An nou

Mantaua nopții iarăși s-a lăsat
Și dimineața vine-n noul an,
Căci Dumnezeu de noi s-a îndurat
Și ne-a purtat către un nou liman.

A fost un an deosebit, se spune,
În care-am fost cu toții încercați,
Mulți au plecat prea brusc din astă lume,
Tot mulți rămas-au triști, debusolați.

Momente bune, clipe grele, lecții,
Popasuri între două încercări,
Cauți răspunsuri și aduni colecții
De vise, utopii sau realizări.

Ai vrea să-ți fie viața o poveste,
Ușoară și-mplinită, fără greu,
Dar mai întâi, sufletul unde-ți este
Și unde Îl păstrezi pe Dumnezeu?

O binecuvântare ne e anul
Aceasta nou, pe care l-am primit.
În el, chiar Dumnezeu ne face planul,
Doar El ne dă ce trebuie trăit.

Subordonează-ți Lui visele tale,
Căci ești în planul Său de mântuire,
Al Lui Cuvânt să-l împlinești pe cale,
Să poți primi eternă moștenire.

Să nu privești spre viitor cu frică
Și nu te-ngrijora pentru nimic,
Să crezi în Dumnezeu, că te ridică,
El este mare, pe când tu- ești mic.

Credința-n Domnul să ne motiveze,
Căci El are controlul absolut,
Iar conștiința noastră să vegheze
Privind spre viitor, nu spre trecut.

Doamne, nu știm de vrei promisiuni
Cum am făcut de-atâtea alte dăți,
Ci o să-Ți mulțumim în rugăciuni
Și vei fi Primul în priorități.

Ioan 15:10

Laura Minciună 

Conştienţa de sine

“Vino după Mine.” Ioan 21:22

Dumnezeu vrea ca noi să trăim o viaţă deplină în Isus Cristos, dar sunt momente când acea viaţă este atacată din afară şi atunci ne prăbuşim într-un fel de introspecţie – obicei pe care-l credeam dispărut. Conştienţa de sine este primul lucru care va afecta plinătatea vieţii în Dumnezeu; conştienţa de sine produce întotdeauna lupte.

Conştienta de sine nu este un păcat; ea poate fi rezultatul unui temperament agitat sau al unei schimbări bruşte a împrejurărilor. Voia lui Dumnezeu este ca noi să fim desăvârşiţi în El. Orice lucru care tulbură odihna în El trebuie îndepărtat imediat, dar nu poate fi îndepărtat ignorându-l, ci venind cu el la Isus Cristos. Dacă venim la El şi-L rugăm să ne facă să fim conştienţi de Cristos, El va face aceasta, până când vom învăţa să rămânem in El.

Nu îngădui niciodată divizarea vieţii tale în Cristos. Fii atent la spărturi, la divizarea vieţii tale sub influenţa prietenilor tăi sau a circumslanţelor; fii atent la orice ar putea rupe unitatea ta cu El şi te-ar putea face să te trezeşti singur. Nimic nu e atât de important ca rămânerea într-o stare bună din punct de vedere spiritual. Marea soluţie este una simplă: “Veniţi la Mine”. Adâncimea realităţii noastre, din punct de vedere intelectual, moral şi spiritual, este testată prin aceste cuvinte. În măsura în care nu ne conformăm realităţii. În fiecare detaliu al vieţii noastre, vom prefera să argumentăm,în loc să venim la Isus.

 

 

Oswald Chambers

De ce se duc momentele frumoase

De ce se duc momentele frumoase
Atât de repede în amintire,
De ce aceste clipe prețioase
Ne lasă adeseori durere și mâhnire?

Mă-ntreb, de ce atât de iute zboară
Când parcă numai ce-au venit,
De ce nu-i veșnic primăvară,
De ce există asfințit?

Mi-e dor de zilele senine,
De acel timp de nedescris
Când mă simțeam atât de bine,
Crezând că sunt în Paradis.

Vis trecător de fericire
Întoarce-te din când în când
Să retrăim acea-mplinire
Măcar în inimă și-n gând.

Există-n cer un loc anume,
O minunată-mpărăție
Unde iubirea are un Nume
Și unde-i pururi bucurie.

Puiu Chibici 

Poţi coborî de pe munte?

„Câtă vreme aveţi lumină, credeţi în lumină.”

loan 12:36

Cu toţii avem momente când ne simţim cum nu se poate mai bine şi spunem: „Mă simt apt pentru orice; ce bine-ar fi să rămân aşa tot timpul!” Dar nu suntem chemaţi să rămânem aşa tot timpul. Acele momente sunt momente de iluminare lăuntrică, pe care apoi trebuie să le trăim în practică chiar şi atunci când nu suntem deloc înclinaţi să facem asta.

Mulţi dintre noi nu suntem buni pentru această lume de toate zilele atunci când nu suntem „pe vârful muntelui“. Şi totuşi, trebuie să ne ridicăm viaţa obişnuită la standardele revelate în ceasurile de înălţare.

Nu lăsa niciodată să dispară un sentiment care s-a trezit în tine într-un ceas de înălţare. Nu-ţi pune picioarele minţii tale să se odih­nească la căldură, spunând: „Ce stare minunată!” Acţionează imediat. Fă ceva,  tocmai pentru că n-ai vrea să faci nimic. Dacă, la o oră de rugăciune, Dumnezeu ţi-a arătat ceva de făcut, nu spune: „Voi face”; fă acel lucru! la-te de ceafă şi scutură lenea cuibărită în tine. Lenea se vede întotdeauna în tânjirea după ceasurile de înălţare; vorbim despre ajungerea la momente înălţătoare. Trebuie să învăţăm ca, în zilele de întuneric, să trăim la înălţimea lucrurilor pe care le-am văzut pe munte.

Nu te da bătut din cauză că nu ai reuşit odată; încearcă din nou. Distruge-ţi orice posibilitate de retragere şi rămâi predat Lui Dumnezeu printr-un act de voinţă. Nu-ţi schimba niciodată deciziile, însă ai grijă să iei fiecare decizie în lumina ceasului de înălţare!

Oswald Chambers

Pe culmi spirituale

“l-a dus singuri de o parte pe un munte înalt.” Marcu 9:2

Cu toţii am avut momente de înălţare pe culmi spirituale, când am văzut lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu şi am vrut să rămânem acolo. Dar Dumnezeu nu ne lasă niciodată să rămânem acolo. Testul vieţii noastre spirituale este să avem puterea de a coborî; dacă avem putere doar să urcăm, ceva nu este în ordine. E înălţător să fii pe munte cu Dumnezeu, dar omul ajunge acolo numai pentru ca, după aceea, să coboare în valea celor stăpâniţi de diavol, pentru a-i ridica. Noi nu suntem făcuţi pentru munţi, pentru răsărituri şi pentru lucrurile care încântă ochiul; aceste lucruri sunt menite a fi momente de inspiraţie, doar atât. Suntem făcuţi pentru vale, pentru lucrurile obişnuite ale vieţii, şi aici trebuie să ne dovedim caracterul. Egoismul spiritual vrea întotdeauna să rămână pe munte. Simţim că am putea să vorbim şi să trăim ca îngerii dacă am putea să rămânem pe munte. Momentele de înălţare sunt excepţionale, ele îşi au semnificaţia lor în viaţa noastră cu Dumnezeu, dar trebuie să fim atenţi ca nu cumva egoismul nostru spiritual să facă din ele singurele momente valoroase.

Noi suntem în stare să credem că tot ce se întâmplă trebuie transformat în învăţături folositoare, dar, de fapt, trebuie transformat în ceva mai bun decât învăţăturile: în caracter Muntele nu este făcut să ne înveţe ceva, ci săfacă ceva din noi. Este o mare cursă să întrebi mereu: “La ce foloseşte această experienţă?”

Nu putem măsura niciodată astfel lucrurile spirituale. Momentele de pe vârful muntelui sunt momente rare şi ele îşi au rostul lor în planul lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Stăruie la timp

„Stăruie la timp şi nelatimp.”

2 Timotei 4:2

Mulţi dintre noi suferă de tendinţa nesănătoasă de a stărui doar „nelatimp”. Acest „nelatimp” nu se referă la timp, ci la noi. „Stăruie la timp şi nelatimp”, fie că dorim aceasta, fie că nu.

Dacă am face numai ceea ce ne simţim înclinaţi să facem, unii dintre noi n-am face niciodată nimic. Sunt oameni care nu se pot angaja deloc în domeniul spiritual, oameni neputincioşi din punct de vedere spi­ritual, care refuză să facă ceva dacă nu sunt inspiraţi în mod supra­natural. Dovada că avem o relaţie bună cu Dumnezeu este faptul că facem tot ce putem, indiferent dacă ne simţim inspiraţi sau nu.

Una dintre marile capcane care-l pândesc pe un lucrător creştin este aceea de a face un fetiş din momentele lui deosebite de inspiraţie. Când Duhul Lui Dumnezeu îţi dă inspiraţie şi revelaţie, eşti înclinat să spui: „Voi fi întotdeauna aşa pentru Dumnezeu de acum înainte”. Nu, nu vei fi, şi Dumnezeu va avea grijă să nu fii. Acele momente sunt în întregime darul Lui Dumnezeu. Tu nu ţi le poţi oferi ţie însuţi când vrei. Dacă spui că vei fi întotdeauna în acea stare de inspiraţie excepţională, devii o piedică intolerabilă pentru Dumnezeu; nu vei face niciodată nimic dacă Dumnezeu nu te va păstra mereu conştient de inspiraţia Sa.

Dacă faci un zeu din momentele tale cele bune, vei descoperi că Dumnezeu va dispărea din viaţa ta şi nu va reveni până când nu îţi vei împlini sarcina ce-ţi stă în preajmă şi până când nu vei fi învăţat să nu faci un fetiş din momentele deosebite pe care El ţi le-a dat.

Oswald Chambers

Poţi coborî de pe munte?

„Câtă vreme aveţi lumină, credeţi în lumină.”

loan 12:36

Cu toţii avem momente când ne simţim cum nu se poate mai bine şi spunem: „Mă simt apt pentru orice; ce bine-ar fi să rămân aşa tot timpul!” Dar nu suntem chemaţi să rămânem aşa tot timpul. Acele momente sunt momente de iluminare lăuntrică, pe care apoi trebuie să le trăim în practică chiar şi atunci când nu suntem deloc înclinaţi să facem asta.

Mulţi dintre noi nu suntem buni pentru această lume de toate zilele atunci când nu suntem „pe vârful muntelui“. Şi totuşi, trebuie să ne ridicăm viaţa obişnuită la standardele revelate în ceasurile de înălţare.

Nu lăsa niciodată să dispară un sentiment care s-a trezit în tine într-un ceas de înălţare. Nu-ţi pune picioarele minţii tale să se odih­nească la căldură, spunând: „Ce stare minunată!” Acţionează imediat. Fă ceva,  tocmai pentru că n-ai vrea să faci nimic. Dacă, la o oră de rugăciune, Dumnezeu ţi-a arătat ceva de făcut, nu spune: „Voi face”; fă acel lucru! la-te de ceafă şi scutură lenea cuibărită în tine. Lenea se vede întotdeauna în tânjirea după ceasurile de înălţare; vorbim despre ajungerea la momente înălţătoare. Trebuie să învăţăm ca, în zilele de întuneric, să trăim la înălţimea lucrurilor pe care le-am văzut pe munte.

Nu te da bătut din cauză că nu ai reuşit odată; încearcă din nou. Distruge-ţi orice posibilitate de retragere şi rămâi predat Lui Dumnezeu printr-un act de voinţă. Nu-ţi schimba niciodată deciziile, însă ai grijă să iei fiecare decizie în lumina ceasului de înălţare!

Oswald Chambers

AI FOST VREODATA MANAT DE DRAGOSTE PENTRU EL?

Ea facut un lucru frumos fata de Mine.((Marcu 14:6)

Daca dragostea omeneasca nu-l impinge pe om dincolo de sine insus,ea nu este dragoste.Daca dragostea e intotdeauna discreta intotdeauna chibzuita ,intotdeauna practica si calculata ,niciodata dusa dincolo de sine ,atunci ea nu este dragoste.Ea poate fi  o afectiune ,un sentiment cald ,dar nu are in ea adevarata natura a dragostei.

Ai fost vreodata manat sa faci ceva pentru Dumnezeu ,nu pentru ca era datoria ta,nici pentru ca era ceva folositor.,nici pentru vreun alt motiv ,ci numai pentru faptul ca -L iubesti? Ai inteles vreodata ca-I poti aduce lui Dumnezeu lucruri care sunt valoroase pentru El sau visezi la maretia Rascumpararii Sale, in timp ce exista o serie de lucruri pe care le-ai putea face?

Nu lucruri  care ar putea fi considerate divine, colosale sau uimitoare , ci lucruri obisnuite , simple lucruri omenesti care-l vor arata lui Dumnezeu ca esti dedicat in intregime Lui .Ai miscat tu vreodata inima Domnului Isus asa cum a facut-o Maria din Betania?

Sunt momente cand se pare ca Dumnezeu priveste sa vada daca-l  vom arata dovezi de abandonare in bratele Sale pentru a-I arata astfel dragostea noastra sincera .Abandonarea in bratele lui Dumnezeu are valoare mai mare decat sfintenia personala.

Sfintenia personala ne face sa ne atintim privirea la propia noastra curatie; suntem foarte preocupati de modul in care umblam , vorbim si aratam , de teama sa nu-L suparam pe El. Dar dragostea perfecta alunga toate aceste o data ce ne-am abandonat in mana lui Dumnezeu .

Trebuie sa renuntam la aseasta idee: „Sunt eu de vreun folos ?” si sa acceptam adevarul ca nu suntem .Nu se pune niciodata intrebarea daca suntem folositori ci daca avem valoare pentru Dumnezeu Insusi.
Cand ne lasam cu totul in mana lui Dumnezeu El lucreaza prin noi tot timpul.

~Oswald Chambers~

Închinarea

Şi și-a întins cortul având Belelul la apus și Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului. Geneza 12:8

Închinarea înseamnă a-i da lui Dumnezeu cel mai bun lucru pe care El ţi l-a dat. Ai grijă ce faci cu lucrul cel mai bun pe care-l ai. Oricând primeşti o binecuvântare de la Dumnezeu, dă-i-o înapoi ca pe un dar al dragostei. Fă-ţi timp să meditezi înaintea lui Dumnezeu şi înapoiază-i binecuvântările într-un act deliberat de închinare. Dacă aduni lucruri pentru tine însuţi, acestea se vor transforma într-un putregai spiritual, aşa cum se întâmpla cu mana când era păstrată.

Dumnezeu nu te va lăsa niciodată să păstrezi un lucru spiritual doar pentru tine; trebuie să-i fie înapoiat Lui pentru ca El să-l poată face o binecuvântare pentru alţii. Betel este simbolul părtăşiei cu Dumnezeu; Ai este simbolul lumii. Avraam şi-a „întins cortul” între acestea două. Adevărata valoare a activităţii noastre publice pentru Dumnezeu este dată de profunzimea părtăşiei noastre cu El. Graba nu este niciodată bună: întotdeauna există destul timp pentru a ne închina lui Dumnezeu. Clipele de linişte înaintea lui Dumnezeu pot fi o capcană.

Trebuie să ne „întindem corturile” acolo unde vom avea totdeauna momente de linişte cu Dumnezeu, indiferent cât de zgomotoase ar fi momentele noastre în contact cu lumea, in viaţa spirituală nu există trei clape distincte, şi anume: închinarea, așteptarea şi lucrarea. Unu dintre noi mergem în salturi, ca nişte broaşte spirituale, sărind de la închinare la aşteptare şi de la aşteptare la lucrare. Dorinţa lui Dumnezeu este ca acestea trei să meargă împreună. Ele au mers întotdeauna împreună în viaţa Domnului nostru. El nu era niciodată grăbit, deşi era totdeauna ocupat. Aceasta este o chestiune ce ţine de disciplină; nu putem ajunge acolo dintr-o dată.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

De ce nu pot veni după Tine acum?

..Doamne, – l-a zis Petru, – de ce nu pot veni după Tine acum?” loan 13:37

Sunt momente când nu poţi înţelege de ce nu poţi face ce vrei. Când Dumnezeu aduce în viaţa ta o perioadă de goliciune, nu te grăbi s-o umpli, ci aşteaptă. Acea perioadă de goliciune poate veni ca să te înveţe ce înseamnă sfinţirea; sau poate veni după sfinţire, ca să te înveţe ce înseamnă slujirea. Nu porni niciodată la drum înainte de a fi călăuzii de Dumnezeu. Dacă ai cea mai mică îndoială în privinţa vreunui drum de urmat, înseamnă că El nu te călăuzeşte în acea direcţie.

Ori de câte ori te îndoieşti dacă trebuie să faci un anume lucru, nu-l face.La început poate vezi clar care este voia lui Dumnezeu – întreruperea unei prietenii, ruperea unei relaţii de serviciu – ceva ce simți desluşit că este voia lui Dumnezeu să faci; dar nu acţiona niciodată sub impulsul acestui sentiment. Dacă faci aceasta, îţi vei crea dificultăţi pentru a căror rezolvare va fi nevoie de ani de zile. Aşteaptă timpul pregătit de Dumnezeu pentru a te convinge de un lucru şi El va face aceasta fără să-ţi provoace suferinţe sau dezamăgiri. Cînd este vorba de voia providenţială a lui Dumnezeu, aşteaptă ca El să acţioneze.Petru n-a stat în aşteptare înaintea lui Dumnezeu, ci a presupus în mintea lui de unde va veni încercarea; dar încercarea a venit de unde nu se aştepta.

„Îmi voi da viaţa pentru Tine.” Declaraţia lui Petru a fost sinceră, dar pornită din ignoranţă. „Isus i-a răspuns: «… nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori».” Aceste cuvinic au fost rostite de Cel carc-1 cunoştea pe Petru mult mai bine decât se cunoştea el însuşi. Petru nu-L putea urma pe Isus, deoarece nu se cunoştea pe sine şi nu ştia de ce este capabil. Devotameniul natural poate fi suficient ca să ne atragă Ia Isus, să ne facă să simţim fascinaţia Sa, dar nu ne va face niciodată ucenicii Săi. Devotamentul natural se va lepăda întotdeauna de Isus, într-un fel sau altul.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS