18 Iunie

Răscumpărătorul tău.” Isaia 54:5

Isus, Răscumpărătorul, este al nostru pentru totdeauna, Toate slujbele lui Christos sunt puse în serviciul nostru. El este Rege pentru noi, Preot pentru noi, şi Profet pentru noi. Oricând găsim un nou titlu al Răscumpărătorului trebuie să ni-l însuşim ca şi pe celelalte. Toiagul păstorului, nuiaua tatălui, sabia căpeteniei, mitra preotului, sceptrul prinţului, mantia profetului — toate sunt ale noastre. Isus nu are nici o demnitate pe care să nu o folosească pentru slăvirea noastră şi nici o prerogativă pe care să nu o exercite în apărarea noastră. Plinătatea Sa dumnezeiască este vistieria noastră statornică şi inepuizabilă.

Umanitatea pe care a purtat-o pentru noi este a noastră în toată desăvârşirea ei. Nouă ne comunică desăvârşitul nostru Domn virtutea nepătată a unui caracter perfect; nouă ne oferă El eficacitatea merituoasă a unei vieţi devotate; asupra noastră îşi Varsă răsplata unei supuneri ascultătoare şi a unei slujiri neîncetate. El transformă veşmântul neîncheiat al vieţii Sale în acoperământul nostru de frumuseţe, virtuţile strălucitoare ale caracterului Său în bijuteriile noastre, şi slăbiciunea supraomenească a morţii Sale în lauda şi gloria noastră. El ne-a lăsat prin testament ieslea Sa, din care am aflat că Dumnezeu a coborât la om, şi Crucea Sa, care să ne înveţe cum să urcăm noi la Dumnezeu.

Toate gândurile, emoţiile, acţiunile, declaraţiile, minunile şi mijlocirile Sale au fost făcute pentru noi. El a păşit pe drumul suferinţei în folosul nostru şi ne-a lăsat ca moştenire cerească toate rezultatele muncii Sale de o viaţă. Acum, El este al nostru, ca şi înainte, şi nu se ruşinează să fie numit Domnul nostru Isus Christos, deşi El este cel binecuvântat şi singurul Monarh, Regele Regilor şi Domnul Domnilor. Christosul nostru este Christos pretutindeni şi oricând, pentru totdeauna şi cu tot mai multă bucurie. O suflete, prin puterea Duhului Sfânt, cheamă-ţi în dimineaţa aceasta „Răscumpărătorul”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

28 Mai

Pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Romani 8:30

Iată un adevăr preţios pentru tine, credinciosule. Se poate să fii sărac, în dureri sau necunoscut, dar, ca să te, încurajezi, aminteşte-ţi de chemarea ta şi de consecinţele care decurg din ea, în special de binecuvântarea despre care vorbeşte textul din dimineaţa aceasta. La fel de sigur ca faptul că eşti copilul lui Dumnezeu astăzi, este şi faptul că în curând toate încercările tale se vor sfârşi, şi fruntea ta obosită va fi încununată cu slavă, iar mâinile trudite vor flutura ramuri de măslin. Nu te plânge de necazurile tale, bucură-te, fiindcă în curând vei fi acolo unde „nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere” (Apocalipsa 21:4).

Carele de foc se află la uşa ta, şi într-o clipă, veţi ajunge în slavă. Cântarea de slavă este pe buzele tale. Porţile cerului se deschid să te primească. Nu te gândi că nu vei reuşi să intri. Dacă El te-a chemat, nimic nu vă va putea despărţi de dragostea Lui. Suferinţa nu poate rupe legătura de iubire; focul persecuţiei nu poate arde verigile, ciocanul iadului nu poate sfărâma lanţul. Vocea care te-a chemat la început te va chema din nou de la pământ spre cer, de la întunericul morţii la slava nemărginită a veşniciei.

Stai liniştit, inima Celui care te-a răscumpărat bate pentru tine cu o iubire nesfârşită. În curând vei avea parte de slava care ţi-a fost pregătită; te mai afli aici doar pentru a te pregăti în vederea moştenirii; odată pregătit, aripile îngerilor te vor purta pe muntele păcii, bucuriei şi binecuvântărilor, unde Departe de o lume de durere şi păcat cu Dumnezeu alături, pretutindeni, neîncetat vei rămâne pentru totdeauna.

Meditaţii C. H. Spurgeon

22 Mai

I-a călăuzit pe drumul cel drept.” Psalmi 107:7

Unele experienţe îl fac pe credincios să se întrebe: „de ce mi se întâmplă mie aşa ceva? Am căutat lumină, dar nu am găsit decât întuneric; am căutat pace, dar am găsit tulburare. Am spus în inima mea: temelia mea este neclintită; nu voi fi clătinat niciodată. Doamne, Tu ţi-ai ascuns faţa, şi eu sunt tulburat. Ieri puteam să nădăjduiesc cu siguranţă; astăzi dovezile mele sunt nesigure, şi speranţele se sting. Ieri puteam urca pe muntele Pisga ca să văd până în depărtări. Puteam să mă bucur cu încredere de moştenirea mea viitoare. Astăzi, sufletul meu nu mai are nici o speranţă, şi sunt înconjurat de temeri; nu mai am pici o bucurie, numai nefericiri.

Acesta este planul lui Dumnezeu pentru mine? Aceasta este calea care mă va duce Spre cer?” Da, aceasta este. Eclipsa de credinţă, întunecarea minţii, slăbirea speranţelor — toate fac parte din metodele lui Dmnezeu de a te pregăti pentru moştenirea care te aşteaptă. Aceste încercări îţi testează şi îţi întăresc credinţa. Ele sunt valurile care te înalţă pe stâncă, vânturile care îţi îndreaptă Corabia spre ţărmul cerului. Conform cuvintelor lui David, se va spune şi despre tine „Domnul l-a dus la limanul dorit” (Psalmi 107:30). Prin onoare şi dezonoare, prin bine şi rău, prin bogăţie şi prin sărăcie, prin bucurie şi întristare, prin prigonire şi prin pace prin toate aceste lucruri ne întărim sufletele, şi fiecare din aceste lucruri ne ajută pe cale. O, credinciosule, nu te gândi că durerile nu fac parte din plan; ele sunt o parte necesară. „In împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Fapte 14:22). învăţaţi, deci, „să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite incercari” (Iacov 1:2).

O, suflete al meu, te linişteşte
Aşteaptă în tăcere răspunsul Său divin;
Deşi nu ştiu acum ce mi se pregăteşte
Cred cu tărie că-mi vei da doar cer senin.

Meditaţii C. H. Spurgeon

14 Mai

Impreună moştenitori cu Christos.” Romani 8:17

Împărăţia nesfârşită a universului Tatălui Său este a lui Christos prin drept divin. Ca „moştenitor al tuturor lucrurilor”. (Evrei 1:2), El este singurul proprietar al vastei creaţii a lui Dumnezeu. El ne-a îngăduit să împărţim cu El această proprietate, prin virtutea moştenirii ratificate de Dumnezeu cu poporul ales. Străzile de aur ale paradisului, porţile de mărgărit, râul vieţii, binecuvântările veşnice şi slava nesfârşită sunt, prin binecuvântatul nostru Domn, ale noastre prin posesie veşnică. El împarte tot ce are cu poporul Său. El şi-a aşezat coroana regală pe fruntea bisericii, numind-o împărăţie, iar fiilor ei le-a spus că sunt „o preoţie împărătească” (1 Petru 2:9), o generaţie de împăraţi şi preoţi” (Apocalipsa 1:6). El s-a lipsit de coroană pentru ca noi să putem avea cununi de slavă.

El nu doreşte să se aşeze pe tron până nu pregăteşte un loc tuturor oamenilor răscumpăraţi prin sângele Său. Atunci când fruntea este încununată, întregul trup străluceşte de onoare. Iată răsplata fiecărui creştin biruitor! Tronul lui Christos, coroana, sceptrul, palatul, comorile, hainele şi moştenirea sunt ale tale. De departe superior geloziei, egoismului şi lăcomiei — care nu aduc nici un avantaj celor ce le practică – Christos îşi împarte fericirea cu poporul .Său. „Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17:22) „V- spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11).

Zâmbetul Tatălui este mai plăcut, fiindcă este împărtăşit de poporul Său. Onorurile împărăţiei sunt mai demne de dorit, fiindcă poporul Său domneşte cu El în slavă. Biruinţa Sa este mai valoroasă, fiindcă prin ea poporul Său este învingător. El se bucură de tronul Său, fiindcă are loc acolo şi pentru ei. El se bucură de haina sa regală, fiindcă şi ei sunt îmbrăcaţi în veşminte împărăteşti. El se bucură de bucuria Lui, fiindcă îi cheamă să intre şi ei în ea.

Meditaţii C. H. Spurgeon

5 Mai

Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” 2 Corinteni 6:16

Ce titlu minunat: „poporul Meu”! Ce descoperire încurajatoare: „Dumnezeul lor”! Cât de multe înţelesuri se ascund în aceste două cuvinte, „poporul Meu”! In primul rând, găsim aici o referire distinctivă. Intreaga lume îi aparţine lui Dumnezeu. Cerul, până şi cerurile cerurilor, sunt ale lui Dumnezeu, şi El stăpâneşte asupra copiilor oamenilor; dar numai despre cei pe care El i-a ales, pe care i-a răscumpărat, spune că sunt „poporul Meu”. In această formulare se regăseşte ideea apartenenţei, într-un mod special „partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire” (Deuteronom 32:9).

Toate popoarele pământului sunt ale Lui. Întreaga lume se află sub puterea Lui, totuşi poporul Său, aleşii săi, sunt partea Sa specială. El a făcut mai mult pentru ei decât pentru alţii. El i-a cumpărat cu sângele său şi i-a adus mai aproape de El. El i-a primit în inima Sa şi i-a iubit cu o iubire veşnică, o iubire pe care apele nu o pot îneca şi trecerea timpului nu o poate şterge. Dragi prieteni, puteţi, prin credinţă, să vă vedeţi în numărul lor? Puteţi să vă uitaţi spre cer şi să spuneţi: „Domnul meu şi Dumnezeul meu, eşti al meu printr-o relaţie care mă împuterniceşte să-ţi spun Tată. Oare eşti al meu în tovărăşie sfântă, şi într-un fel de care lumea nu are parte?”

Poţi să citeşti Cartea Sfântă, şi să găseşti datele oficiale ale mântuirii tale? Îţi vezi numele scris cu sânge scump? Poţi, prin credinţă, să te prinzi de Isus şi să-I spui „Christosul meu”? Dacă poţi, atunci Dumnezeu îţi va spune ţie, şi celor asemeni ţie poporul Meu”. Dacă Dumnezeu este Dumnezeul tău, şi Christos este al tău, atunci Domnul îţi acordă o atenţie specială. Eşti obiectul alegerii Sale, acceptat prin Fiul Său prea iubit.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Mântuitorul și Toma

Pune-ți mâna, Toma, în coasta Mea
Să știi că sunt Eu, neprihănirea Ta.

Adevărul, Toma, ai vrut să-l știi
Iată-mă aici, de-acum credincios să fii.

Fii credincios, vestește despre Mine
La Neamuri, la Evrei și la oricine.

Ai fost nedumerit, dar azi mă vezi
Revelația de azi să o păstrezi.

Azi, Toma, cunoști clarificare
A urmat Înviere după crucificare.

Unda necredinței vine uneori
Cheamă-mă și-amăndoi vom fi biruitori!

Trăiesc, Toma, oriunde Te-nsoțesc
Cinstește-Mă cu-n trai dumnezeiesc…

C-așa vei vedea cerească-mplinire
Și vei merge spre-a ta moștenire…

Și nu uita: crezând fără să vezi
Prin harul ceresc te orientezi.

George Cornici

Ai cui suntem?

Suntem ai Tăi; ne prețuiești
Simțim că ești cu noi pe cale
Trimiți, mereu, lumini cerești
Și melodii instrumentale.

Suntem ai Tăi; ne-ai scos din vid,
Ne-ai îmbrăcat cu fericire
Ne-ai dat un fundament solid
Pe care scrie:”MOȘTENIRE”

Suntem ai Tăi; nu vrem stăpâni
Învinși de patimile firii
‘Nălțăm, convinși, ambele mâini
Spre-altarul drag al răsplătirii.

Suntem proprietatea Ta
Să ne răpească nu-s în stare
Acei ce nu-Ți pot slavă da
Și n-au crezut în vindecare.

”Suntem ai Tăi…suntem ai Tăi”
Așa cântăm, așa vom zice
Nu vrem tumultul altor căi,
Vrem Legea Ta să se aplice.

Suntem ai Tăi; plătit-ai preț
Cum nimeni n-a plătit vreodată
Ca în dogoare și-n îngheț
Să știm că vine o răsplată.

Că singuri nu vom fi nicicând
E rezultatul înfierii
Azi orice simț și orice gând
Ne-arată zorii Învierii.

George Cornici

10 Ianuarie

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii.” 2 Timotei 4:8

Şovăielnicilor, aţi spus adesea „mă tem că nu voi mai vedea niciodată cerul”. Nu vă temeţi! Întreg poporul lui Dumnezeu va intra acolo. Îmi place să-mi amintesc vorbele neobişnuite ale unui muribund, care a spus: „nu mă tem să merg acasă. Am trimis totul înainte. Mâna lui Dumnezeu este pe clanţa uşii, şi eu sunt gata ca El să intre”. „Dar”, a spus cineva, „nu te temi că îţi vei pierde moştenirea?” „Nu”, a spus el, „în cer există o coroană, pe care nici arhanghelul Gavril nu o poate purta; este făcută pe măsura capului meu. In cer se află şi un tron, pe care nici apostolul Pavel nu se poate aşeza; a fost pregătit pentru mine, şi al meu va fi. „

O, ce gând minunat! Creştine, partea ta este asigurată; „rămâne… o odihnă” (Evrei 4:9). Dar nu s-ar putea să o pierd? Nu, este scrisă pe numele tău. Dacă sunt copil al lui Dumnezeu, nu o pot pierde. Este a mea, şi pot să consider de pe acum că o am. Vino cu mine, credinciosule, lasă-ţi păcatele pe muntele Nebo şi priveşte spre minunata ţară a Canaanului. Vezi pârâiaşul acela care sclipeşte în soare? Vezi turnurile cetăţii de lumină? Vezi frumuseţea ţării şi fericirea locuitorilor? Află, deci, că dacă ai putea zbura pe deasupra, ai vedea că pe unul din lăcaşurile ei scrie „acesta este pentru unul ca tine. Este păstrat doar pentru el. El va veni aici şi va locui cu Dumnezeu pe vecie”.

Sărman şovăielnic, iată-ţi moştenirea, este a ta. Dacă crezi în Domnul Isus, dacă te căieşti de păcatul tău, dacă ţi-ai reînnoit inima, faci parte din poporul lui Dumnezeu şi ai un lăcaş rezervat, o coroană şi o harpă care te aşteaptă doar pe tine. Nimeni altcineva nu poate avea partea ta. Iţi este rezervată ţie, şi o vei avea în curând, fiindcă, atunci când cei aleşi se vor aduna în glorie, nu vor exista tronuri vacante.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Strabunici

20 decembrie

Text: 2 Timotei 1:1-5

Multumesc lui Dumnezeu… caci… imi aduc aminte de

credinta ta neprefacuta, care s-a salasluit Intai

in bunica ta Lois.”

 2 Timotei 1:3, 5

Credinta in Cristos nu poate fi mostenita, cu toate ca influenta
parintilor si a bunicilor evlaviosi poate juca un rol foarte
important in mantuirea unui copil. Se prea poate intampla ca
intoarcerea la credinta a lui Timotei sa fi fost rezultatul influentei
nu numai din partea mamei lui, ci si din partea bunicii lui, Lois.
Ambele au fost femei credincioase.

M-am gandit la lucrul acesta cu mai multe luni in urma, dupa
ce am intalnit un prieten pe care l-am cunoscut din anii tineretii.
Stand amandoi de vorba, el a mentionat faptul ca mama lui este nu
numai bunica ci si strabunica. De fapt, ea are acum 37 de stra-
nepoti si-i stie pe fiecare pe nume. Prietenul meu mi-a spus ca
lucrul acesta l-a impresionat atat de mult incat intr-o zi a intrebat-o
pe mama lui cum poate sa retina numele tuturor celor 37 de
stranepoti. Iata ce a raspuns: „Le stiu numele la toti pentru ca in
fiecare seara si amintesc pe fiecare in rugaciune, pe nume”. Ea este
mai mult decat o mama-mare; este o mama-mare MARE. Ce bine-
cuvantati sunt copiii care au rude ca si aceasta femeie!

Bunicii credinciosi pot fi eficienti in educarea crestina a
nepotilor lor. Si este de o importanta vitala sa faca lucrul acesta,
daca vor sa transmita credinta parintilor lor generatiilor urma-
toare. Impactul puternic al bunicilor prin rugaciune si exemplu si
poate ajuta pe cei tineri sa nu cedeze in fata presiunilor pe care le
exercita asupra lor sistemul rau al lumii. Haideti sa nu uitam de ei.
Dimpotriva, sa-i prezentam in fiecare zi inaintea lui Dumnezeu, in
rugaciune. – R.W.D.

Binecuvantati copiii ce-au avut

Rugaciuni fierbinti de la bunic iubit,

Si-o bunica, ce in rugi i-a sustinut –

Ce bogata mostenire au primit!” – D.J.D.

Cea mai buna protectie pentru Urmatoarea generaie
sunt rugaciunile generatiei anterioare.

Painea zilnica

Psalmul 142

Cu glasul meu spre Domnul strig întruna
Necazu-mi vărs. ‘naintea Lui îl pun
Cu glasul meu mă rog Lui totdeauna
‘Naintea Lui, eu strâmtorarea-mi spun.

Când duhul mi-e așa mâhnit în mine
Tu Doamne, îmi cunoști cărarea mea
Pe drumul care umblu, Tu știi bine
Ce cursă mi-au întins pentru-a cădea.

Aruncă-Ți ochii-n dreapta și cunoaște
Că orișice scăpare-mi este rasă
Și parcă nimeni nu mă recunoaște
Iar de-al meu suflet nimănui nu-i pasă.

Spre Tine Doamne strig fără oprire
Și zic: ” Tu-mi ești scăparea, orice-ar fi
La fel și partea mea de moștenire
Cât fi-voi pe pământul celor vii ”.

La strigătele mele ia aminte
Mă izbăvește că-s nenorocit
Când oameni mult mai tari îmi ies ‘nainte. .
Atunci când ei mă prigonesc cumplit.

Îmi scoate sufletul din strâmtorare
Din temniță… să laud al Tău nume
Când sfinții vor veni să mă-ncojoare
Cât bine mi-Ai făcut eu le voi spune.

Daniel Hozan