Secretul bucuriei

Cu mulţumirea vine bucuria,
Un simplu “mulțumesc” face minuni,
De Sus ni-s date viața și tăria
Și nicidecum pentru c-am fi mai buni!

Unde e împăcare-i bucurie
Căci pacea sufletului dă odihnă,
Iar unde-i pace este armonie
Și zilele vor curge lin, în tihnă.

Recunoștința-i taina bucuriei,
Să prețuiești ofrandele mărunte,
Să ții deschisă poarta omeniei
Și-nspre căzut mereu să-ntinzi o punte!

Neîndoios, îţi crește bucuria
Când pâinea ta cu cei lipsiți împarţi,
Când iei ștergarul și-ți faci datoria
În ochii Domnului tu te înalţi.

Dar bucuria-n suflet e deplină
Că-n Cartea Vieții numele ți-e scris,
Atunci ți-e chipul plin de-a Sa lumină,
Căminul tău e-un colț de paradis.

Olivia Pocol

Satul dar flamand

Text: Matei 14:13-21

Isus a luat painile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor…” Ioan 6:11

Dintre toate minunile săvarşite de Domnul Isus, cea a înmulţirii painilor este relatată de toate cele patru evanghelii. Fiecare relatare menţionează că El S-a rugat înainte de-a împărţi panile şi peştii. În fiecare caz, scriitorul afirmă că Isus fie că „a mulţumit” sau „a binecuvantat”. In rugăciunile Sale Isus a făcut două lucruri: a recunoscut dependenta Sa de Tatăl ceresc pentru viaţa fizică, şi Şi-a exprimat mulţumirile pentru purtarea de grijă a Tatălui. Un rege evlavios al Spaniei, cunoscut sub numele de Alfonso XIX, a observat că băieţii care serveau la curte uitau să se roage înainte de-a manca. Aşa că s-a hotărat să le dea o lecţie. A dat un banchet si i-a invitat pe toţi să participe.

În timpul cinei, un cerşetor în zdrenţe a intrat în sala banchetului, s-a aşezat la masă şi a început să mănance vartos. Cand a terminat, a ieşit afară, fără să spună un cuvant. „Mizerabilul acesta trebuie să fie biciuit”, au strigat băieţii. „A mancat bucatele regelui şi nici măcar nu şi-a arătat gratitudinea”. Regele s-a ridicat liniştit în picioare, peste grupul revoltaţilor s-a aşternut liniştea. „In fiecare zi luaţi din bogăţia binecuvantărilor vieţii din mana Tatălui ceresc”, a spus regele. „Vă bucuraţi de lumina soarelui, respiraţi aerul Lui, mancaţi mancarea pe care v-o dă El, şi nici măcar nu vă sinchisiţi să-I spuneţi „mulţumesc” pentru ele. Sunteţi mult mai ingraţi decat cerşetorul acela”.
Să nu ne mulţumim niciodată cu un stomac plin, lăsand sufletul înfometat prin ingratitudine.   – D.J.D.

„Îţi mulţumim cu lacrimi, Părinte-Adevărat,
Pentru painea zilnică şi viaţa ce ne-ai dat,
Pentru sănătate şi lumina ce-o primim,
Pentru toate, Te lăudăm şi proslăvim. ”  – Mohler

Cel care uită limba mulţumirii nu poate sta de vorbă cu Dumnezeu

Painea zilnica

„Nu am privit niciodata in sus de aici”

Text: Isaia 40:21-26                                     

Ridicaţi-vă ochii in sus, si priviţi! Cine a făcut aceste lucruri?” Isaia 40:26

Prietenul meu Mark era pe terenul de golf unde mai jucase de multe ori. Deodată a exclamat către partenerii săi de joc: „Priviţi, ce privelişte minunată!” Dincolo de dunele aurii ale nisipului se desfăşura o imagime minunată a Lacului Michigan, cu oglinda apelor albastre sclipind în lumina acelei veri splendide. De fiecare dată, înainte de a ajunge în acel punct specific, Mark fusese concentrat la joc şi la problemele lui. Ochii îi fuseseră aplecaţi numai în jos. „Nu am privit niciodată în sus de aici!” a exclamat el. Cuvintele lui m-au făcut să mă gîndesc la oamenii cărora Isaia le-a vorbit cu previziune profetică. Vor fi în exilul babilonian, departe de ţară, într-o situaţie precară. Profetul îi sfătuieşte să privească în sus, să-şi ridice ochii în sus amintindu-şi de maiestatea, puterea şi credincioşia Domnului Suveran peste totul.


Acest sfat este bun şi pentru noi cei de azi. Uneori devenim atat de preocupaţi de dificultăţile vieţii, sau atat de copleşiţi de anumite situaţii, că pierdem perspectiva lui Dumnezeu. Suntem în locuri problemă care ne absorb interesul şi ne limitează viziunea. Poate fi biroul unde lucrăm, sau prezenţa unei persoane dificile. Poate fi un pat de spital sau camera unde zăcem bolnavi. Suntem descurajaţi şi slăbiţi. Dacă aşa este, atunci avem nevoie să privim în sus şi să vedem din nou grandoarea şi puterea Dumnezeului nostru atotputernic. Să nu ajungem să spunem vreodată: „Niciodată n-am privit în sus din locul acesta!” – D.C.E.

De vezi ce minuni poate Domnul să facă
Privind în jur la toate cele create,
încrede-te atunci în puterea-I divină;
Sigur te va trece cu bine prin toate.„- D.J.D.

Unii oameni văd mai multe lucruri ale lui Dumnezeu plimbandu-se în jurul casei, decît văd alţii făcand călătorii împrejurul lumii

Painea zilnica

Răspuns potrivit planului divin

La vremea potrivită
Primim al Tău răspuns
Prezența Ta dorită
E-aici, nu Te-ai ascuns.

Ne porți de grijă, Tată
Nicicând nu ești târziu
Ne pregătești răsplată
Că-n veci de veci ești viu.

La cereri înălțate
Indiferent nu ești
Trimiți și sănătate
Și daruri sufletești.

Răspunzi conform nevoii
Și sfântului Tău plan
Din noi, Tu, faci eroii
Ce merg spre Canaan.

Nicicând nu ne-ai uitat,
Nicicând nu uiți de noi
Noi știm cum ne-ai scăpat
Din cel mai dens șuvoi.

Ești făr-asemănare,
Părinte drag, ești bun
Trimiți o ușurare
La timpul oportun.

Tăcerea-Ți e activă
Lucrezi spre-a ne trata
E-o stare pozitivă,
Putem înainta.

Când se ivesc urgențe
Căzuți Tu nu ne lași
Sunt mii de evidențe:
Păzești ai noștrii pași.

Atâtea intervenții
Și-atâtea vindecări!
Și-acestea nu-s invenții
Ci binecuvântări.
*********************
Supuși, deci, s-așteptăm:
Răspunsul va sosi
Să nu ne întristăm,
Nu ne va părăsi.

La ceasul potrivit
Se vor ivi minuni
Vom ști că am primit
Răspuns la rugăciuni.

Vom înălța spre Rai
Recunoștințe, mii
Și fapte, gând și grai
Răsplată vor primi.

George Cornici

Cu încredere totală

Cu încredere totală
Învingem orice încercări
Putem depăși o boală
E o stare ideală
Cu sfinte manifestări.

Cu încredere deplină
Ne-nfricați spre țel pășim
Călăuziți de o lumină
Spre-a evita orice ruină
Crezul să-l desăvârșim.

Cu încrederea activă
Orice-n lume s-ar ivi
Consacrarea e cursivă
Nu vom merge în derivă
Doar spre Slavă vom privi.

Vor mai fi zile toride
Va mai fi și ger tăios
Dar ferestre vom deschide
Spre Eden, și nu vom vinde
Ce ne-a dat, prin har, Hristos.

Obstacole vor apare
Mai frecvent decât gândim
Dar cu sfântă-ncredințare
Vom sfârși orice lucrare
Scriptura s-o însușim.

Nu ne-abatem de la traiul
Contopit cu Duhul Sfânt
Gestul, faptele și graiul
Să ne-drepte către Plaiul
Revelat prin Legământ.

Îndoială nu există
Când, prin crez, vedem minuni
E o viață ce rezistă
La necazul ce persistă,
La dureri și presiuni.

Când convingerea e tare
Nimeni nu poate fura
Dulcea noastră-ncredințare
Că răsplata va fi mare
Când Raiul ne-a-nconjura.

George Cornici

Vă e asigurat viitorul

Vă e asigurat viitorul
Oricât ar fi: scurt sau lung
S-aibă încredere poporul
Privirile la Tatăl ajung.

Anul s-a dus, altul vine
A fost cu noi, ne-a-ntărit
Când ne-au copleșit suspine
Cu drag a intervenit.

Zile puține… sau multe
Cu har și-ndurare vor fi
Inimile vrând sa-L consulte
În El ușurări vor găsi.

Oare ce va aduce măine?
Nu vă-ntrebați, nu vă-ntrebați!
Pe masă va fi, zilnic, păine
În Cuvânt veți fi mai bogați.

Fără teamă pășiți pragul
Îngerii Lui vă păzesc
Gândul să cuprindă Meleagul
De-unde inspirații sosesc.

Minuni au fost, vor fi minuni
Mai multe ca ‘nainte
Și-acele sfinte pasiuni
Vor naște zel fierbinte.

Dulcele-i Duh vă va unge
Cu duioasele-i vindecări
La împliniri veți ajunge
Veți trăi ‘nalte stări.

Zile cu vânturi veni-vor
Biruința-i cu voi oricând
Ochii voștrii privi-vor
Speranțe în inimi intrând.

Anul s-a dus; altu-i aici
Credința în voi să n-apună
Acasă, pe drum, la servici
Luptați să obțineți cunună.

Vă e asigurat viitorul
Prin traiul cu Mirele drag
E Amicul și Protectorul
Care luptă cu voi sub steag.

George Cornici

Nașterea Mântuitorului

E zi de sarbatoare,
caci S-a nascut Mantuitorul,
Dar tot mai trist s’arata azi,
si-nstrainat poporul….

E zi de glorii si minuni,
ce a adus speranta ’ntregii lumi;
doar casele sunt imbracate-n sarbatoare,
in rest, bucuria parca moare…. .

E ziua sfanta,
cand cerul s-a deschis,
Ca omul cel pribeag s-ajunga-n Paradis.
Dar noi o invelim pe zi ce trece in traditii,
Si-n fel de fel de superstitii… .

E ziua Mielului,
ce-a stat pe cruce pentru noi,
Ca astazi sa fim veseli si nu goi!
E ziua Imparatului slavit,
Ce-a coborat, caci mult El ne-a iubit!

Si noi? Ce facem in aceasta zi mareata?
Meditam la a vesniciei viata?
Sau transformam Nasterea-n Craciun,
Cu cozonaci si mos pentru Ajun? …
Uitand ca azi, sarbatoritul,
E doar Isus, Mirele Slavitul,
Domnul nostru Sfant si Imparat,
Ce-n veci de veci, merita laudat!

Lory Robu 

Ce bine-i langa Tine Doamne!

Ce bine-i langă Tine Doamne,
Când bucurii de sus ne dai.
Când fierbe-n Duh, toat’ adunarea,
Și pe pământ e ca în Rai.

Ce bine-i langă Tine Doamne,
Când stăm cu toți în rugăciuni,
Când se coboară a Ta putere,
Făcând semne și minuni.

Ce bine-i langă Tine Doamne
Când pe toți, Tu ne-ntărești.
Când ne strângi Tu laolaltă,
Și cu dragoste ne-nveți.

Ce bine-i langă Tine Doamne,
În încercări când ești cu noi.
După foc, gemet și plânset,
Tu bucurii ne dai apoi.

Ce bine-i langă Tine Doamne,
Chiar de lacrimi curg pe-obraz,
În a Ta prezență Sfântă,
Noi suntem într-un extaz.

Ce bine-i langă Tine Doamne,
În ascultare când suntem.
Chiar dacă vine ceasul morții,
Noi nu ne speriem de el.

Ce bine-i langă Tine Doamne
Când acasă la Tin’ o-m fi.
Și vom uita de tot amarul,
Când în Rai vom locui.

Ce bine e să fim cu toții,
Azi sub crucea lui Isus
Și-apoi-n zorii dimineții,
Să fim veșnic colo sus.

Ce bine e să stăm grămadă,
Să nu ne mai privim altfel.
Să fim aici cu toti în pace
Căci doar prin El sfințire avem.

Ce bine e ca-ntaina nopții,
În rugăciuni ades să fim.
Să nu ne prindă ațipirea,
Ci ochi-n sus să-i ațintim.

Valentin Bejenar

Creatorii de iluzii

Mă tot frământă o-ntrebare:
De ce ne-alegem ca model
Niște triste haimanale?
De ce nu vrem în nici un fel,
Să ne trezim la realitate,
Să înțelegem chiar acum
Că nu e bine, nu se poate
Și n-acceptăm: „e bine-oricum”?
Noi chiar nu vrem să înțelegem,
Că lupta asta ne-aparține,
Noi așteptăm izbăvitori
Să vina, să ne faca bine?
Trec zilele și ne trec anii
Noi încă așteptăm momentul
Dar pe la spate, toți golanii,
Își trăiesc acum, prezentul
Și nu le pasă că tu n-ai,
Să pui o pâine azi pe masă
Ei sunt stăpâni și-aici și-n rai,
Și la mama lor, acasă.
Au mereu acel ceva
Simțindu-se doar superiori
Ei mereu au replica,
Și de-aici jos, și din nori.
Dacă îi asculți atent
Parcă-ți vine să îi crezi,
Eul lor este prezent
Și tu parcă aberezi…
Asta vor mereu să credem,
Că ei sunt aceia care
Au creat miezul în fanta,
Și mirosul de la floare…
Ca au pus coada la prună
Și culoare ierbii-au dat
Și pe greier și furnică,
Despre muncă i-a-nvățat.
Râdem, râdem și glumim,
Dar de nu deschidem ochii,
Și de nu ne revenim,
O să dăm toți ortu’popii.
Tristul adevăr se vede
Și se simte tot mai des,
Luptă-te Tu, pentru tine
Că oricum, n-ai de ales.
N-aștepta minuni deșarte
Fii mereu om curajos
Și citește Sfânta carte,
Adevărul e-n Hristos.
Nici un adevăr pe lume
Nu-i atât de-adevărat,
Cum este Hristos, Mesia,
Ce cu Tatăl ne-a-mpăcat.
Dacă vrem să fie bine,
Haideți să privim în sus
Căci acolo-i ajutorul,
În mâna tare-a Lui Isus.

Nichifor Nicu 

Sunt atât fe fericit…

Sunt atât de fericit
C-am găsit Lumina
Cerul nu m-a părăsit
Mi-a-ngrijit grădina.

Merg pe cale cu avânt
Știu c-ajung în Slavă
Voi rămâne-n Legământ
Nu vreau colb, nici pleavă.

Nici de plâns nu sunt scutit
Nici de grea povară
Dar în mine-a răsărit
Iar o primăvară.

Când lovit sunt de furtuni
Rănile-s legate
Zilnic pot vedea minuni
Mirele mi-e frate.

Întristările când vin
Intonez cântarea
C-așa veșnicul destin
Îndulcește starea.

Doar prin har înaintez
Spre răsplata vieții
Am un dor și am un crez:
Țara Frumuseții.

Dimineața a sosit
Soarele-mi zâmbește
Sunt atât de fericit
Tatăl mă iubește.

Mă desprind de frământări
Doar privind spre țintă
Mai vin binecuvântări
Și-n a mea incintă.

Slăbiciunile apar
Să-mi umbrească traiul
Dar am scris în calendar
“Mă-ntărește Raiul.”

Dați-mi voie să mai spun
Ce-am mai spus odată:
Veșnice comori adun,
Veșnică răsplată.

George Cornici