Nădejdea mea rămâne vie!

Oricâte greutăți m-apasă
Am o nădejde în Isus
Când toți se duc, singur mă lasă
Eu îmi îndrept privirea-n sus

Acolo-i Domnul meu cel sfânt
Ce-a suferit în cazne grele
Să pot pleca de pe pământ
Să mă despart de cele rele

Eu știu că Domnul mă iubește
Că-L simt mereu în viața mea
Și-acum, din cer mă ocrotește
Stă ca un scut în calea mea

E o pavăză ocrotitoare
Când cel viclean mă urmărește
Atunci când sufăr și mă doare
Mă mângâie, mă ocrotește,

Căci milă-mi poartă Domnul meu
Mă vede slab și nevoit
Alăturea Îmi stă la greu
Prin toate văd că sunt iubit

Nădejdea mea rămâne vie
Eu cred în Domnul meu, Isus
Doresc a Sa Împărăție
Și vreau s-ajung la ceruri, sus

Doar El iertare-mi poate da
Pentru păcat, căci am greșit
Cunoaște bine viața mea
Și-mi vede sufletul smerit

El, gloriosul meu Isus
Cunoaște bine a mea căință
La ceruri mă va duce, sus
Și voi fi plin de biruință!

Florența Sărmășan 

Reclame

Cântare de dragoste

Motto: „”Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și
dragostea; dar cea mai mare dintre ele rămâne dragostea.””
Amin! 1 Cor. 13:13.

Ea-i mai mare și plăcută
Lui Dumnezeu Savaot,
Ca orice fel de jertfă adusă –
Ca orice ardere de tot.

Dragostea-i virtute înaltă –
Darul celui credincios
Ce ne strânge laolaltă
În Numele lui Hristos.

Că Domnul binecuvântează
Și dă veșnică răsplată
Credinței care lucrează
Printr-o dragoste curată.

Dragostea ne înflăcărează;
Din dragoste tânjim mereu
Și sufletul ne însetează
După viul Dumnezeu.

Dragostea-I mântuitoare
Dă pace și bucurie…
Este îndelung răbdătoare
Și nu se umflă de mândrie.

Dragostea nu pizmuiește
N-are nimic necuviincios,
Ci credința ne-o zidește
În Cel Sfânt și Credincios.

Din dragostea-i înălțătoare
Niciodată să nu ieși,
Că dragostea e steagul care
Flutură peste aleși.

În dragoste nu este frică;
Dragostea-i cu noi mereu
Și ne înalță, ne ridică…
DRAGOSTE e Dumnezeu!

Ioan Vasiu 

Obiceiul de a fi la înălţimea situaţiei

„Ca sa pricepeți care este nădejdea chemării Lui.”

Efeseni 1:18

Aminteşte-ţi că ai fost mântuit pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se poată manifesta în carnea ta muritoare. Foloseşte întreaga energie pe care o ai pentru a împlini alegerea ta – aceea de a fi copil al lui Dumnezeu; Fi întotdeauna la înălţimea situaţiei.

Tu nu poţi face nimic pentru mântuirea ta, dar trebuie să faci ceva pentru a o manifesta; trebuie să pui în practică ceea ce a lucrat Dumnezeu înlăuntrul tău. Pui tu aceasta în practică cu limba ta, cu creierul tău şi cu nervii tăi? Dacă ai rămas acelaşi supărăcios mizerabil, hotărât să mergi pe propria ta cale, atunci este o minciună să spui că Dumnezeu te-a mântuit Şi te-a sfinţit.

Dumnezeu este Marele Creator, El permite dificultăţilor să vină în viaţa ta pentru a vedea dacă poţi trece cum trebuie peste ele – „Cu Dumnezeul meu sar peste un zid”. Dumnezeu nu te va scuti niciodată de cerinţele pe care le presupune calitatea de fiu sau fiică a Lui. Petru spune: ,.Nu vă miraţi de încercarea de foc care este în mijlocul vostru”. Fii la înălţimea situaţiei; la ce-ţi cere încercarea. Nu contează cât te doare, atât timp cât aceasta Ii dă lui Dumnezeu ocazia să Se manifeste în carnea ta muritoare

Fie ca Dumnezeu să nu mai găsească în noi văicăreli, ci să ne găsească plini de curaj şi vigoare spirituale, gata să facem faţă oricărui lucru pe care El îl aduce în viaţa noastră. Noi trebuie să ne antrenăm cu scopul ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în carnea noastră muritoare.

Dumnezeu nu are muzee. Singura ţintă a vieţii este aceea ca Fiul lui Dumnezeu să se poată manifesta; orice tendinţă de a-I dicta lui Dumnezeu trebuie să dispară. Domnul nostru nu I-a dictat niciodată Tatălui Său; nici noi nu suntem aici ca să-I dictăm Iui Dumnezeu, ci suntem aici ca să ne supunem voii Lui, pentru ca să poată lucra prin noi ceea ce vrea El. Când vom înţelege acest lucru. El ne va face pâine frântă şi vin turnat pentru a-i hrăni pe alţii.

Oswald Chambers

Obiceiul de a fi la înălţimea situaţiei

„Ca sa pricepeți care este nădejdea chemării Lui.”

Efeseni 1:18

Aminteşte-ţi că ai fost mântuit pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se poată manifesta în carnea ta muritoare. Foloseşte întreaga energie pe care o ai pentru a împlini alegerea ta – aceea de a fi copil al lui Dumnezeu; Fi întotdeauna la înălţimea situaţiei.

Tu nu poţi face nimic pentru mântuirea ta, dar trebuie să faci ceva pentru a o manifesta; trebuie să pui în practică ceea ce a lucrat Dumnezeu înlăuntrul tău. Pui tu aceasta în practică cu limba ta, cu creierul tău şi cu nervii tăi? Dacă ai rămas acelaşi supărăcios mizerabil, hotărât să mergi pe propria ta cale, atunci este o minciună să spui că Dumnezeu te-a mântuit Şi te-a sfinţit.

Dumnezeu este Marele Creator, El permite dificultăţilor să vină în viaţa ta pentru a vedea dacă poţi trece cum trebuie peste ele – „Cu Dumnezeul meu sar peste un zid”. Dumnezeu nu te va scuti niciodată de cerinţele pe care le presupune calitatea de fiu sau fiică a Lui. Petru spune: ,.Nu vă miraţi de încercarea de foc care este în mijlocul vostru”. Fii la înălţimea situaţiei; la ce-ţi cere încercarea. Nu contează cât te doare, atât timp cât aceasta Ii dă lui Dumnezeu ocazia să Se manifeste în carnea ta muritoare

Fie ca Dumnezeu să nu mai găsească în noi văicăreli, ci să ne găsească plini de curaj şi vigoare spirituale, gata să facem faţă oricărui lucru pe care El îl aduce în viaţa noastră. Noi trebuie să ne antrenăm cu scopul ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în carnea noastră muritoare.

Dumnezeu nu are muzee. Singura ţintă a vieţii este aceea ca Fiul lui Dumnezeu să se poată manifesta; orice tendinţă de a-I dicta lui Dumnezeu trebuie să dispară. Domnul nostru nu I-a dictat niciodată Tatălui Său; nici noi nu suntem aici ca să-I dictăm Iui Dumnezeu, ci suntem aici ca să ne supunem voii Lui, pentru ca să poată lucra prin noi ceea ce vrea El. Când vom înţelege acest lucru. El ne va face pâine frântă şi vin turnat pentru a-i hrăni pe alţii.

Oswald Chambers

Este nădejdea ta în Dumnezeu slabă și pe moarte?

  „Tu îl ţii într-o pace desăvârşită pe cel a cărui gândire este îndreptată spre Tine”. (Isaia 26:3. RV. marg.)

Este, gândirea ta îndreptată spre Dumnezeu sau este săracă? Sărăcia gândirii este una dintre cele mai importante surse de epuizare şi de secătuire a vieţii unui lucrător. Dacă nu ţi-ai folosit niciodată gândirea pentru a te aduce pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu, începe să faci acest lucru acum. Nu are nici un rost să aştepţi ca Dumnezeu să vină la tine; trebuie să-ţi îndepărtezi gândurile de la faţa idolilor şi să priveşti la El pentru a fi mântuit.

Gândirea este darul cel mai mare pe care ni l-a dat Dumnezeu şi ar trebui să-i fie cu totul dedicată Lui. Dacă îţi faci orice gând rob ascultării lui Cristos, aceasta va fi una dintre cele mai mari comori ale credinţei tale atunci când va veni timpul încercării, deoarece credinţa ta şi Duhul lui Dumnezeu vor lucra împreună. Învaţă să asociezi idei vrednice de Dumnezeu cu tot ce se întâmplă în natură – răsăriturile și apusurile de soare, strălucirea lunii şi a stelelor, anotimpurile în schimbare – şi atunci gândirea ta nu va mai fi niciodată la voia impulsurilor tale, ci va fi folosită întotdeauna în slujba lui Dumnezeu.

„Noi am păcătuit, împreună cu părinţii noştri… şi am uitat” (Psalmul 106:6-7). Atunci introdu un pumnal în locul unde ai adormit, ca să te trezeşti. „Chiar acum Dumnezeu nu-mi vorbeşte” dar El trebuie să-ţi vorbească! Aminteşte-ţi al Cui eşti şi pe Cine slujeşti.      Încurajează-te amintindu-ţi aceasta şi dragostea ta pentru Dumnezeu va creşte înzecit. Gândirea ta nu va mai fi săracă, ci va fi vie şi înflăcărată, iar speranţa ta va fi nespus de luminoasă.

Oswald Chambers

Nădejdea mea e vie!

Dușman mi-e gândul, uneori,
În clipe ce le-aș vrea de pace
Și-mi vărs noianul de-ntrebări,
Ne-așteptând răspuns la toate.    2 TIMOTEI 2:23

Le văd cum le aduce vântul
Și năpustite cum izbesc,
Dar scutul nu mi-e ridicat
Și floarea toată-mi risipesc.

Sunt slab, ca păpădia-n vânt
Ce-și pleacă frageda-i tulpină,
Dar nu sunt rupt, ci doar căzut
Și-mi scot iar capul la lumină.

Întrezăresc prin umbrele-asmuțite
Că raza mea, e tot acolo
Și chiar de n-aș putea s-o văz’
O simt, o știu, căci îmi dă rouă.

E cineva care mă cheamă
Punându-mi un veșmânt curat,
Chiar de-ai putea să-mi furi tot gândul
Eu, sufletul nu ți l-aș da.           2 TIMOTEI 2:26

Odată ce-am găsit izvorul,
E nesecat în mintea mea
Și chiar de-ar fi să-i duc azi dorul
Cu tine nu m-aș alia.

Nădejdea mea, e doar la DOMNUL
Ce-a dovedit că mă iubește,
Iar sufletu-mi purtat de dor,
Doar după ‘al meu ISUS, tânjește.

Gigi Stanciu

Libera închinare

Lăsați-mi cugetul să zboare către Dumnezeu
Să mi se-nalțe gândul spre Creatorul meu
Căci cine e ca El jos pe pământ și-n cer?
Nu-i vrednic altu-n lume să îi spun: Dumnezeu.

Nu-i om, nu-i soare, nu-i lumină
De-o strălucire cum o are El
Când îți întorci fața spre El te umple bucuria
Te vezi nimic, căci totul este El.

Lăsați-mi inima să-mi zburde în cânt de veselie
În bucurie sfântă de dragul lui Hristos
Nu-mi spuneți: calea-nspre munți este mai scrută
Decât s-alerg la Dumnezeul meu.

Lăsați-mă în dans de alăută
Să joc, să cânt, să mă bucur de El
Dorința-aceasta în inimă mi-e sfântă
Să-L întâlnesc pe Dumnezeul meu.

Lăsași pe-obrajii mei ca lacrima să curgă
Nu o opriți, nu mă dați înapoi!
Căci gata mi-este inima să cânte
Spre slava Celui ce-a veni pe nori.

Mai sfărâmă Doamne, obezile de fier
Și lanțul răutății iubirea Ta să-l rupă!
Mai faceți stăruință între voi
Ca Duhul Sfânt în Adunări să curgă.

Legat să fie brațul celui rău
Planul Divin voia să îi străpungă
Și schilodească-se odata dintre voi
Toți cei ce tulbură iubirea sfântă.

Ca El, Hristos, să fie totu-n voi
Nădejdea slavei care va să vină
Hristos Isus S-a coborât în trup
Ca-n toți cei care cred, să fie El lumină.

Mateas Teodor

Mi-adun…

Mi-adun voința din pământ
Și-i dau direcție spre Cer
Căci s-a `nălțat destul în vânt
Cătând comori ce-n vânturi pier.

Mi-adun nădejdea din scântei
Care-au rămas de neclintit
Să-aprindă focu-acela ce-i
Putere pentru răstignit…

Mi-adun din balta cu suspine
Tot oful ce-a râvnit la ceruri
Și-l dau credinței să-i aline
Durerea lui de multe feluri.

Mi-adun și ruga din furtuni
Doar ea mai e ceva-n cântar
Și las din mâini dimensiuni
Ce-mi umplu cupa de amar.

Mi-adun din lume oarbă chipul
Cu ochi deschiși spre Creator
Și-mi răstignesc pe cruce vipul
De lucruri sfinte sfidător.

Mi-adun și sufletul din scrum,
E așa frumos când e smerit
Și pulsu-i bate după cum
Găsește Duhul nimerit…

Mi-adun orgoliu întunecos
Să-l leapăd ca pe-o calicie
Și iau ocara lui Hristos
Ca pe-o nespusă bogăție.

Mi-adun valoarea din rușine
Și jarul ei îl țin aprins
În focul sacru ascuns în mine
De izbânda Celui neînvins.

Mi-adun puterea din zdrobire
Și-mi țin făclia minții sus
Cu untdelemnul – nemurire –
Turnat în ea de Domnu Isus.

Ioan Hapca