine,
În valea umbrei morții, în lumea cea de jos,
Tânjim, sperăm, visăm, la zile mai senine,
Și nu găsim un leac să ne aline,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Știința ne uimește, e tot mai avansată,
În lumea virtuală, ,,traiul e luminos,,
Dar inima e tot mai sufocată,
E beză-acum mai mult ca niciodată,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Am adoptat, ușor, practici păgâne,
Hipnotizați de duhul mincinos,
De Biblie la mulți le e rușine,
La rău, ajung destui să spună că e bine,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Implementăm programe de schimbare,
Care promit un ,,mâine glorios,,
Dar sufletul e prins de disperare,
Povara de păcat apăsătoare,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Sunt multe căi trasate ce poate ne par bune,
Pășim conduși de fire pe-un mal prăpăstios,
Iată de ce mulți cad și pier în stricăciune,
Nu-s șanse de salvare, decât printr-o minune,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

De ne dorim cu toții o viață fericită,
Un viitor mai bun, mai sigur, mai frumos,
Mărturisim a noastră viață risipită,
Ne-ntoarcem azi la Domnul, cu inima smerită,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

de Teodor Groza

Stăruinţa care cucereşte

“Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta…” (Deuteronom 7.22)

Să nu ne aşteptăm să câştigăm biruinţe pentru Domnul Isus dintr-o singură lovitură. Apucăturile şi obiceiurile rele dispar greu. Într-o asemenea inimă trebuie ani de lucru pentru a alunga unul singur din numeroasele năravuri care murdăresc sufletul omenesc. Dar să ducem cu putere lupta mai departe, chiar atunci când nu câştigăm aparent decât puţină izbândă. Datoria noastră în lume este să o câştigăm pentru Domnul Isus. Niciodată să nu ne plecăm în faţa răului, ci să-l stârpim. Niciodată să nu încercăm să ne obişnuim cu întinăciunea, ci să luptăm împotriva ei necurmat. Necredinţa, beţia, necurăţia, asuprirea, deşertăciunea lumească, rătăcirea, toate trebuie alungate.

Numai Dumnezeul nostru poate să împlinească acest lucru. El lucrează prin slujitorii Săi credincioşi, şi binecuvântat să fie El că ne-a făgăduit că este cu noi. “Domnul Dumnezeul tău va izgoni aceste neamuri dinaintea ta.” El va face aceasta puţin câte puţin, ca să ne înveţe să stăruim în credinţă neclintită, să veghem necurmat şi să ne ferim de tot ce este din firea pământească. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare biruinţă cât de mică şi să-I cerem alta nouă. Să nu punem sabia în teacă până n-au fost câştigate toate locurile inimii noastre pentru Domnul Isus.

Curaj deci! Să-naintăm pas cu pas. Multe biruinţe mici vor aduce la sfârşit o biruinţă deplină.

Charles Spurgeon