Darul cel mai potrivit

Motto: Isaia 9/6 „”Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu ni s-a dat și
domnia va fi pe umerii Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu
tare, Părintele veșniciilor și Domn al păcii.”” Amin.

Este o datină de veacuri
Și oamenii sunt învățați
De sărbători să facă daruri
Celor dragi și apropiați.

Să primim daruri ne place –
Și-i cât se poate de firesc,
Dar nimenea daruri nu face
Decât celor ce-i iubesc.

Sunt oferte cu toptanul
Pentru orice buzunar –
Nu cumva să treacă anul
Și noi n-am ales un dar.

Uneori ni-i greu s-alegem
Darul pentru cel iubit
Și ne străduim să-i facem
Darul cel mai potrivit.

Oferta cea mai minunată –
Darul cel mai valoros, ,
Cel mai scump și fără plată
E viața veșnică-n Hristos.

Ca Fiul Sfânt Hristos Isus,
Dar ca El, mai mare nu-i;
Că Dumnezeu în El a pus
Toată plinătatea Lui.

Că atâta înțelepciune
Și pricepere i-a dat,
Că-n Cuvântul Său îi spune
Și-L numește MINUNAT.

El dă sfântă învățătură
Păcătosului nevrednic –
Sfaturile-i din Scriptură
Adeveresc că este SFETNIC.

Lui i-a dat puterea toată
Și în cer și pe pământ,
Iar Sciptura ni-L arată
DUMNEZEU TARE și Sfânt.

Toată zidirea se închină
Puterii Lui desăvârșite –
Izvor de pace și lumină,
De îndurări nemărginite.

Dacă teama îți strică somnul
Și prin mare zbucium treci,
Nu uita că Hristos Domnul
Este DOMNUL PĂCII-n veci.

De ești un suflet credincios
Să urmărești pacea mereu,
Ca să ai pace în Hristos
Și prin El cu Dumnezeu.

Iată un dar pentru tot omul –
Un dar sfânt nespus de mare,
De și-a pus nădejdea-n Domnul
Pentru viața viitoare. Amin.

Ioan Vasiu 

Căci un Copil ni s-a născut

Căci un Copil ni s-a născut, din cer un Fiu sfânt ni s-a dat
Acel fără de început, jos printre oameni S-a întrupat.
N-avea sclipiri și strălucire, nimic din ce izbea privirea
Nici frumusețe spre uimire, dar El era Nemărginirea.

O, din ce tainică iubire, în ieslea rece ai coborât
S-aduci la muritori trăire, din sfârșit veșnic început.
Ce-adânc vorbește crucea sfântă, ce măreție-n ea cuprinde
Desface-n inimi pace adâncă și foc de cer în ele aprinde.

E graiul ce-nțeleg și surzii, lumina ce şi orbii-o văd
E limba ce-o vorbesc și muții, puterea ce şi slabii o pot.
E prea adâncă adâncimea iubirii ce din fir de stele
Veni să-mbrace umilința în cea mai măreață putere.

Ce bunătate necuprinsă de gând de om din lut creat
O dragoste de om neatinsă cu mintea-i, Tatăl ne-a arătat!
Să ne numim copii și suntem, nu prin puterea omenească
Ci prin Isus ce viu e astăzi, prin a Lui dragoste măiastră.

Ce vom fi nu am văzut încă dar știm c-atunci ca El vom fi
Rămânem neclintiți pe Stâncă, ea dainuieşte de vecii.
Noi Îl iubim pentru că El până la capăt ne-a iubit
A înviat și nouă viață din viața Lui ne-a dăruit.

A împăcat lumea cu Sine făcând prin Sângele Lui pace
Prințul Păcii în inimi vine și altar din ele-n cruce face
Iată, Cel Atotputernic un Salvator ne-a ridicat
Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Dumnezeu Preaînalt.

Gabriela Bucur 

Emanuel, in veci pe tron

Betania Worship Dublin

Sa pot zbura

 

Ducu Murasan

E sărbătoarea noastră, dragi copii

Ne apropiem cu repezi pași de sărbători
Mămicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe străzi cu fulgi atât de mari și jucăuși
Câte-o pisică miaună afară pe la uși;
Iar oamenii ce-i întâlnesc pe drum zâmbesc
Iar alții mulți prin case brădulețul pregătesc
Cu globulețe și cu luminițe ce se văd din drum
Ce ne vestește sărbătoarea de Crăciun;
Albastre, roșii, galbene, și chiar portocalii
Se-aprind, se sting și iar se-aprind pentru copii.
Încă puțin iar noi copiii vom pleca să colindăm
Și-n casele cu porțile deschise să intrăm
Cu vestea bună că Mesia S-a născut
Unicul Fiu al Tatălui etern făr-de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decât să fii copil
Cu obrajii-mbujorați, cu suflet fără pată, chip senin?
Aceasta este sărbătoarea noastră, dragi copii
Răsune dar colindul nostru, plin de bucurii
Și după cum al îngerilor cor în noapte a cântat
Cântăm și noi Pruncului sfânt în iesle înfășat
Și tot la fel cum daruri de la magi El a primit
Chiar și pe noi daruri frumoase ne așteaptă negreșit.
Căci pentru noi această sărbătoare de Crăciun
Nu-i moșul după cum adesea mulți ne spun
Ci-i bucuria de a ști că un micuț Copil
Născut în iesle ne va duce-n țara cu lumini!

Emanuel Hasan

E sarbatoarea noastra, dragi copii

Ne apropiem cu repezi pasi de sarbatori
Mamicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe strazi cu fulgi atat de mari si jucausi
Cate-o pisica miauna afara pe la usi;
Iar oamenii ce-i intalnesc pe drum zambesc
Iar altii multi prin case braduletul pregatesc
Cu globulete si cu luminite ce se vad din drum
Ce ne vesteste sarbatoarea de Craciun;
Albastre rosii galbene si chiar portocalii
Se-aprind, se sting si iar se-aprind pentru copii.
Inca putin iar noi copiii vom pleca sa colindam
Si-n casele cu portile deschise sa intram
Cu vestea buna ca Mesia s-a nascut
Unicul Fiu al Tatalui etern far de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decat sa fii copil
Cu obrajii-mbujorati, cu suflet fara pata, chip senin?
Aceasta este sarbatoarea noastra, dragi copii
Rasune dar colindul nostru, plin de bucurii
Si dupa cum al ingerilor cor in noapte a cantat
Cantam si noi Pruncului sfant in iesle infasat
Si tot la fel cum daruri de la magi el a primit
Chiar si pe noi daruri frumoase ne asteapta negresit.
Caci pentru noi aceasta sarbatoare de Craciun
Nu-i mosul dupa cum adesea multi ne spun
Ci-i bucuria de a sti ca un micut copil
Nascut in iesle ne va duce-n tara cu lumini!

Emanuel Hasan

Dreptul la lucrurile sfinte

“Dar robul cumpărat de preot cu preţ de argint, va putea să mănânce (din lucrurile sfinte), tot aşa şi cel născut în casa lui; ei să mănânce din hrana lui.” (Levitic 22.11)

Oaspeţii, străinii şi servitorii plătiţi nu puteau să mănânce din lucrurile sfinte. Tot aşa este cu lucrurile duhovniceşti. Două categorii de oameni aveau voie să vină la masa sfântă, aceia care erau cumpăraţi de preot cu bani şi aceia care erau născuţi în casa lui. Cumpăraţi şi născuţi erau două condiţii care dădeau dreptul, care nu putea fi tăgăduit, de a se folosi de lucrurile sfinte.

CUMPĂRAT! Marele nostru Preot i-a cumpărat cu preţ pe toţi aceia care cred în El. Ei sunt proprietatea Lui sigură şi aparţin cu totul Domnului. Nicidecum din cauza a ceea ce sunt ei înşişi, ci pentru dragostea Răscumpărătorului lor au ei aceleaşi privilegii de care se bucură El însuşi; şi “ei vor mânca din aceeaşi hrană”. El dă o hrană pe care lumea n-o cunoaşte. “Fiindcă sunteţi ai lui Cristos”, veţi avea parte cu El.

NĂSCUT. Naşterea dă şi ea dreptul sigur la hrana preotului. Dacă ne-am născut în casa preotului, avem loc în familia lui. Prin naşterea din nou, noi devenim împreună moştenitori cu El şi un trup cu El. Şi fiindcă Tatăl I-a dat pace, bucurie şi slavă, El ne face parte şi nouă de ele. Răscumpărarea şi naşterea din nou ne dau un drept dublu la binecuvântările făgăduite, de care se bucură şi Marele nostru Preot.

Charles Spurgeon

Azi celebrăm Evenimentul

Azi celebrăm Evenimentul
Când pe planetă a sosit
Acel ce-avea medicamentul
Ce poate transforma prezentul
A fost Mesia, Fiu iubit
C-a-nvins robia, falimentul.

Și astăzi mii de mulțumiri
‘Nălțăm din ființele predate
Că a venit din străluciri
S-aducă har și fericiri
Să spună că-n eternitate
N-or fi dureri, nici despărțiri.

Sărbătorind un Prunc născut
Nu într-o cameră-ncălzită
Știm că un plan s-a conceput
Din veșnicii, de la-nceput
Să fie lumea dezrobită
S-avem și adăpost, și scut.

În iesle când L-au așezat
Parcă era din alte sfere
Deși în scutece-nfășat
Avea o față de-mpărat
Și-un scâncet ca o adiere
Care pe toți i-a-nviorat.

Nu e poveste, nici mister
De-un Salvator era nevoie
Care-a adus cu El din Cer
Convingeri sfinte, caracter
Și-un crez ce nu se încovoaie
Când forțele, deodată, pier.

Nespus de mult Îl prețuim
În toate zilele vieții
Că n-a vrut să ne prăbușim
Ci spre Cetate să pășim,
Spre piscul ‘nalt al frumuseții
Unde doar desfătări găsim.

În taina nașterii vedem
O dragoste nepieritoare
A spus cu glas duios:„Vă chem
Căci împreună o s-avem
Acces la feerica splendoare,
Din Apa Vie o să bem.”

Vrând Betleem să fie-n noi
E o ofrandă ce-o primește
Și-atunci rostește: ”Sunt cu voi
Contați pe Mine în nevoi
Eu vă tratez dumnezeiește
Și prin lumină și prin ploi.”

Ecoul corului de sus
Simțim că-n inimă pătrunde
Și ne gândim la ce ne-a spus,
La traiul fără de apus
Și-L proslăvim oricând, oriunde
Că de la har nu ne-a exclus.

Ne copleșește-un sfânt fior
Știindu-I gestul și candoarea,
Știind c-al nostru Salvator
A fost străin și călător
Să câșigăm descătușarea
Și să trudim pe-al Lui Ogor.

Ne-am atașat, plenar, de El
(De Prunc, de Împărat, de Mire)
Că a venit în Israel
Să-L reprezinte pe Acel
Ce-a pregătit o moștenire
La cel mai ridicat nivel.

Azi celebrăm o întrupare
(Și-i unica în Univers)
Avem răspuns la întrebare:
El ne-a făcut o cercetare
Și-L vom cinsti prin cânt și vers
Și azi și-n viața viitoare.

George Cornici

Grăjdarul

Colinde -Lucian şi Adelina

Sunt nascut odata

Sunt născut odată cu acest pămînt
toate ce-s întransul şi în mine sunt:
timpul lui cel fugar, lutul lui cel greu
plansul lui cel singur – sunt şi-n trupul meu.

Şi-s născut odată cu acest cer sfant
toate ce-s întransul şi în mine sunt:
cîntecul, lumina, veşnicul credeu
liniştea şi taina-s şi-n sufletul meu.

Şi-s născut odată cu acest Cuvant
toate ce-s întransul şi în mine sant:
zbucium de iubire, calm de Dumnezeu
dor de veşnicie – sunt şi-n duhul meu.

Traian Dorz