22 Aprilie

„Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii.” Psalmi 91:5

Ce este groaza? Ar putea să fie izbucnirea unui foc, sau zgomotul hoţilor, sau o închipuire, sau un ţipăt neaşteptat de boală şi moarte. Trăim într-o lume de durere şi moarte; de aceea, trebuie să privim în acelaşi fel necazurile de la miezul nopţii şi problemele din miezul zilei. Nu ar trebui să ne alarmeze nici unele nici altele, fiindcă avem făgăduinţa că vom fi întăriţi, oricât de mare ar fi groaza. De ce să ne temem? Să personalizăm mai tare: de ce să mă tem? Dumnezeu Tatăl este aici, şi El va fi aici în orice clipă singuratică. El este un Străjer atotputernic, un Paznic neadormit, un Prieten credincios.

Nimic nu se poate întâmpla fără ştirea Lui, fiindcă totul se află sub controlul Său. Întunericul nu este întunecat pentru El. El a promis că îşi va înconjura copiii cu un zid de foc; cine ar putea străpunge o asemenea barieră? Necredincioşii au motive să se teamă, fiindcă trăiesc sub privirea unui Dumnezeu mânios, chinuiţi de o conştiinţă vinovată şi pândiţi de flăcările iadului. Dar cei care se odihnesc în Isus sunt salvaţi prin har. Dacă dăm frâu liber temerilor, ne vom dezonora profesiunea de credinţa şi îi vom conduce şi pe alţii să se îndoiască de realitatea evlaviei. Trebuie să ne temem de teamă, fiindcă altfel vom fi un motiv de supărare pentru Duhul Sfânt. Gata, deci, cu feţele mohorâte şi cu temerile nejustificate. Dumnezeu nu şi-a uitat bunătatea şi îndurările Lui nu au ajuns la capăt. S-ar putea să fie noapte în sufletul tău, dar nu trebuie să te îngrozeşti, fiindcă Dumnezeul iubirii nu se schimbă. Copiii luminii pot să meargă prin întuneric fără să cadă. Ei pot să-şi demonstreze adopţia crezând în Tatăl lor, iar ipocriţii vor rămâne neputincioşi.

Atunci când noaptea e grea şi amară
Caut în rugă printre neguri faţa Ta,
M-ascund în Tine de întunericul de-afară
Şi-aştept să vină ziua, să Te pot cânta.

C.H. Spurgeon

Se scurge din clepsidră

Se scurge din clepsidră cu fiecare ceas
Trec anii ca și-un sunet rămas fără de glas
Viața-i un lat de palmă, azi castel, mâine ruine
Și omu-i ca o suflare, oricât de bine s-ar ține.

Se tot frământă omul să strângă la comori
Dar i se scurg ca apa, ca roua de pe flori
E tot deșertăciune și fugă după vânt
Și se trudește omul, dar tot gol rămânând.

De strângi fără Isus, mai mult vei risipi
Și viața îți va cere să spui cui vei sluji
La doi stăpâni nu poți, oricât ai încerca
Pe Dumnezeu nimeni n-ar putea înșela.

Ai să te-nșeli tu singur și ai să culegi furtună
Căci ce seamănă omul, e roadă rea sau bună
Îți trece viața iute și tu îmbătrânești
Iar urmele făcute nu vei putea să ștergi.

De milenii Dumnezeu a trimis pe Fiul Său
Să moară pentru păcate, în locul meu și al tău
El primește pe oricine, cât de păcătos ar fi
Ca din viața ta-n ruine să-ți dea viață-n veșnicii.

La moarte, ori lumină și viață-n nemurire
Ori crâncena ta vină culegi plin de uimire
Căci viața nu te-așteptă, o aduni sau o pierzi
Vino și te deșteaptă și în Domnul să crezi.

Un Rege încoronat pe tronul de lumină
Va sta atunci odat’ să cearnă a ta vină
Dar vai! Târziu va fi, sentința îți va fi dată
Vino azi la Isus și primește-L îndată.

Omul e ca umbră, azi e, mâine a fost
Trăiește viața ta cu minte și cu rost
Fii înțelept și azi alege să trăiești
Ca fiu de Împărat, de El iertat pe veci.

 Gabriela Bucur 

„Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână și viața mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține.
Psalmul 39:5.
” Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți.”
Faptele Apostolilor 17:30,31

Isaia 53

Cine-a crezut în ce ni se vestise
Când prin profeți vestirea s-a făcut?
Și cine-atuncea când se împlinise,
Al Domnului braț Sfânt au cunoscut?

El a crescut ‘naintea Lui, în toate
Ca o odraslă slabă, încercat
Ca un lăstar ce-abia să crească poate
Care răsare-într-un pământ uscat.

N-avea vre-o frumusețe oarecare
Nici străluciri la El nu s-au văzut
Și-atrăgător a Lui înfățișare
N-avea nimica să ne fi plăcut.

Disprețuit de toți, cu prisosință
Fără motiv de oameni părăsit
Obișnuit cu-atâta suferință
Om al durerii nemaiîntâlnit.

Ce soartă tristă Îi cuprinse viața
Și-atât de mult dispreț Lui i s-a dat
Că de la El îți întorceai și fața
Iar noi în seamă nici nu Lam băgat.

Dar totuși El a noastre suferințe
Smerit, de bunăvoie le-a purtat
Durerile și-a noastre neputințe
Asupra Lui deasemeni le-a luat.

Noi am crezut că sunt pedeapsă toate
Că Domnul l-a lovit și l-a smerit
Dar El era străpuns pentru păcate
Pentru fărădelegea noastră fu zdrobit.

Pedeapsa care pace ne aduse
Întreagă peste El căzu din plin
Prin rănile pe trupul Lui depuse
Suntem acum tămăduiți deplin.

Noi rătăceam, cu toți mergând grămadă
Ca niște oi pe-un drum fără păstor
Dar Domnul-asupra Lui făcu să cadă
Nelegiuriea noastră-a tuturor.

Când asupriri și chinuiri primise,
Ca și un miel pe care-l duci să-l taie,
N-a zis nimic și gura nu-și deschise
Precum la tuns nimic nu zice-o oaie.

Căci El a fost luat prin apăsare
Când nemiloase mâini L-au înfășcat
Prin judecată fără apărare
În care-a fost la moarte condamnat.

Dar câți din vremea Lui aveau credință
Că El, fusese șters așa ușor
Lovit și omorât prin suferință
Pentru păcatu-ntregului popor?

Între ce răi dar, groapa Lui i-o puse
Mormântul, la un loc cu cel bogat
Deși nelegiuiri El nu făcuse
Și-n gura Lui minciuni nu s-au aflat.

Dar Domnu-n judecata Lui Cerească
Găsi cu cale și de cuviință
În felu-acesta crunt ca să-L zrobească
Prin neîndurătoarea suferință.

Dar, după ce se va jerfti pe Sine
Pentru păcat, sămânța-și va zări
Trăi-va mult și-n mâinile-i divine
Lucrarea Domnului va propăși.

Își va vedea tot rodul muncii Sale
Sămânța de urmași ce s-or scula
Și-or străluci ca stelele pe cale
Iar sufletul I se va-nviora

Prin cunoștință Robul Meu va pune
Pe mulți in starea după voia Mea
Povara de păcat va lua anume
Acel Neprihănit asupra Sa.

De-aceea-I voi da partea pe vecie
Cu-aceia mari și cu acei cucernici
El merită-n etern pe tron să fie
Și prada va-mpărți cu cei puternici.

Pentru că Însuși El S-a dat la moarte
Cu cei fărădelege numărat
Păcatul celor mulți ca să le poarte
Și pentru vinovați El sa rugat.

Daniel Hozan

Isaia 53

Cine-a crezut in ce ni se vestise,
Sau bratul Domnului a cunoscut?
Chiar de la inceput, de cand venise,
Ca o odrasla slaba a crescut.

Ca un Lastar ce creste in pustie,
Prin frumusete nu ne atragea,
Nu stralucea decat in modestie,
Placut la-nfatisare nu era.

Om al durerii si al suferintei
A fost de toata lumea parasit,
Invesmantat in haina umilintei
L-am ignorat si L-am dispretuit.

Si totusi, suferinta ce-a purtat-o
A fost a noastra; fiindca ne-a iubit
Durerea noastra-asupra Lui a luat-o,
Nu pentru vina Lui a fost lovit.

Ci pentru noi a fost strapuns pe cruce,
Vinovatia noastra a purtat,
Pedeapsa, care pace ne aduce,
El a primit-o, si ne-a vindecat.

Mergeam pe drumul nostru in nestire,
Cu totii rataceam ca niste oi,
Insa, a noastra grea nelegiuire
Pe El a pus-o Domnul, nu pe noi.

Ca mielul dus inspre macelarie,
Si ca o oaie muta, n-a rostit
Nici macar un cuvant de vrajmasie
Cand a fost chinuit si asuprit.

Prin judecata si prin apasare
El a fost luat, dar cine a crezut
Ca moartea Lui a fost ispasitoare
Pentru poporul care L-a vandut?

De cel bogat I-a fost sapat mormantul,
Si groapa I-a fost pusa intre rai,
Macar ca nu I-a fost viclean cuvantul
Si n-a mers pe-a nelegiuirii cai.

Domnul a hotarat ca sa-L zdrobeasca
Prin suferinta… Dar prin jertfa Sa,
Samanta de urmasi ce-o sa-odrasleasca
O va vedea, si se va bucura.

Si va simti atunci inviorarea
Prin rodul muncii sufletului Lui
Cand multi primi-vor binecuvantarea,
O stare dupa voia Domnului.

De-aceea cu cei mari Ii voi da parte,
La loc cu cei puternici si-naltati,
Caci pentru pacatosi S-a dat la moarte
Si S-a rugat pentru cei vinovati.

Anca Winter 

2 Martie

„Şi fiecare om din Israel se pogora la filisteni ca să-ţi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa.„

 „1Samuel 13:20

Noi suntem angajaţi într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte cu filistenii răului. Fiecare armă din preajma noastră trebuie folosită. Predicarea, învăţarea, rugăciunea, facerea de bine — toate trebuie puse la lucru; orice talent care ni s-a părut neînsemnat trebuie folosit. Coasa, securea şi sapa pot fi folositoare în uciderea filistenilor. Uneltele grele pot lovi cu putere, şi atâta vreme cât distrug răul, nu contează dacă loviturile sunt elegante sau nu. Fiecare moment, la timp sau în afara timpului, fiecare pricepere, educată sau nedezvoltată, fiecare ocazie, favorabilă sau nefavorabilă, trebuie să fie folosite, fiindcă Vrăjmaşii noştri sunt mulţi şi forţa noastră este insuficientă.

Multe dintre uneltele noastre au nevoie să fie ascuţite. Avem nevoie de înţelegere, tact, energie, promptitudine — într-un cuvânt, de o completă adaptare — pentru lucrarea Domnului. Simţul practic este rar întâlnit la conducătorii lucrării creştine. Trebuie să învăţăm de la vrăjmaşii noştri, şi astfel să-i facem pe filisteni să ne ascută uneltele. In dimineaţa aceasta trebuie să ne pregătim să ne ascuţim zelul pe tot timpul zilei cu ajutorul Duhului Sfânt. Observaţi energia catolicilor, care trec peste mări şi ţări pentru un singur prozelit. Oare vor monopoliza ei toată înflăcărarea? Uitaţi-vă chinurile pe care le îndură sălbaticii pentru idolii lor. Oare vor rămâne singurii oameni care rabdă şi se sacrifică?

Priviţi-l pe prinţul întunericului, cât de perseverent este în dorinţele sale, cât de neabătut în aşteptări, cât de îndrăzneţ în planuri, cât de priceput în comploturi şi cât de energic în toate! Diavolii sunt uniţi ca unul în infama lor rebeliune, în timp ce noi, care credem în Isus ne împărţim în slujba lui Dumnezeu şi nu lucrăm aproape niciodată în comun. O, dacă am învăţa din munca infernală a Satanei cum să trăim ca nişte buni samariteni, căutându-i pe cei care au nevoie de ajutor!

Meditaţii C. H. Spurgeon

3 Ianuarie

„Te voi păzi şi te voi pune să faci legământ cu poporul.” Isaia 49:8

Isus Christos însuşi este suma şi substanţa legământului şi, ca unul din darurile sale, El este proprietatea oricărui credincios. Credinciosule, poţi să numeri binecuvântările pe care le-ai primit în Christos? „în El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9). Gândeşte-te la cuvântul Dumnezeu şi la infinitatea lui şi apoi meditează la Christos, Omul desăvârşit, şi la toată frumuseţea Lui; fiindcă tot ceea ce acest Christos, ca Om şi Dumnezeu, a avut, are şi va avea, este al tău.

A trecut prin suferinţă şi moarte la tine, ca să fie proprietatea ta pentru totdeauna, fără bani şi fără plată. Binecuvântatul nostru Isus, ca Dumnezeu, este omniscient, omniprezent şi omnipotent Nu te ajută să ştii că toate aceste atribute glorioase şi măreţe sunt şi ale tale? Are El putere? Puterea aceasta este a ta şi te întăreşte, îţi biruie duşmanii şi te păzeşte până la capăt. Are El dragoste? Ei bine, în inima Lui nu există nici o picătură de dragoste care să nu fie a ta; poţi să te arunci în imensul ocean al dragostei Lui, şi să spui despre toată „este a mea”. Are El dreptate? Poate părea o însuşire aspră, dar chiar şi aceasta este a ta, fiindcă El va avea grijă ca, prin dreptatea Lui, să beneficiezi de tot ce ţi-a fost promis prin legământul harului.

Şi tot ce are El ca Om desăvârşit este al tău. Ca Om desăvârşit, Christos a primit aprobarea Tatălui. El a fost primit de Cel Prea înalt. Credinciosule, acceptarea Iui Dumnezeu este şi a ta; nu ştii că dragostea Tatălui revărsată asupra Fiului este revărsată acum asupra ta? Fiindcă tot ce a făcut Christos este al tău. Dreptatea desăvârşită pe care a adus-o Isus pe pământ prin viaţa Lui nepătată şi prin păzirea poruncilor este a ta şi îţi este atribuită ţie. Christos este legământul.

„Sunt al Tău, Doamne — ce sprijin deplin!
Ce binecuvântare, am un Salvator divin!
Prin Mielul ceresc sunt veşnic fericit,
Şi inima-mi tresaltă când îi aud glasul iubit.”

Meditaţii C. H. Spurgeon

Durere, tacere

Durere… , tacere… , despartire… , si moarte.
Oare cum as putea sa merg mai departe,
Cand deznadejdea in inclestare ma tine
Si nu mai e nimeni sa stea langa mine?
Cand infranta in drum mi-este toata puterea
Si parca-n zadar mai astept mangaierea?

Imi este sufletul gol, zdruncinat, si-obosit,
Si timpul dintr-o data in loc s-a oprit.
Durerea ce o simt e asa de amara,
N-am stiut ‘nainte cat poate sa doara;
De-as putea sa o sap cu priboiul in stanca,
Ca parca-i prea mare, si prea e adanca…

Dar a mai ramas ceva ce ma face sa sper,
Ceva ce ma face sa privesc catre cer:
Eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu,
Bunavointa Lui ma-nconjoara, o stiu,
Si cand pe nori cu splendoare Se va arata,
Desi inlacrimati, ochii mei L-or vedea.

Sufletul meu tanjeste si suspina de dor,
Cand acasa ajuns, n-oi mai fi calator;
Cand cararea tristetilor va fi la sfarsit,
Ma voi desfata privindu-I chipul iubit,
Si duiosia din ochii-I va inlatura
Amintirea durerii din inima mea.

Inspirata din Iov 19:23-27.

Anca Winter 

La un pas de moarte

15 octombrie

Text: Luca 23:33-43

15 octombrie

Text: Luca 23:33-43

Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine tn rai

luca 23:43

Atat timp cat traieste cineva exista speranta pentru convertirea
sa la Cristos. Una din ultimele fapte ale Domnului nostru Isus
de pe cruce a fost sa-i daruiasca mantuire unui muribund.

Un capitan de vapor, pe nume Bjorn Kristiansen, zacea pe patul
mortii intr-un spital. Aproape ca inima nu-i mai batea si nu mai
respira. O sora medicala norvegiana i-a vorbit: ‘Capitane Kristian-
sen, esti pe moarte. II cunosti pe Isus Cristos? Ma voi ruga pentru
dumnevoastra”. Kristiansen i-a auzit vocea, Si mai tarziu si-a amin-
tit ca s-a agatat de acele cuvinte ca de firul vietii. Spre uimirea
doctorilor, Bjorn a revenit la viata. El s-a increzut in Cristos si a
stiut ca a fost salvat.

Poate ca nu vom sti niciodata ca suntem in prezenta unei persoane
pe moarte, a carei stare spirituala ne este necunoscuta. Marturia
noastra poate constitui diferenta dintre rai si iad pentru viata
aceea in clipele ei finale. Trebuie sa stim si sa fim gata sa im-
partasim esentialul Evangheliei: Dumnezeu ne iubeste, dar pacatul
ne-a despartit de El. Isus Cristos, Fiul desavarsit al lui Dumnezeu,
a murit pe cruce pentru a plati pedeapsa pacatelor noastre si
pentru a ne da viata vesnica. Trebuie sa ne rugam cu persoana
aceea si s-o invitam sa se roage cu noi.

Ceea ce trebuie spus unei persoane aflate pe moarte, nu este
diferit de ceea ce trebuie sa le spunem tuturor. Problema este
aceeasi pentru toti. Sa fim gata sa le spunem celor vii si celor in
pragul mortii despre Isus. Nu putem sa stim cine este la un pas de
moarte. – D.J.D.

„Condu-ma spre un suflet apasat,

Sa spun cuvantul ce alina;

Prietenii pierduti sunt in pacat

Si nu stiu drumul spre lumina.” – Houghton

„Noi, care stim nevoia*
trebuie sa fim gata sa semanam, samanta.„

Painea zilnica

Fapte-nu sentimente!

14 octombrie

Text: 1 Ioan 5:1-13

V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi… aveti viata
vesnica. 1 Ioan 5:13

Siguranta mantuirii noastre trebuie sa se intemeieze pe fapte si
nu pe sentimente. Emotiile pot fi nestatornice si inaltatoare.
Apostolul Ioan scrie: „V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi,
care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica”.
Domnul vrea ca noi sa ne bizuim mai degraba pe faptele inre-
gistrate in Cuvant pentru a avea siguranta mantuirii decat pe sen-
timentele noastre schimbatoare.

Cand George B. McClellan a fost desemnat general maior al
armatei americane, a scris sotiei sale: „Nu ma simt cu nimic
deosebit de felul in care m-am simtit ieri. Intr-adevar, nu mi-am
pus inca noua uniforma. Sunt sigur, totusi, ca sunt comandantul
armatelor Uniunii deoarece ordinul presedintelui Lincoln dat in
sensul acesta este chiar in fata mea”.

Acceptand autoritatea cuvantului comandantului suprem, Mc-
Clellan a fost increzator de pozitia sa. In mod similar, toti cei ce
L-au primit pe Isus Cristos ca mantuitor pot sa se increada cu
desavarsire in Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, care spune ca noi
suntem Justificati prin credinta” (Romani 5:1) „Si am trecut din
moarte la viata” (1 Ioan 3:14).

Prietene, poti spune: …stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat
ca El are putere sa pazeasca ce l-am incredintat pana in ziua
aceea?” (2 Timotei 1:12). Este un lucru minunat sa ai deplina
siguranta ca esti destinat cerului. Poti avea aceasta incredere,
bazandu-te pe Isus Cristos, Cuvantul viu, si pe Biblie, si nu pe
sentimentele tale oscilante. – H.G.B,

„Atat de dulce-i sa te-ncrezi in Isus

Si sa-L crezi pe Domnul pe Cuvant.

Eu stau pe fagaduintele-I de sus –

Asa vorbeste Domnul” meu Cel Sfant.” -Stead

„Cand cineva este in Cristos, este in siguranta;

tot ceea ce poate sa-i faca diavolul

este numai sa-l ingrijoreze.„

Painea zilnica

A bea sau a nu bea

Text: 1 Corinteni 10:23-33

„Deci, fie că mancaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva; să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 10:31

O femeie l-a întrebat pe tatăl ei aflat la bătraneţe, cum de niciodată nu a căzut în patima băuturii. Crezand că ştie răspunsul, ea a continuat: „Poate pentru că nu ţi-au plăcut băuturile?” Bătranul tată a răspuns: „Nu! Motivul pentru care nu am băut în viaţa mea n-a fost pentru că nu mi-au plăcut băuturile, ci n-am băut pentru că mi-au plăcut”. Recunoscînd puterea de seducţie a alcoolului în viaţa sa şi ştiind rănile şi sfasierea inimii victimelor pe care le-ar fi putut face, s-a ferit de ele ca de otravă. Mulţi alcoolici au descoperit prea tarziu şi, spre pierzarea lor, că alcoolul are o astfel de capcană încat victimele sale nu mai pot scăpa din ghearele sale mortale. El devine stăpanul lor. Le domină vieţile, le controlează acţiunile, le distruge carierele. El întrerupe relaţiile, le desparte familiile, le distruge căsnicia, frange inimi, aduce suferinţă, lacrimi şi chiar moartea. Consecinţele sclaviei alcoolului sunt mai tragice decat poate cineva să creadă.

Creştinii ar face bine să aplice aceste principii enunţate de apostolul Pavel, atunci cand iau în considerare băutura: Aduce acest lucru glorie lui Dumnezeu? (1 Cor. 10:31). Este legal? (1 Cor. 10:23). Ajută la ceva? (1 Cor. 6:12). Aduce zidire? (1 Cor. 10:23). Are putere asupra ta? (1 Cor. 6:12). îi va face şi pe alţii să se poticnească? (Romani 14:21). Dacă cedezi Duhului Sfînt şi răspunzi cinstit la aceste întrebări, El îţi va da răspunsul la întrebarea de a bea sau nu.   – R.W.D.

„Ce prăpăd, regrete şi dureri
Adus-a jocul alcoolului cumplit.
Eu nu voi face de ruşine
Numele Mantuitorului iubit.  ”  – D.J.D.

„Bauturile tari slăbesc caracterul„

Painea zilnica