Aratarea cu degetul

13 noiembrie

Text: Marcu 14:1-9

Si le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis:
„Lasati-o in pace”.Marcu 14:5, 6

Un pastor facea toate eforturile ca sa nu supere pe nimeni, dar
intotdeauna erau cativa care se plangeau. Ori era prea elegant
imbracat, ori prea saracacios. Predica ori prea lung ori prea schitat
atunci cand si scurta mesajul. Pretindeau ca n-are demnitate
atunci cand era relaxat si prietenos, iar cand incerca sa aiba un aer
mai expert il criticau ca este distant si mandru. Intr-o zi, o sora a
venit la el si i-a spus: „N-ati putea trai mai cu grija ca fiecare sa fie
de-acord cu dumnevoastra?” „Sora, a raspuns el, daca as avea o
haina facuta din pene albe ca zapada si o pereche de aripi stra-
lucitoare ca ale arhanghelului Gabriel, ar fi totusi unii care ar trage
dupa mine crezand ca sunt cioara!”

Duhul lui Dumnezeu este mahnit atunci cand degetul celui ce
cauta greselile se indreapta acuzator spre altii. O imagine vie a
acestui lucru o gasim in textul de azi. Femeia care L-a uns pe
Mantuitorul cu mirul de nard foarte scump a avut cele mai inal-
tatoare motive, pentru ca inima ei era coplesita de dragoste. Cu
toate acestea, diferiti oameni si-au exprimat indignarea deoarece
considerau actiunea ei ca o risipa de bani. Isus i-a mustrat pe acesti
oameni care s-au promovat singuri judecatori, si a justificat-o pe
aceea care avusese atata dragoste pentru El.

Dr. M.R. De Haan spune adesea: „Nu uita, cand arati cu degetul
spre altul, trei degete vor arata spre tine!” De obicei, oamenii care
au multe greseli in propriile vieti, sunt gata imediat sa-i critice pe
altii.

Sa fim atenti sa nu ne angajam in aceasta practica de fariseu,
aratind cu degetul greselile altora. – H.G.B.

De-am vedea doar ceea ce e bun

In toti acei ce zilnic intalnim,

Le-am putea ierta orice greseli,

Cu-adevarat am sti ca s-i iubim.” – Anonim

Fii rabdator cu greselile altora;
ei trebuie sa aiba rabdare cu ale tale.

Painea zilnica

Aud despre Tine (sonet)

Îmi fac din petale arcuș peste vreme
Și-ascult despre Tine salcâmii vorbind,
Își leapădă mirul o stea și o prind
Pe struna ce cântă și geme.

Am pace pe umeri și versuri în poale
Și-mi spun despre Tine toți munții vuind;
Cu ochii spre munte, urechea-mi întind
La cântul ce vine din vale.

Aud despre Tine în focuri de arme,
În lerui de gloanțe, în aspru colind;
Cad capete mute la porți de cazarme,

Spre cerul de-Acasă zâmbind.
O trâmbiță sună! Iubirea nu doarme:
Golgota se-nalță primind.

Viorica Mariniuc

Mirul iubirii

În boabe de lacrimi – iubirea-și
Croiește drum către Tine,
S-ajungă la Tronul de milă,
Să-i fie … atâta de bine…

Își  suie în rugă umblarea,
Până ajunge la Tron,
Se-nchină, așteaptă iertarea
De Domn-Savaot.

Din mâna-Ți iubită se scurge
Mirul  dulce – curat,
Mi-e unsă iubirea de :
Tatăl, de Fiul și Duhul ‘Ndurat.

Apoi se ridică, se-ntoarce,
În inima din care-a ieșit,
Să umple-n polenul iubirii
Ce Tatăl a miruit…

O pace și splendidă stare,
‘L încearcă pe om;
E sfânta iertare-ndurare,
Din mirul Sfântului Domn.

Sanda Tulics