În actuala conjunctură…

În actuala conjunctură
Să stăm lângă Păstor slujind
Să nu se facă vreo ruptură
De slujba dată prin Scriptură,
De cei ce merg spre Rai iubind.

În lume-i multă frământare
S-a declanșat război drăcesc
Și-aduce multă devastare
Și-n suflete îndurerare
(Speranțele, parcă, descresc)

E suferință și e moarte
Iar tragedii sunt mii și mii
Războiul strică și desparte
Ca foarte mulți să aibă parte
De lipsuri și de agonii.

De ce-i așa? E o-ntrebare
De ce nebunii au cuvânt?
Într-adevăr e consternare
Se cere o clarificare
Sau totu-i goană după vânt?

În actuala conjunctură
Când plânsu-i intensificat
Să-ndepărtăm tot ce e zgură
Să nu se-ntâmple vreo spărtură
În crezul binecuvântat.

Să înțelegem cine poate
Să pună capăt la dureri
E Cel ce din eternitate
Are controlul peste toate
Și poate-aduce adieri.

La El găsim despovărare
Din greul jug de frământări
Prin harul Lui vom fi în stare
Să depășim orice-ncercare
S-avem spre Rai înaintări.

În conjunctura actuală
Când răul s-a urcat pe tron
Și când e mare-nvălmășeală
Purtarea noastră principală
E să-ndreptăm rugi spre Sion.

În rugăciune e putere
Și alianță cu Cel sfânt
El ne păzește de cădere
Dă gând să dezlegăm mistere,
Să nu vrem goană după vânt.

Commentarii sunt o mie
Ce va fi și cum va fi
Dar Acel ce totul știe
Toarnă har în visterie
Căci suntem ai Lui copii.

George Cornici

Dumnezeiască putere

Putere divină de Sus se revarsă
Să-nlăture orice sfidare și farsă
Pune în noi energie cerească
Ce-a fost uscat va putea să-nverzească.

S-a rostit un cuvânt (Stăpânul rostise)
Și-au ieșit planete cu forme precise
Magnitudinea Ei stârnește uimire
Învinge pornirea cu sediul în fire.

Ce rezultat, ce efect EA produce!
S-a văzut în mod consternant la cruce
Căci Mielul de jertfă a răbdat suferința
Învingând și tortura și neputința.

De EA e nevoie în orice lucrare
De vrem să-mplinim sublima chemare
Ne dă noi tării să-nvingem atacul,
Să alungăm în prăpăstii păcatul.

Dificultăți n-ar putea fi învinse
Și nici culmi spirituale atinse
Fără a Ei captivantă prezență,
Fără a Ei dumnezeiască potență.

Pătrunde-n ființe și-i simțim efectul
Prin EA putem finaliza proiectul
Nicicând nu ne lasă în strâmtoare
Ci ne-ndreaptă spre viața viitoare.

Curajul în lupte din Ea rezultă
E binecuvântat cine de Ea ascultă
Zidește credința și-o face să crească
Nimic în lume n-ar putea s-o oprească.

Se așează-n noi și primim îndrăzneală
Să ne punem traiul în rânduială,
Orice obstacol să-l dăm la o parte
Să putem avea de Nemurire parte.

Cum au putut credincioșii să-nfrunte
Necazuri, dureri mai mari ca un munte?
I-a inundat, mereu, divina putere
Și-au înțeles taine adânci și mistere.

Am fi pierduți fără a Ei prezență
Creează unire nu divergență
Stăpâne Tată, Te rugăm fierbinte,
Așeaz-o în noi: în suflet și-n minte.

George Cornici

Crezul în Înviere

Ești sfătuit să crezi
Că este-o Înviere
Să poți să întrevezi
Cereasca scânteiere.

Dovezi nenumărate
Te-ndeamnă să privești
Cum dincolo de moarte
Sunt stări dumnezeiești.

De n-ar fi înviere
Cu toți am fi pierduți
În humă și-n mistere,
N-am fi recunoscuți…

Am fi purtați de vântul
Nemerniciei vieți
Nu am cunoaște cântul
Superbei frumuseți…

Și n-ar fi mângâiere
Când vine plânsul greu
Și nici o adiere
Nici tihnă pe traseu.

Ce har! Ce exaltare!
CEL răstignit e viu
S-avem la har intrare,
Să n-avem trai pustiu.

A biruit mormântul
În care L-au ținut
S-a împlinit Cuvântul
Iertare-am obținut.

A biruit Mesia
(Că-i Fiu de Dumnezeu)
Să ne-mplinim solia
Oricât ar fi de greu.

Puterea Învierii
Și azi lucrează-n noi
Căci stările durerii
Creează sfinți eroi.

E viu Mântuitorul
Vom sta în veci cu El
Și vom vedea Decorul
La cel mai sus nivel.

Că astăzi și tu crezi
În sfinți și-n Înviere
E c-ai găsit dovezi
Prin tainice unghere.

George Cornici

Alba Floare de Lumină

Psalmi 81
6.”I-am descărcat povara de pe umăr, şi mâinile lui nu mai ţin coşul. ”

Noaptea  e adâncă, plină de mistere,
Cărări înguste şi de mormânt  tăcere,
Dar la miezul nopţii, se aude un Pas,
Ce zguduie pământul şi orice sălaş.

Din depărtare, sfântul sophar vesteşte;
-”Ridică coşul, noaptea nu stăpâneşte!
Ridică Piatra, timpul nopţii s-a scurs!
Să iasă Floarea, Lumina Lumii  de sus! ”

Coşul cu durere şi a Lumii vină,
Se ridică  spre zarea sfântă, divină,
Se ridică cu  Piatra  grea de pe Mormânt;
Rămâne doar Lumină şi Sfântul Cuvânt!

În noaptea adâncă, plină de mistere,
O Floare Albă creşte, până la stele,
Şi luminează pământul, văi şi câmpii,
Ce învinge negura, mormânt şi stihii.

E Floarea de Lumină, din Mormânt creşte,
S-a născut din durere, totuşi iubeşte,
Oferă Lumină, cu iubire şi dor,
Numele Său este Isus Mântuitor!

Veniţi şi culegeţi raza albă, lină!
A înviat din moarte şi e divină,
Candelă va fi pe a voastră cărare,
Şi voi veţi fi lumini pe munte şi mare!

Mormântul lui Isus este gol şi pustiu,
Inima mea! În tine, Isus este viu?
În zori, al cerului sfânt  sophar vesteşte;
-A înviat Isus, Lumina soseşte!

Arancutean Eliza 

Absolut și misterios

Sunt spuse multe prin tăcere,
Mai grele chiar ca prin cuvânt,
Dar nu tot timpul prin zabrele,
Cu-a hainei sale lungi mistere,
Conduce la deznodământ.

Pământul, viața, universul,
Sunt semne mari din absolut!
Cum fiecare-și știe mersul
În tainic, veșnic și imensul
Tipar ce-n toate e văzut!

Mister: e scurta definiție
A-ntregului din absolut!
Noi nu cunoaștem compoziție,
Vedem mai mult prin intuiție,
Suntem creeați din duh și lut!

Încerc cu mintea a pătrunde
Dincolo de ce văd și simt,
Dar nu găsesc nicicum, niciunde,
Pe valul de mister o punte,
O ușă-n zidul de granit!

Privesc în timp, în propria-mi viață
Și-n viața semenilor mei,
Și văd atâția nori și ceață,
Prăpăstii reci, veșmânt de gheață,
Ai morții soli și ura ei!

Văd des cum cerul se închide,
Cum soarele rămâne mut
Și-a sale raze reci, livide,
Par suliți lungi, priviri morbide…
Sfârșitul pare început.

Și-atunci, slăbiți de-al groazei vânt,
Cu pieptul ars pe-altar de chin,
Lipsiți de vlagă-n trup și gând,
Speranța pierdem și, plângând,
Gustăm mai mult, mai mult pelin!

Și tot ce-a fost vre-odată logic,
Acum complet e ne-nțeles!
Și glasul ce cânta eroic,
Acum vorbește doar ironic
Despre ilustrul univers!

Ce am crezut ieri cu tărie
Și nimeni nu ne-ar fi clintit,
Astăzi lăsăm în neagra glie!
Uităm că lumea este vie
Urmând traseul definit!

Adeseori astfel străbatem
Cărarea către absolut.
Și în mister cu greu ne zbatem,
Să așteptăm nu mai putem,
Ni-e teamă de necunoscut!

Când cerul pierde din culoare,
Pământul când tresare greu,
Cu frică pierdem din răbdare
Și, nevăzând nimic în zare,
Uităm, plângând, de Dumnezeu!

Uităm, Isus, lovit de bice,
Scuipat de toți și luat în râs,
Cum greu purtându-și trista cruce
Mergea pe drumul ce conduce
Spre dealul unde-a fost străpuns!

Uităm privirea-n lacrimi calde
Ce căuta lumina-n nori,
Printre rabini și-a Romei hoarde,
Printre-ai Săi frați cu inimi calde,
Printre ai morții reci fiori!

Și nu doar crucea I-a fost parte,
Să stea între tâlhari lovit:
El a plătit a noastre fapte,
Cum clar stă scris în sfânta Carte!
Prin El Lumina am zărit!

I-a fost sortit să bea veninul
De noi, de toți, pe rând turnat!
Deși amar precum pelinul,
Nu s-a oprit să-și dea căminul
Pentru Pământul întinat!

Deși cunoaștem azi istoria,
Deși vorbim de El mereu,
Când El din ceruri își dă voia
Ca să gustăm puțin nevoia,
Dușman ne pare Dumnezeu!

Sunt multe cărți, multe cuvinte,
Doctrine pro și contra Lui…
Dorim și cerem daruri sfinte,
Pământul vrem să ia aminte:
A fost salvat prin lemn și cui!

Vorbim mereu, cunoaștem multe,
Și mult le spunem tuturor!
Am vrea ca toți să ia aminte
La ce le spunem prin cuvinte:
Să-și cerceteze viața lor!

Dar, oh, de-am ști mai mult prin fapte
Să arătăm ce-a fost Isus:
Se cere viață-n calitate,
Nu vorbe bune-n cantitate,
Când soarele este apus!

Doresc ca Tatăl să ne poarte
Pe al Său braț curat și sfânt!
Când calea se afundă-n noapte,
Când ne-nspăimânt-a morții șoapte,
În mâna Lui să stăm cântând!

Căci în mister creat-a totul
Și El domnește-n absolut!
Noi nu știm când se stinge focul,
Dar știm: Hristos e antidotul!
El l-a înfrânt pe Belzebut!

El ne veghează pașii-n noapte
Când spunem: „clar că m-a uitat…”
Când Îl chemăm El este-n toate
Puterea noastră, în dreptate!
Slăvit să fie ne-ncetat!

Emanuel Adrian Vlaicu 

În lumea plină de mistere

In lumea plină de mistere
Cunoaștem bine că-i pe tron
Cel ce-a trecut prin Înviere.

N-avem nevoie de-un spion
Pentru-a aduce revelații
Nici de vreo știre, sau vreun zvon.

Numai prin sfintele relații
Îmbogățim al nostru crez
Și rezistăm la trepidații.

Ieșind din apa de botez
Decizia a fost luată
Am zis: ”Doar Tu ne modelezi.”

Adânca taină descifrată
Ne-arată stări de nedescris
Din Țara binecuvântată.

Azi știm că Cerul ne-a promis
Că e în noi și ne susține
Să împlinim tot ce e scris.

Doar prin Cuvânt putem obține
Răspunsul clar la un mister
Și la enigma care vine.

Sunt doar trei laturi în echer
Și ne-amintesc de Trinitate
Căci Ea ne scoate din ungher…

La cea mai sfântă demnitate.

George Cornici