Creatorii de iluzii

Mă tot frământă o-ntrebare:
De ce ne-alegem ca model
Niște triste haimanale?
De ce nu vrem în nici un fel,
Să ne trezim la realitate,
Să înțelegem chiar acum
Că nu e bine, nu se poate
Și n-acceptăm: „e bine-oricum”?
Noi chiar nu vrem să înțelegem,
Că lupta asta ne-aparține,
Noi așteptăm izbăvitori
Să vina, să ne faca bine?
Trec zilele și ne trec anii
Noi încă așteptăm momentul
Dar pe la spate, toți golanii,
Își trăiesc acum, prezentul
Și nu le pasă că tu n-ai,
Să pui o pâine azi pe masă
Ei sunt stăpâni și-aici și-n rai,
Și la mama lor, acasă.
Au mereu acel ceva
Simțindu-se doar superiori
Ei mereu au replica,
Și de-aici jos, și din nori.
Dacă îi asculți atent
Parcă-ți vine să îi crezi,
Eul lor este prezent
Și tu parcă aberezi…
Asta vor mereu să credem,
Că ei sunt aceia care
Au creat miezul în fanta,
Și mirosul de la floare…
Ca au pus coada la prună
Și culoare ierbii-au dat
Și pe greier și furnică,
Despre muncă i-a-nvățat.
Râdem, râdem și glumim,
Dar de nu deschidem ochii,
Și de nu ne revenim,
O să dăm toți ortu’popii.
Tristul adevăr se vede
Și se simte tot mai des,
Luptă-te Tu, pentru tine
Că oricum, n-ai de ales.
N-aștepta minuni deșarte
Fii mereu om curajos
Și citește Sfânta carte,
Adevărul e-n Hristos.
Nici un adevăr pe lume
Nu-i atât de-adevărat,
Cum este Hristos, Mesia,
Ce cu Tatăl ne-a-mpăcat.
Dacă vrem să fie bine,
Haideți să privim în sus
Căci acolo-i ajutorul,
În mâna tare-a Lui Isus.

Nichifor Nicu 

Reclame

Sunt atât fe fericit…

Sunt atât de fericit
C-am găsit Lumina
Cerul nu m-a părăsit
Mi-a-ngrijit grădina.

Merg pe cale cu avânt
Știu c-ajung în Slavă
Voi rămâne-n Legământ
Nu vreau colb, nici pleavă.

Nici de plâns nu sunt scutit
Nici de grea povară
Dar în mine-a răsărit
Iar o primăvară.

Când lovit sunt de furtuni
Rănile-s legate
Zilnic pot vedea minuni
Mirele mi-e frate.

Întristările când vin
Intonez cântarea
C-așa veșnicul destin
Îndulcește starea.

Doar prin har înaintez
Spre răsplata vieții
Am un dor și am un crez:
Țara Frumuseții.

Dimineața a sosit
Soarele-mi zâmbește
Sunt atât de fericit
Tatăl mă iubește.

Mă desprind de frământări
Doar privind spre țintă
Mai vin binecuvântări
Și-n a mea incintă.

Slăbiciunile apar
Să-mi umbrească traiul
Dar am scris în calendar
“Mă-ntărește Raiul.”

Dați-mi voie să mai spun
Ce-am mai spus odată:
Veșnice comori adun,
Veșnică răsplată.

George Cornici

Aleg minuni

Aleg minunea de-a-ndura,
Smerit, la poala crucii,
Când vrajba, cearta, vorba rea
Strivesc precum butucii.
Îmi iau răbdarea la atac,
Ocara când mă doare;
Las capu-n jos, da-n loc să zac,
Atuncea cânt mai tare.

Aleg minunea de-a fi rob
Netrebnic și supus,
Semănător ce-aruncă bob
Din ce-a primit de sus.
Cu lacrimi dac-am semănat,
Când Domnul va să vie,
Va fi și rodul mai bogat
Și plin de bucurie.

Aleg minunea de-a jeli
La moartea celui drag –
Un pom se poate prăbuși
Și tânăr, și moșneag.
La capul celui ce-a murit
Mi-e jalea grea și mare
Dar nu mă frâng! Da, l-am iubit,
Dar Domnul, mult mai tare.

Aleg minunea de-a primi
Înstrăinat, disprețul,
În tot și-n toate pot găsi
Pe Cel ce știe prețul.
Din groapă-n groapă înfundat,
Doar plânsul mă adapă;
Dar când e cerul înstelat,
E-așa frumos în groapă!

Aleg minunea de-a putea
Să stau în rugăciune,
De-i ziua bună sau mai grea,
De-s rele vești sau bune.
Și dacă valuri vin mereu
Cu sete să lovească,
Renunță ele, fiindcă eu
Am pavăză cerească.

Să nu vă prindă mila
De mine, oameni buni!
Ca Pavel și ca Sila,
Nu plâng în închisoare,
Nu blestem când mă doare –
Eu doar aleg minuni.

Viorica Mariniuc 

Dimineața

Dumnezeule, Tu ești creatorul vieții,
Văd zi de zi minuni lăsate pentru noi.
Sufletu-mi se bucură-n răcoarea dimineții
Cântând iubirea Ta in zori de zi vioi.

Stelele se sting ușor, cerul ia viață
Culori cuprind iar bolta senină, fără nori;
Numai un cuvânt și iar e dimineață
E așa frumos încât simți că poți să zbori!

Doamne, Tu ești viața, ești esență,
Fără Tine e pustiu, nimic nu are sens.
Cea mai importantă e a Ta prezență
În viață și-n natură cu al lor armonizat mers.

Pacea îmi umple inima privind tabloul
Pictat de cer, de Domnul cu iubire
Pentru un muritor, eu primind cadoul
Fără vreun merit, plin de uimire.

Ferice de cei ce văd lucrarea zorilor,
Căci El va fii de partea lor până seara.
Iar ferice de cei ce cântă lumina norilor
Căci ei vor primi în cer, cum e promis, comoara.

Tată, nu mă depărta de Tine, ține-mă!
Nu mă lăsa să plec de lângă bucuria mea!
În tine mi-am pus încrederea, nu mi-e teamă
Știu ca pot învinge orice problema as avea!

Ești minunat, plin de putere, de neînvins,
Orice floare, orice ființă îți cunoaște vocea;
La auzul ei se clatină și voinici de neatins
Iar putini găsesc cu adevărat in ea pacea.

Bianca N 

M-au apăsat neliniști

M-au apăsat neliniști multă vreme,
Dar știu că nu mai am de ce mă teme;
Domnul Isus și azi minuni mai face
Și unde-i tulburare pune pace.

Mi-aș fi dorit să mai răscumpăr timpul
Când în clepsidră mult era nisipul…
Dar Domnul știe totul, numai El,
De ce se-ntâmplă-așa și nu altfel!

Vreau să ofer din noua mea trăire
Frânturi de timp desprinse din iubire,
Spre slava Celui ce cu îndurare
S-a dat ca jertfă eliberatoare!

Laura Minciună 

A Cincizecimii sărbătoare

A Cincizecimii sărbătoare
Minuni din cer s-au arătat
Căci acum peste fiecare
Limbi mari de foc s-au așezat
Așa strânși cum stăteau grămadă
Un vuiet clar s-a auzit
Apoi a început să cadă
Un foc peste ei și-au vorbit
În limbi străine fiecare
Se minunau de ce-auzeau
Vorbe spuneau cu înfocare
Iar cei de fața înțelegeau
Erau mai multe neamuri strânse
Parți, mezi, iudei și elamiți
A Domnului taine ascunse
Pe oameni îi făcea uimiți
Căci fiecare auzea
Cuvintele ce se rosteau
Cei plini de Duh le tot vorbea
Toți a lor limbă, înțelegeau
Cei ce vorbeau în limbi străine
De toți erau ascultați
Că-s plini de must, credeau ei bine
De-s chiar așa de înfocați
Dar Petru glasu a ridicat
Și cu putere a vorbit
Cauza lor a apărat
Sa fie de toți auzit
I-a îndemnat la pocăință
Pe toți care prezenți erau
Sa aibe în Isus credință
Și mulți de Petru ascultau
Mulți s-au intors pe calea dreaptă
Înspre Isus ei au pășit
Convinși că viața îi așteaptă
Și vor trăi la nesfârșit.

Florența Sărmășan 

Ce faci când….?

Ce faci când răspunsul sosește?
Îndreaptă-ți pașii spre altar
C-atunci iubirea ta va crește
Și-atunci înseninări răsar.

Ce faci când furtuna răsare?
Cheamă-Ți Stăpânul în ajutor
Vedea-vei cum teama dispare,
Cum se-alină stări ce te dor.

Ce faci în ceas de tăcere
Când, parcă, Lumina s-a dus?
Amimtește-ți că e o-nviere,
Că harul divin n-a apus.

Ce faci când Cerul decide
Să vină-ncercarea cea grea?
O poartă spre Rai se deschide
Și-atunci să reziști vei putea.

Ce faci când slujba te cheamă
Să treci prin cuptorul aprins?
Pune-ți răspunsul în ramă:
”CU EL NICICÂND NU-S ÎNVINS.”

Ce faci? … acceptă-ntrebarea
Minuni vei vedea-n drumeții
Îți va fi netezită cărarea,
Credința vei ști s-o-ntreții.

George Cornici

Să crezi!

Să crezi pe Domnul pe cuvânt ,
Orişice s-ar întâmpla !
Să nu te îndoieşti, nicicând :
Căci El, nu te va lăsa !

Să crezi precum şi Iosif,
Crezut-a în acel vis :
Şi nu s-a lăsat nicicând
De frică, el cuprins!

Crezut-a el, că Domnul ,
Din groapă, îl va scoate .
Şi ceea ce a promis,
Le va împlini pe toate!

Să crezi şi să  asculți ,
Pe Domnul, totdeauna !
Fără să mai întrebi :
Cât va dura furtuna?

Să crezi că Dumnezeu ce-I mare ,
Îți va veni în ajutor :
Chiar de eşti în încercare ,
Şi nu mai vezi nici o scăpare !

Să crezi chiar de nu vezi
O barcă de salvare !
Dumnezeu ce-I sus în ceruri ,
O soluție, El are !

Căci Acesta-I Dumnezeu,
El este minunat :
Şi dacă te încrezi ,
Tu poți să fii salvat!

Să crezi şi atuncea când ,
Te uiți în mâna ta :
Şi vezi că nu-ai nimic ,
Dar Domnul, îți va da!

El ştie a ta nevoie ,
El ştie ce-ți lipseşte!
Şi fără întârzâiere ,
Cuvântul împlineşte !

De ai să crezi pe Domnul,
Şi n-ai să te îndoieşti,
Minuni mari El va face ,
Tu ai să te veseleşti !

Popa Ovidiu

Găsim în Tine…

Găsim în Tine, Mire drag
Comori ce nu-s în altă parte
Rostești cuvinte ce ne-atrag
Să știm ce-i dincolo de moarte.

Găsim în Tine mângâieri
Când vine val de uscăciune
Se nasc în suflet adieri
Să Te slujim cu pasiune.

Găsim în Tine adăpost
În vremuri grele de furtună
Ca tot ce e și tot ce-a fost
Să se transforme în cunună.

Găsim în Tine har ceresc
Că-i necesar în drum spre Slavă
Copiii Tăi Îți mulțumesc
Gustând privirea Ta suavă.

În Tine noi găsim curaj
Să răspândim Lumina vieții
Nu vom uita acel mesaj
Despre splendorile Cetății.

Găsim la Tine și minuni
Și bucurii nepieritoare
Al Tău balsam pe leziuni
Creează calm și vindecare.

Găsim în Tine tot ce-i bun
Pentru un trai cu demnitate
De-aceea fiii Tăi Îți spun:
”Ești pentru noi prioritate.”

George Cornici

Viața noastră-n pribegie

Viața noastră-n pribegie
Primește daruri și minuni
Ca-n zilele de nostalgie
Să nu se stingă pasiuni.

Nu ne-adaptăm împrejurării
Ci stăm pe Stâncă, neclintiți
Privim, senini, spre largul zării,
Suntem în har adăpostiți.

Când vin furtuni să ne doboare
Puteri divine iar răsar
Și ce urmează? Sărbătoare
Adusă din ceresc hotar.

Viața noastră se supune
Cuvântului ce ne-a format
Oricând, oriunde putem spune
C-al nostru Domn ne-a înfiat.

Mesajul gloriei deșarte
Nu ne atrage, nu-l primim
Căci știm că dincolo de moarte
Cu Salvatorul ne-ntâlnim.

Trăind să împlinim cerința
Transmisă nouă prin profeți
Supunem gândul și dorința
Unei cucernice vieți.

Lăsăm în urmă întristarea
Uitând de jug și frământări
C-așa învingem încercarea
Și alte nedorite stări.

Viața noastră-n pribegie
Nu-mbracă haina vreunui mit
Ci noi urmăm o strategie
Și ne-ndreptăm spre infinit.

George Cornici