Acolo trebuie s-ajungi

Referințe

Romani 5:3-5 Romani 8:18

Prin foc te-am dus, prin aspra încercare
Ca să mă vezi cât sunt de iubitor
Te-am coborât până în neagra vale
Doar ca să-ți dau cununi de-nvingător.

Te-am învârtit în jurul unui munte
Să te-ncunun cu laurii răbdării
Chiar spinii grei, ți i-am lăsat pe frunte
Fiindcă te vreau pe tron cu luptătorii.

Aș fi putut să-ți dau doar fericire
Dureri să n-ai, cuptorul să nu-l știi
Dar n-ai avea în ceruri strălucire
Nici locu-n care te aștept să vii.

Nu ai cum știi ce-n ceruri te așteaptă
Te văd că nu-i ușor să izbutești
Dar nu uita nicicând, treaptă cu treaptă
Te urcă mâna Mea, tu biruiești!

Eu nu te las, chiar dacă-n rugi adesea
Mi-ai spus în lacrimi: „-Simt că-s părăsit!”
Copilul Meu, să nu îți pierzi nădejdea
Puțin mai e, un pas pân’ la sfârșit.

O clipă doar și când vei trece pragul
Un cânt de mulțumire vei ‘nălța
Văzând cununa, moștenirea, locul
Primite pentru osteneala ta.

Te vei vedea în toată strălucirea
Și vei striga: „-N-am suferit de-ajuns
De nu erau nici lacrimi, nici zdrobirea
În locu-acesta, nu aș fi ajuns!”

O, luptă-te, fiindcă se merită
Copil iubit, să nu te îndoiești
Cu tine- s Eu, clipită de clipită
Te-ajut, acas’, cu Mine să sosești.

Cornelia Sărac 

Psalmul 94

O Doamne, Dumnezeul răzbunării
Mărite Dumnezeu răzbunător
Te scoală și răspunde-ne chemării
A-ntregului pământ Judecător.

Și celor mândrii, Doamne, răsplătește
Dup-a lor fapte, plata să-și primească
Cât timp cel rău întruna biruiește?
Chiar până când cei răi să biruiască?

Mărețe cuvântări ei țin oriunde
Și-ntruna cu trufie ne vorbesc
Crezînd că niciodată n-or răspunde
Și toți cei ce fac răul se fălesc.

Pe-al Tău popor ei îl zdrobesc cu anii
Și moștenirea Ta o asupresc
Iar pe străin, pe văduvă. . și-orfanii
Înjughie, îi-ucid și-i nimicesc.

Ei cred că Dumnezeu nu ia aminte
Și zic: -Nu vede Domnu’. . -n sinea lor
Treziți-vă! voi oameni fără minte
Când o să vă-nvățați nebunilor?

Să nu audă? credeți că se poate
Acel care urechea a sădit?
Să nu privească și să vadă toate
Acela care ochiul a-întocmit?

Acel ce printre neamuri pedepsește
Să nu îi pedepsească nu se poate. .
El, ce-a dat minte omului cunoaște
A omului gândiri deșarte toate.

Ferice este de-acel om pe care
Tu-l pedepsești. . și-nveți din Legea Ta
Șă-l liniștești în zilele amare. .
Pân’ groapa celui rău se va săpa

Pe-ai Lui nu-i lasă Domnul niciodată
Și moștenirea nu-și va părăsi
Ci face cu dreptate judecată
Și bună, cei curați o vor găsi

Cine-mi ajută când cei răi se-arată?
Cine-mpotriva lor m-a sprijinii?
De n-ar fi Domnul ajutor de-ndată
Sub umbra morții sufletul mi-ar fi.

Căci ori de câte ori zic cu-ntristare:
”Piciorul mi se clatină întruna”!
O, Doamne bunătatea Ta cea mare
Mă sprijină din plin întotdeauna

Când gîndurile negre se frământă
Și tulburare-mi fac ‘năuntrul meu
O Doamne mângăierea Ta cea Sfântă
Înviorează sufletul mereu.

Te-or pune pe-al lor scaun de domnie
Cei răi, ca peste ei Tu să domnești?
Scutiți de legi ei pregătesc urgie. .
Nenorociri ce nici nu le gândești.

Pe cel neprihănit vor să-l omoare
Nevinovatul sînge a-l vărsa. .
Dar Domnu-mi este turnul de scăpare
Da, Dumnezeu pe veci e stânca mea.

El face ca asupra lor să cadă
Nelegiuirea și-i va isprăvi
Prin răutatea lor ca toți să vadă
Căci Domnul nostru îi va nimici.

Daniel Hozan

Cu încredere

Cu încredere privește
Ziua cea de mâine, știi –
Domnul tău te fericește
Azi, acum și-n veșnicii!

Nu-și părăsește moștenirea,
Ce a zis, va-nfăptui!
În Mâna Lui poartă-ngrijirea
De toți, de toți ai Săi copii!

Tu înalță-L, proslăvește-L,
Vei vedea cum va lucra!
Preamărește-L, mulțumește-L,
Dreapta Sa va triumfa!

Norul nu durează veșnic,
Nu e doar crivăț și iarnă –
Domnul tău, Cel Sfânt, Cel Vrednic
Toarnă peste ai Săi, da, toarnă

Tărie, Har și bucurie,
Binecuvântări divine!
Orișicine azi să știe:
Mâna Sa oricând va ține,

Va conduce pe cărare,
Sprijini-va pas cu pas
În bunătate și-ndurare,
Pe toți ce ascultă Sfântul Glas,

Pe cei, ce-n Sângele jertfit
Își au hainele spălate,
Pe cei ce spun: ”Da, fii slăvit –
Stăpân, Părinte, Împărate! ! ! ”

Lidia Cojocaru 

Bogăția mea

Bogăția mea e Domnul!
N-am comori, Îl am pe El,
Cea mai mare achiziție
E Isus divinul Miel.

Sunt bogat, dar n-am palate,
Nici metale mai de preț,
Mântuirea mea e scumpă,
Viitorul mi-e măreț.

Nestemate nu-s pe lume
Ca și acele mângâieri
Ce de sus vin fără plată
Și mă scapă de dureri.

Strălucită mi-e credința
Ce în dar eu am primit,
Posesiunea veșniciei
Astăzi m-a îmbogățit.

Numele de viță aleasă
L-am primit prin jertfa Lui
Sunt bogat prin moștenire,
Sunt un fiu al Regelui.

Câtă cinste să ai parte
De chemarea-n lucrul Său,
Să fii partenerul Celui
Ce e unic Dumnezeu!

Câtă oportunitate
Să-l cunoști pe Împărat,
Să ai parte de iubire,
Și de har nemeritat!

Sunt bogat, chiar și când lipsa
Se strecoară-ncetișor,
Căci eu sunt parte din turmă,
El mi-e Domn, El mi-e Păstor.

Sunt bogat și aici și acolo
Când adresa-mi voi schimba
Și voi fi parte cu sfinții
Din Împărăția Sa.

Doamne, dă-mi o minte nouă,
Să trăiesc nu ca sărac,
Căci bogat sunt doar atunci când
Cu Isus eu mă îmbrac.

Apocalipsa 2:9
„Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat)… ”

Lucian Cazacu 

Domnul este moștenirea ta!

Referințe
Cum, un levit cucernic
Moșie nu avea?
Decizia Celui Veșnic:
„Adonai- moștenirea sa!”

La împărțirea țării
Leviții n-aveau rând:
Dedicați închinării,
În slujba Celui Sfânt.

Trăiau în cetăți care
Nu le aparțineau-
Fiind cele „de scăpare ”-
Pământuri nu aveau.

Împrăștiați în țară,
Merinde-toți primeau:
Din jertfe,  zeciuială;
Ogoare nu arau.

Pășunea stăpânirii
De preoți și leviț:
În Cortul Întâlnirii
Erau păstorii sfinți.

Purtau Chivot pe umeri,
Vase de-argint în mâini,
Erau vegheați de îngeri,
Mâncau sfintele pâini.

În Țara Minunată
Nu posedau pământ;
Menora de-aur toată
Îi lumina-n Loc Sfânt.
……………………………….
De ești din neam de preoți
Ai Celui PreaÎnalt,
Nu pizmuii bogații
Acestui veac deșart!

In inim-ai chivotul
Cu voia Celui Sfânt?
Ești vas sfințit cu totul
Plin de divin Cuvânt?

Tu să preschimbi voios
Averea-n dăruire,
Să cânți așa, frumos:
„Domnul mi-e moștenire!”

Când sufletu-ți, ușor,
De lut se va desprinde,
Cu trup slăvit, în zbor
Se va nălța-n zări sfinte,

Atunci se va-mplini
Minunea, la Răpire:
Isus ne va-ntâlni,
Ne va fi Moștenire!

Suntem siguri…

Suntem siguri că iubirea
Nu se duce de la noi
Chiar de-ar da atac oștirea
Care vrea doar despărțirea
Nu ne lasă în nevoi,
Ne păstrează moștenirea.

Suntem siguri că-n lucrare
Inspirații vin mereu
Printr-un duh de consacrare
Să vestim despre Salvare
Chiar când valul este greu,
Chiar când vine întristare.

Suntem siguri ce produce
Traiul îmbrăcat în har
Ne-am convins că de la cruce
Mântuire ni se-aduce
Să ne ducem la altar,
La Acel ce ne conduce.

Suntem siguri că-ncercarea
Naște-n noi devotament
Și că vine cercetarea
Să atingă întristarea
Cu-n ceresc medicament
Să nu părăsim cărarea.

Suntem siguri ce urmează
Când din Carte ne hrănim:
O credință vie, trează
Care ne înviorează
Cu ardoare să slujim
Din pustiu să facem oază.

Îndoieli de-ar fi să vină
Să răpească ce-am primit
Știm precis că în Lumină
Sunt puteri să ne susțină
Să privim spre Infinit,
Spre o liniște deplină.

George Cornici

Rapirea

Avea-vor parte  de răpire
Acele  suflete  curate
Ce  au  trăit  o  contopire,
Prin crez, cu  Sfânta Trinitate.

Vor  fi  luate  dintr-o  dată
Din  lumea  asta de-ncercări
Şi  vor cunoaşte  zarea  toată
Şi  Raiul  plin  de  desfătări.

Răpirea  va sfârşi  trăirea
Avută-n  cortul cel de  lut
Şi-apoi  primi-vor  moştenirea
De  la Stăpânul  absolut.

Ce  străluciri! Ce  atmosferă!
Trăi-vor cei  răscumpăraţi
Va-ncepe-n Slavă  altă  eră
Unde  nicicând  n-or fi-ntristaţi.

Ei  vor  intra  în  bucuria
Ce-a  pregătit-o Domnul lor
Şi  vor  uita călătoria
Din  veacul  rău, prigonitor.

Apoi gusta-vor din splendoarea
Ce-i peste tot în  sfântul plai
Vedea-vor faţa şi candoarea
Celui ce-n veci  e  ADONAI.

George Cornici

Nu suntem lipsiţi

“Cei neprihăniţi vor moşteni fericirea.” (Proverbe 28.10)

Cartea Proverbelor este o carte de făgăduinţe. Şi făgăduinţele trebuie socotite ca proverbe pentru poporul lui Dumnezeu. Iată una vrednică să fie luată în seamă. Suntem obişnuiţi să gândim despre bunurile noastre pământeşti că noi le câştigăm, dar aici ni se spune că fericirea o moştenim.

Răutatea şi viclenia vrăjmaşilor noştri nu pot lucra nicidecum distrugerea noastră; ei vor cădea în groapa pe care au săpat-o. Moştenirea ne este în aşa fel dată, încât noi nu vom putea fi lipsiţi de ea, nici nu ne vom putea depărta de ea.

Dar ce anume stăpânim chiar de pe acum? Avem un cuget curăţit prin sângele scump al lui Isus. Avem dragostea lui Dumnezeu care rămâne neschimbată peste noi. Avem trecere înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, în orice timp am avea nevoie. Avem providenţa lui Dumnezeu care veghează peste noi, îngerii lui Dumnezeu ca să ne slujească şi, mai pe sus de toate, Duhul lui Dumnezeu locuind în noi. De fapt, toate lucrurile sunt ale noastre. “Fie lucrurile de acum, fie lucrurile viitoare, toate sunt ale voastre.” Isus este al nostru. Da, Sfânta Treime este unitate în noi. Deci să fim pe deplin mulţumiţi, să nu ne văietăm, să nu avem un spirit limitat sau de robie, căci avem în stăpânire lucruri măreţe. Să ne hrănim cu Dumnezeu şi să ne bucurăm în El toate zilele.

Alegerea mea este alegerea Lui

“El ne alege moştenirea.” (Psalmul 47.4)

Daca am fi lăsaţi în mâinile duşmanilor noştri, partea care ne-ar lăsa-o ar fi fără îndoială foarte mizerabilă. Dar pentru noi care credem, Domnul este Acela care ne dă în stăpânire o moştenire care ne asigură locul, prin înţelepciunea Sa infinită. Un gând mai înalt ca al nostru ne pregăteşte destinul. Dumnezeu este Dătătorul tuturor lucrurilor şi noi suntem fericiţi că este El; alegerea noastră este să-L lăsăm pe El s-aleagă pentru noi.

Dându-ne seama de propria noastră nebunie, preferăm să-L vedem conducându-ne şi alegându-ne El destinul. Simţim mai multă siguranţă lăsându-L pe Domnul să conducă barca noastră, decât dacă am fi lăsaţi la propria noastră judecată. Şi încredinţăm bucuros durerile noastre din prezent şi necunoscutul din viitor, hotărârii Tatălui nostru, Mântuitorului nostru şi Mângâietorului nostru.

Suflete al meu, adu-ţi azi dorinţele la picioarele Domnului Isus. Şi dacă ai fost încăpăţânat şi plin de voinţa ta personală, dornic să fii şi să faci toate după propria ta minte, acum renunţă la egoismul tău lipsit de judecată şi lasă firmele în mâinile Domnului. Spune “El trebuie sa aleagă”. Dacă alţii discută despre suveranitatea Domnului şi slăvesc libera voinţă a omului, tu să le răspunzi: “El va alege pentru mine”. Cea mai bună alegere a mea este să-L las pe El să aleagă. Eu aleg ce El a ales mai întâi.

Charles Spurgeon