Ce sunt?

Eu ce sunt? M-am întrebat~
Când priveam, tăcută, cerul
Și apoi m-am concentrat…
Căutând să îmi găsesc țelul.

Ca o frunză luată-n vânt
La fel e și viața mea…
Eu? Un om pe acest pământ;
Nu sunt floare și nici stea.

Tu, o, Doamne îmi ești Stăpânul!
Eu? Un simplu călător…
Ce adun în a mea viață
Bucurii, necaz și dor.

 Dor de ceruri, dor de-acasă!
 Chiar de sunt numai țărână
 Știu că am o haină aleasă
 Tu mă ai în a Ta mână.

 Sunt doar abur care trece…
 Totuși, am un viitor
 O credință, o nădejde
Căci voi fi moștenitor.

Am ca moștenire CERUL!
DUMNEZEU e TATĂL meu
Ca un călător… văd țelul:
 Unde-i EL să fiu și eu!

Viviana Muha  

Nu las nimic „în voia sorții”

Nu las nimic „în voia sorții”
(Ref.: Ps.16,5-6)

Trăind în trupul pieritor,
Nu las nimic „în voia sorții”
Căci sunt în duh nemuritor
Și-n mine ia mereu proporții
Un Chip divin, de Creator…

Cu „chipul” nou, strălucitor,
Sfidez întunecimea morții,
Lumin spre veci biruitor
Și Domnul îmi întinde sorții
Ca unui fiu moștenitor.

Și nu mă clatin niciodată
Căci Domnul e lumina mea
Și moștenirea Minunată
De Care parte voi avea
Și-acum și veșnicia toată!

De-aceia-L laud fără încetare,
Osana-I strig de bucurie!
Că-n dragostea-I nespus de mare
Mi-a făcut parte în veșnicie
Cu El, prin jertfa-I mântuitoare!

Ioan Hapca

Putea-veți zice!

Putea-veți zice: ești tăcut!
Vorbind cu da sau nu,
Dar Domnul mă va îndruma
Cui să-i vorbesc, sau nu!         Matei 5:37

Putea-veți zice:
Tu nu ești destul de pregătit!
Dar Domnul mă va învăța
Și-mi spune ucenic!                Isaia 8:16

Putea-veți zice:
Nu dai rod și nu te poți urca!
Dar toate vin la timpul lor,
Chiar și rodirea mea.              Psalmul 1:3

Putea-veți zice:
Tu nu poți să fii ca Ghedeon!
Dar sunt ales de Dumnezeu
Să fiu copilul Său.                  1 Ioan 3:1

Putea-veți zice:
Tu nu ești printre acei trei-sute!
Dar Domnul știe că-L iubesc,
Căci Domnul știe multe.         Judecători 7:7

Putea-veți zice:
Zece-mii, au fost mai pricepuți!
Dar Domnul mă va învăța
Să beau ținând căuș.             Judecători 7:3

Putea-veți zice:
Tu nu poți să fii la fel ca alții!
Dar sunt moștenitorul Său,
Căci nu-mi îngrop talanții.      Matei 25:18

Putea-veți zice:
Ești sărac, în duh și în purtare!
Dar Duhul Sfânt îmi e deajuns
Să-mi fie îndrumare!              Matei 5:3

Putea-veți zice:
Tu n-ai har, privindu-mă de sus,
Dar am un dar nemeritat
Prin jertfa lui ISUS!                Evrei 9:14

Gigi Stanciu

Paşaportul

De vrei s-ajungi în Ţara minunată,
Cetatea sfântă, Nou Ierusalim,
Acolo, unde lacrima-i uitată,
Îţi trebuie un paşaport divin.

Cu aprobarea Tatălui iubirii,
Plătit cu preţul Mielului ceresc,
Independent de datinile firii,
Independent de tot ce-i pământesc.

De vrei s-ajungi să fii moştenitor,
Împărăţiei fără de sfârşit,
Îţi trebuie un paşaport de zbor,
Spre cer, spre locul veşnic fericit.

E actul ce atestă vrednicia,
De-a fi ales, din destinaţii diferite,
Spre a schimba de-acum, călătoria,
Înspre splendori, ce nu pot fi gândite.

O foaie albă, fără murdărie,
Să-ţi fie viaţa, un frumos ecou,
Care răsună, până-n veşnicie,
Iar Domnul, scrie-va un nume nou.

Stau scrise-n cartea vieţii, multe nume,
Şi-un paşaport, încă te mai aşteaptă,
Pentru atunci când vei pleca din lume,
Primeşte-l azi, alege calea dreaptă.

Acesta-i paşaportul : legământul sfânt,
Şi-o viaţă nouă, prin duhul trăirea,
Călăuzită prin al Domnului Cuvânt,
Ai paşaportul, ai şi mântuirea.

Paula Szabo

Am invatat iubirea

Am învăţat iubirea şi rostul vieţii mele
Când L-am văzut pe Isus în chinurile grele,
Şi-n locul meu pe Mielul lui Dumnezeu junghiat,
Purtând osânda morţii, El, Cel nevinovat.

Am învăţat secretul răbdării îndelunge
Când am văzut cununa de spini cum Îl străpunge,
Şi cuiele-n picioare şi-n palme despicând
Măiastra ţesătură a Trupului preasfânt.

Am învăţat ce scumpă e-a mea răscumpărare
Când am văzut în sânge pe Domnul meu cum moare;
Şi-ntinsul fără capăt al cerului a stat
Uimit să vadă preţul prin care-am fost salvat.

Am învăţat ce tare-i tăcerea cea adâncă,
Ce grai e-ascuns într-însa, ca aurul în stâncă,
Atunci când gloata oarbă din răsputeri striga,
Iar El, ca oaia mută, – Cuvântul sfânt – tăcea.

Am învăţat ce-nseamnă tăriile divine,
Puterile slăvite din veacul care vine,
Când din mormântul rece, din lanţul îngheţat,
Zdrobind puterea morţii, Hristos a înviat.

Şi-am învăţat mulțimea minunilor din viaţă
Misterul fără vorbe ce-n şcoală nu se-nvaţă,
Când dintr-un mort ca mine, şi-un fiu rătăcitor,
El m-a născut în viaţa de veci moştenitor.

Valentin Popovici