Minunată Înălțare

Referințe

Faptele apostolilor 1:9

S-a auzit în lume de propulsări în zare,
Rachete, avioane și nave spațiale,
De când Icar privise o pasăre cum zboară
De când plană și omul pentru întâia oară.

Și până azi, tot caută să prindă vreo idee
Cum să își poarte trupul peste Calea Lactee;
Ar vrea cu-a lui știință prin galaxii să treacă
Își tot frământă mintea… cum… ce să construiască?”…

Aplaudă cu fală când luna vizitase
Când înspre Marte pasul eroic îl ‘nălțase
Iar sateliți-alergă neobosiți prin spații
Non-stop să ne transmită
Atâtea informații…

Se-adună înțelepții și doctori-n știință
Dar Challenger rămâne un semn de neputință,
Oricum măsoară omul viteza ce atinge,
Orice putere-ar face spre stele a-l împinge.

E doar o nebunie a lui înțelepciune…
Isus Hristos prin Duhul s-au înălțat din lume
Nu se-auzi explozii… , nu fum… , nu reactoare,
Că Duhul Sfânt – Puterea, Îl propulsă în zare,

Frumos și în liniște Îl ridică-nspre stele
Mirați sunt ucenicii: „- De unde? ! … Ce putere? ! … „
Că tot mai sus se nalță și în zenit se pierde
Un nor îl înfășoară și… nimenea nu-L vede…

Fiindcă exist-o forță în calcul neluată,
E Duhul ce te zboară-nspre țara minunată,
E forța întreită ce omul nu-nțelege
E o putere sfântă, nepământească lege…

Dar ce-i frumos în toate, ce Biblia ne spune,
E că aproape-i ziua când iar Hristos revine
Să îi ridice-n slavă cu-a Duhului putere
Pe cei de Duh Sfânt plini, ce cred în înviere.

Dacă te lupți acuma să părăsești păcatul
Hristos te curățește și-n dar îți dă și Duhul
Ce te-a ‘nălța-nspre stele în ziua glorioasă
De mână cu-Împăratul zbura-vei către casă.

 Cornelia Sărac  

Gânduri de Crăciun

Gândindu-mă la noaptea minunată
Purtând și strălucire și mister. .
O, noapte sfântă, binecuvântată
În care Sfântul Fiu veni din Cer.

Lăsând ceresc veșmânt și slăvi divine
Și tron și Tată, veșnice comori
În lumea noastră plină de suspine
Isuse, ai ales ca să cobori.

La Betleem în ieslea cea săracă,
Deși nici un palat nu Te-ncăpea. .
Cum de-Ai ales acolo să se facă
Și-așa rudimentar venirea Ta?

Căci Ai ales cu multă iscusință
Pe cea neprihănită-ntre fecioare
Ce-a acceptat cu multă umilință
Să-Ți fie o mămică iubitoare.

Puteai la fel s-alegi un om de bine
Sau chiar vre-un împărat de viță-aleasă
Să pregătească totul pentru Tine
Să-Ți fie nașterea cât mai frumoasă.

Dar Tu te-ai întrupat venind în lume
Sărac, umil, un coplilaș ce plânge
Purtând un veșnic Legământ anume
Ce mai târziu Îl vei semna cu sânge.

Puteai să vii direct triumfător
Ca Împărat cu strălucire mare
Dar însă fiecărui muritor
Dorit-Ai să-i oferi răscumpărare.

Nu doar celor aleși, cu privilegii
Ci și celor săraci, celor de jos
Să ștergi pe veci zapisul făr’delegii
S-aduci salvare celui păcătos.

De-aceea cor de îngeri li se-arată,
Cu vestea bună ce-a venit de sus,
Păstorilor care-au pornit de-ndată
La iesle și-au găsit cum li s-a spus.

S-au proșternut în semn de închinare
Și magii cei veniți din răsărit
Fiind cuprinși de-o bucurie mare
Alese daruri ei Ți-au dăruit.

Și-acei chemați miraculos de Tine
Și-acei care trudind Te-au căutat
Aveau în suflet mulțumiri depline
Căci Te-au găsit și nu s-au înșelat.

Deși cei răi din lumea de afară
Ți-au pregătit piroanele și-o cruce. .
Jertfirea Ta la toți câți Te căutară
Iertare și salvare le aduce.

Isus ești Domn! și vine iar Crăciunul
Iar Tu ne-aștepți cu-atâta nerăbdare
Ca-n duhul nostru unul câte unul
Să coborâm la iesle fiecare.

Din nou sărbătorim a Ta venire
E iar Crăciun și știu atât de bine
Căci Tu lăsat-Ai slavă și mărire
Și Te-ai născut Isuse… pentru mine.

Daniel Hozan

E acea zi…

Privesc prin filele vieții,
Nu e nimic nou să nu știu
Cu bune și rele, trecute
Parcă trăiesc, acel moment viu

Nu e nimic nou de remarcat
Doar viața din viată, ce s-a născut
Acel moment unic, curat
Ce mi-a deschis calea, spre cunoscut

E acea zi minunată, de cercetare
E ziua aceea, e ceasul Divin
Când mintea și gândul e-n frământare
Primind din cer, viață din plin

E acea zi, ce cu chin a fost scrisă
În cartea vieții, acel Sfânt tezaur
Pentru mine, e calea deschisă
Mai scumpă, decât cel mai prețios aur

Aceasta-i comoara, pe care o am
Nu-s vrednic de ea, dar mulțumesc
Să fiu primit în acest Sfânt neam
Și o viață cu Dumnezeu, să trăiesc

E Harul Ceresc, Dar fără plată
Doar, să cred în Cel ce-Anviat
O comoară, ce nu am visat vreodată
Îți mulțumesc Doamne, că Te-ai Îndurat.

Bandi Sebastian Alexandru 

Creatura cea minunata a Lui Dumnezeu

Text: Psalmul 139:13-16

Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale.” Psalmul 139:14

In cartea sa „Dacă aş fi ateu”, Wilbur Nelson include un capitol intitulat: „Dacă aş fi medic”. El afirmă că medicii, mai mult ca oricare dintre ceilalţi oameni, ar trebui să-L recunoască pe Dumnezeu drept Creatorul trupului omenesc, pentru că ei cunosc acest trup atat de bine, cu toate funcţiunile şi cu complexitatea sa.
Nelson ne dă apoi o întreagă serie de lucruri la care să ne gandim. Iată cateva dintre ele: „Gandiţi-vâ la trupul omenesc, compus din peste 1000 miliarde de celule. Gandiţi-vă la pielea corpului uman- deşi apa poate trece din interior spre exterior, ea nu poate pătrunde din exterior în interiorul trupului nostru. Gandiţi-vă la oase – capabile să suporte o greutate de 30 de ori mai mare decat poate suporta cărămida. Gandiţi-vă la ficat – transformă celulele vechi de sange în fiere şi neutralizează substanţele otrăvitoare. Gandiţi-vă la sange – 4,6 pînâ la 5,5 de litri din această substanţă siropoasă distribuie oxigen şi transportă reziduurile din ţesuturi şi organe, în timp ce reglează temperatura trupului. Gandiţi-vă la inimă – cantărind mai puţin de jumătate de kilogram, lucrează ca o uzină întreagă. În medie pompează de 100.000 de ori pe zi, punand în circulaţie aproximativ 8.000 de litri de sange prin 100.000 de kilometri de artere, vene si vase capilare.


Nu este de mirare că psalmistul a declarat Domnului: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 138:14). Nu suntem aici dintr-un accident, şi nici rezultatul unui proces natural evolutiv. Suntem creaturile minunate ale lui Dumnezeu! – R.W.D.

Nu, nu suntem un vis, o întamplare,
Un lut de sine însuşi frămantat.
Ci ne-a zidit o Forţă creatoare,
O-nţelepciune fără de hotare.
Există Dumnezeu cu-adevărat.” – C. Ioanid

Lucrarea lui Dumnezeu de creaţie este terminată, Lucrearea noastră de a-L lăuda e abia la început

Painea zilnica

Scumpă este orice clipă!

Pregătește-te din vreme
Cu Domnul să te întâlnești
Fii gata și nu te teme
Iertarea Lui s-o primești.

Scumpă este orice clipă
Căci timpul e trecător
Ție să nu-ți fie frică
Domnul e îndurător.

Pe cale veghează bine
Ca să nu te poticnești
Drumul drept spre Cer îl ține
Să ajungi să-L întâlnești.

Pe Cel dătător de viață
Care-n chinuri s-a jertfit
Să Îl vezi o dată-n față
Să înțelegi cât te-a iubit.

Veghează și treaz să fii
Că în ceas târziu din noapte
Domnul tău poate veni
Și atunci, se vor sfârși toate.

Pentru nuntă fii gătit
Căci Mirele va veni
Pentru viață pregătit
Cu El te vei întâlni.

Frumuseți noi, neștiute
Lângă El tu vei vedea
Plaiuri cerești nesfârșite
Ochii îți vor bucura.

Și tot ce nu ai gândit
Mirele-ți va arăta
Locul cel sfânt, pregătit
Să trăiești de-a pururea.

O răsplată minunată
Din mâna Lui vei primi
Care ție-ți este dată
Fericit ca să poți fii.

Viața veșnică-i răsplata
Și cununa ce-o primești
Domnul te așteaptă-I gata
Cu El să te întâlnești!

Florența Sărmășan 

Altă dată…

… Altă dată, poate mâine,
Când își strânge pomul floarea,
Când se-nchide largul zării și își leapădă splendoarea,
Când e boală şi nu-i pâine,
Iar tu n-ai nici o ieșire pentru starea disperată,
Fiindcă-atunci când ai de toate, totul lași pe altădată.

— Astăzi suntem ocupați,
Însă, dacă insistați,
Ne legăm că într-o zi
Vom veni
S-auzim ce ne-ndemnați.

… Altă dată, peste-un an,
Peste doi sau cine știe?
Să te-nsori, să-ți creşti copii, să mai faci ce-o fi să fie,
Adunând ban lângă ban;
Până-ți intră moartea-n casă, iar tu n-ai nici o putere
Fiindcă nu cunoşti odihna ce-ți aduce mângâiere.

— Vă-nțelegem doleanța,
Însă azi păstrați distanța,
Că avem nițică treabă
Și e grabă,
Că se-apropie vacanța.

… Altă dată! Nu e vreme
Chiar acum de pocăință –
Doar eşti om de omenie – şi- ai să cauți şi credință,
Însă ai ceva probleme.
O, de-ai prinde izbăvirea, nu cumva să vin-o zi
Când vei căuta chemarea, însă n-o vei auzi.

— Azi suntem cam obosiți,
Însă, mâine, mai veniți;
Despre viața de apoi
Vrem și noi
Să cunoaștem ce gândiți.

… Stai, ascultă! Nu auzi
Cum în inimă-și fac locul stropi de rouă, muguri cruzi?
Nu simți Vestea minunată
Cum s-a-ntors să-ți spună iarăși să n-o lași să stea în drum?
Cum s-aștepți o altă dată? !
Ce te-mpiedică acum?

 Viorica Mariniuc 

Doar Tu, iubire minunată

Doar Tu, iubire minunată
‘Mi-aduci ce-mi este necesar,
Eu, o făptură ne’nsemnată,
S-am parte de atâta har…

Să pot umbla, să pot privi,
Să fiu multora de ajutor,
Să pot lucra, să pot gândi,
Să pot să urc sau să cobor.

Să pot vorbi și auzi,
Să cânt, să strig și să zâmbesc,
Să fiu ce îmi doresc a fi
Și altora să folosesc.

Doar Tu, iubire iertătoare
Nu mă lovești sau nimicești,
Când mă mai clatin pe picioare
Și alunec pe cărări lumești.

Și-n loc să cuget în tăcere,
Să tac și să fiu chibzuit,
Mai scap atâtea din vedere
Și aleg să fiu nesocotit.

În loc s-ascult de a Ta șoaptă
Și voia-Ți Doamne, s-o urmez,
M-abat de pe cărarea dreaptă
Și uit chiar să mă corectez.

De aceea-Ți mulțumesc Părinte
Că numai Tu mă modelezi
Și mă îndrumi spre cele sfinte
Și-ntotdeauna mă veghezi.

De aceea Te slăvesc pe Tine
Și Te înalț prin al meu cânt
Căci Ție doar Ți se cuvine
Mărire-n cer și pe pământ.

Puiu Chibici

Voi uita ce-a fost durerea…

Vine ziua minunată
Când spre cer mă voi nălța
Către slava mult visată
Unde-acasă voi intra!
Vor rămâne-n urmă toate:
Greutăți și suferinți
Boli și lacrimi mii vărsate
Pe obrajii cei fierbinți.
Voi uita ce-a fost durerea
Că ades am suferit
Voi cunoaște mângâierea
Celui care m-a iubit.
Ce mi-a dat pământul oare?
Numai lacrimi și dureri!
Însă mâine, peste soare
Toate-acestea vor fi ieri.
Am văzut în suferință
Frați ce-acuma au plecat
Sunt acasă-n biruință
Eu aici, ei în Palat.
Mă așteaptă-n veșnicie
Milioane de iubiți
Ca și eu în bucurie
Să ajung printre cei sfinți.
Și să cânt pe străzi de aur
Cu iubiții lui Isus
Care și-au făcut tezaur
Nu aici, ci-acolo sus.
Pân-atunci, în ceas de noapte
Sau în ceas de zi aștept
Ridicarea mea departe
Unde gândul mi-l îndrept
Sus în cer. În fericire.
Doar prin Harul lui Isus
Cu cei sfinți în nemurire
Mai puțin și-ajung eu sus!

Emanuel Hasan 

Suntem străini

Suntem străini prin lume jos
Călătorind întruna
Cu-un dor de Țara lui Hristos
Şi să primim cununa,

Suntem pribegi, singuri pe drum
Prin vânt şi neagră noapte,
Tânjim după un Loc mai bun
În veşnica Cetate!

Doar Duhul Sfânt triumfător
Ne e călauzire
S-ajungem în sfântul Pridvor
In ziua de răpire.

Sunt tot mai mulți tâlhari acum
Ascunşi printre tufişuri
Pândind pe cei ce merg pe drum
Prin văi şi prin suişuri.

Primejdii sunt la orice pas,
Dar Dumnezeu cel Veşnic
A spus: Nicicând n-am să te las!
Şi El ne este Sfeşnic

Ne poartă înspre Veşnicii
Pe aripi de putere,
Şi ne revarsă bucurii
Chiar şi-n cruntă durere!

El cântăreşte-n mâna Sa
Povara ce-o vom duce
Şi ne-ntăreşte-n lupta grea
Să nu tăiem din cruce.

Când valul e de neoprit
Şi greu peste măsură,
El, ca un Tată Preaiubit
De-ai Săi copii se-ndură

Şi mustră marea, cât ar fi
Ea de învolburată,
De tine nu se va lipi
Nimic, căci El ți-e Tată!

El duce sarcina ta grea
Să nu-i simți tu povara
Să poți ajunge-n Țara Sa
Să uiți toată ocara.

Când toate împotrivă-ți sunt,
Şi nu mai vezi scăpare,
Trădat de toți, bătut, înfrânt,
Ajuns la disperare,

Să ştii că numai Unul, sus
Acela ți-este Frate
E preaiubitul nost Isus,
El luptă cu dreptate!

El surpă ce nu-i adevăr,
Şi nimiceşte răul
Ce pentru tine-i un mister;
El răscoleşte hăul,

Nimic nu poate fi ascuns
Sau tăinuit vreodată
De Cel ce este mai presus
De bolta înstelată!

El ştie tot, chiar viața ta
În mâna Lui o ține
Din toate doar El te-a scăpa
Dacă rămâi cu Sine!

Nu prin puterea ta mai stai
Şi azi încă-n picioare,
Ci Dumnezeu de sus, din Rai
Te-a întărit pe cale!

Să-i mulțumeşti cu dor nespus,
Să stai în umilință,
Să fii ascultător supus,
Slujeşte-I cu credință!

Aşteaptă-L până va veni,
Cu haina nepătată,
Să poți pleca spre veşnicii
Spre Țara minunata!

Valentin Ilisoi 

Testul simplu

“Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; Şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” Matei 7:2

Această afirmaţie nu este o presupunere întâmplătoare, ci o lege eternă a lui Dumnezeu. Indiferent ce judecată emiţi, cu aceea vei fi judecat. Există o diferenţă între răzbunare şi răsplată. Isus spune că baza vieţii este răsplata – “cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura”. Dacă ai fost aspru în găsirea defectelor altora, aminteşte-ţi că aceasta va fi exact măsura cu care vei fi judecat.

Viaţa te plăteşte cu aceeaşi monedă. Această lege funcţionează de la tronul lui Dumnezeu până jos la noi (Psalmul 18:25-26).Romani 2 o aplică într-un mod şi mai clar spunând că cel care îi critică pe alţii este vinovat de acelaşi lucru. Dumnezeu nu priveşte numai la faptele în sine; El se uită la posibilitatea de a le face. Mai întâi, noi nu credem ceea ce spune Biblia. De exemplu, credem oare aceste cuvinte, şi anume că noi înşine suntem vinovaţi de lucrurile pe care le criticăm în alţii? Motivul pentru care vedem ipocrizie, înşelăciune şi lipsă de sinceritate în alţii este deoarece toate acestea există în propriile noastre inimi. Cea mai mare caracteristică a unui sfânt este umilinţa – “Da, toate acele lucruri şi alte rele s-ar fi manifestat în mine dacă n-ar fi fost harul lui Dumnezeu; de aceea, nu am nici un drept să judec”.Isus a spus:

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”; dacă judeci, vei fi măsurat exact după felul cum ai judecat. Care dintre noi ar îndrăzni să stea înaintea lui Dumnezeu şi să spună: “Dumnezeul meu, judecă-mă aşa cum i-am judecat eu pe semenii mei?” Noi i-am judecat pe semenii noştri ca păcătoşi; dacă Dumnezeu ne-ar judeca în felul acesta, am fi în iad. Dumnezeu ne judecă pe baza minunatei Ispăşiri făcute de Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS