25 Martie

„Fiul omului.” Ioan 3:13

Cât de des a folosit Mântuitorul titlul acesta! Dacă ar fi vrut, ar fi putut să vorbească întotdeauna despre Sine ca despre Fiul lui Dumnezeu, „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). Dar iată umilinţa lui Isus! Preferă şă fie numit „Fiul omului”. Să învăţăm o lecţie de umilinţă de la EL. Să nu ne mândrim niciodată cu titluri măreţe. Aici se află, totuşi, un gând mult mai plăcut. Isus iubeşte atât de mult omenirea încât îi place să o onoreze, fiindcă este o mare onoare, într-adevăr, şi o mare demnitate, să-L poţi numi pe Isus „Fiul omului”. El doreşte să aşeze stele regale pe pieptul omenirii, arătând dragostea lui Dumnezeu faţă de sămânţa lui Avraam.

„Fiul omului” — de fiecare dată când a rostit aceste cuvinte, El a aşezat o aură pe fruntea copiilor lui Adam. Totuşi, poate că următorul gând este încă şi mai preţios. Isus Christos s-a numit „Fiul omului” ca să-şi exprime simpatia şi identificarea cu poporul Său. Prin aceasta ne aminteşte că El este Cel de care ne putem apropia fără frică. Putem să-I spunem toate, durerile şi necazurile noastre, fiindcă El, ca Om, le cunoaşte din experienţa. Fiindcă a suferit ca un Fiu al omului, El este în stare să ne ajute şi să ne mângâie.

Fii binecuvântat, scumpul nostru Isus! De vreme ce foloseşti pentru totdeauna numele care te mărturiseşte ca Frate şi rudă a noastră, datoria noastră este să-Ţi slăvim harul, umilinţa şi dragostea. Priveşte cum Isus s-a dăruit Iubirii noastre nedesâvârşite, Şi prin iubirea Sa a dovedit Că inimile noastre sunt sfinţite. Când îşi aude Numele slăvit In fapte şi în vorbele de noi rostite, Acordă celor care L-au iubit Comori de dragoste şi suflete-nnoite.

C.H. Spurgeon

Darul cel mai potrivit

Motto: Isaia 9/6 „”Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu ni s-a dat și
domnia va fi pe umerii Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu
tare, Părintele veșniciilor și Domn al păcii.”” Amin.

Este o datină de veacuri
Și oamenii sunt învățați
De sărbători să facă daruri
Celor dragi și apropiați.

Să primim daruri ne place –
Și-i cât se poate de firesc,
Dar nimenea daruri nu face
Decât celor ce-i iubesc.

Sunt oferte cu toptanul
Pentru orice buzunar –
Nu cumva să treacă anul
Și noi n-am ales un dar.

Uneori ni-i greu s-alegem
Darul pentru cel iubit
Și ne străduim să-i facem
Darul cel mai potrivit.

Oferta cea mai minunată –
Darul cel mai valoros, ,
Cel mai scump și fără plată
E viața veșnică-n Hristos.

Ca Fiul Sfânt Hristos Isus,
Dar ca El, mai mare nu-i;
Că Dumnezeu în El a pus
Toată plinătatea Lui.

Că atâta înțelepciune
Și pricepere i-a dat,
Că-n Cuvântul Său îi spune
Și-L numește MINUNAT.

El dă sfântă învățătură
Păcătosului nevrednic –
Sfaturile-i din Scriptură
Adeveresc că este SFETNIC.

Lui i-a dat puterea toată
Și în cer și pe pământ,
Iar Sciptura ni-L arată
DUMNEZEU TARE și Sfânt.

Toată zidirea se închină
Puterii Lui desăvârșite –
Izvor de pace și lumină,
De îndurări nemărginite.

Dacă teama îți strică somnul
Și prin mare zbucium treci,
Nu uita că Hristos Domnul
Este DOMNUL PĂCII-n veci.

De ești un suflet credincios
Să urmărești pacea mereu,
Ca să ai pace în Hristos
Și prin El cu Dumnezeu.

Iată un dar pentru tot omul –
Un dar sfânt nespus de mare,
De și-a pus nădejdea-n Domnul
Pentru viața viitoare. Amin.

Ioan Vasiu 

24 Noiembrie

„Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pâraie late.” Isaia 33:21

Râurile şi pâraiele late produc fertilitate şi abundenţă în ţară. Locurile de lângă râuri sunt remarcabile prin varietatea plantelor şi bogăţia recoltelor. Dumnezeu este la fel pentru biserica Sa. Când îl are pe Dumnezeu, ea are abundenţă. Ce ar putea să ceară de la El, şi să nu-i fie dat? Ce nevoie poate menţiona, şi să nu-i fie împlinită? „Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor de pe muntele acesta un ospăţ de bucate gustoase” (Isaia 25:6). Vrei pâinea vieţii? Va cădea ca mana din cer. Vrei apă proaspătă? Stâncile te urmează, şi Stânca este Christos. Dacă suferi de vreo lipsă, este vina ta. Dacă suferi de vreo deficienţă, nu eşti deficient în El, ci în inima ta.

Râurile şi pâraiele late sunt de asemenea un punct de comerţ. Slăvitul nostru Domn este un loc de negustorie cerească. Prin Răscumpărătorul nostru, facem comerţ cu trecutul; bogăţia Calvarului, comorile legământului, tezaurele din zilele vechi ale alegerii, şi hambarele veşniciei vin toate la noi prin pâraiele late ale bunului nostru Domn. Facem comerţ şi cu viitorul. Ce bărci, încărcate până la marginea apei, ne vin din Mileniu! Ce viziuni avem despre zilele din cer pe pământ! Prin Domnul nostru slăvit, facem comerţ cu îngerii şi comunicăm cu sufletele spălate în sângele Său, care cântă înaintea tronului.

Mai mult încă, avem părtăşie cu Cel Infinit. Râurile şi pâraiele late sunt plănuite să ofere siguranţă. Râurile erau un zid de apărare în trecut. Prea iubiţilor, ce scut este Dumnezeu pentru biserica Sa! Diavolul nu poate trece acest râu lat al lui Dumnezeu. Oricât şi-ar dori să-1 treacă, nu vă temeţi, fiindcă Dumnezeu este mereu neclintit. Satana ne poate îngrijora, dar nu ne poate distruge. Nici o barcă cu vâslaşi nu va invada râul nostru; nici un vapor înarmat nu va trece dincolo.

Meditaţii C. H. Spurgeon

2 Mai

„Nu Te rog să-i iei din lume.” Ioan 17:15

Cel mai minunat şi binecuvântat eveniment care li se va întâmpla tuturor credincioşilor va fi întoarcerea lor acasă, la Isus. Peste puţin timp, soldaţii Domnului care luptă acum lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12) vor termina bătălia şi vor intra în bucuria Domnului lor. Dar, deşi Christos se roagă la poporul Său să poată fi unde este El, El nu cere ca ei să fie luaţi imediat de pe pământ în ceruri. El doreşte să stea aici. Deşi peregrinul obosit se roagă adesea „o, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă” (Psalmi 55:6), Christos nu se roagă la fel. El ne lasă în mâinile Tatălui până când, asemeni snopilor de grâu copt, vom fi adunaţi în grânarul Stăpânului nostru.

Isus nu pledează pentru îndepărtarea imediată a morţii, fiindcă rămânerea noastră aici poate fi profitabilă pentru alţii, chiar dacă pentru noi nu este necesară. El cere să fim păziţi de rău, dar nu cere niciodată să fim admişi în slava cerului înainte de vreme. Atunci când sunt în necaz, Creştinii vor să moară. Intreabă-i de ce, şi îţi vor spune: „fiindcă vreau să fiu cu Domnul”. Mă tem că nu vor atât să fie cu domnul, pe cât vor să scape de necazuri; altfel, ar voi să moară şi în vremuri mai bune, nu numai în timpuri de încercare. Vor să meargă acasă, nu atât pentru părtăşia cu Domnul, cât pentru a merge la odihnă.

Este bine să dorim plecarea, dacă o facem din aceleaşi motive ca şi Pavel, fiindcă a fi cu Christos este mult mai bine, dar dacă vrem doar să scăpăm de necazuri suntem egoişti, îngrijeşte-te mai bine să-L lauzi pe Dumnezeu prin viaţa ta aici, atâta timp cât va dura, chiar dacă treci prin chinuri, conflicte sau suferinţe, şi lasă-L pe El să spună când e destul.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Profeția Odraslei (Isaia 9)

Totuși, . . așa începe profeția
Ce Dumnezeu avea să o-mplinească
Despre-ntunericul ce-și răspândea urgia…
Mult nu va mai avea să stăpânească.

Unde acum necazul se găsește
Pe-a lui Neftali, Zabulon hotare
Acol’ unde ocara stăpânește
Pe-acel ținut întins de lângă mare.

Poporul ce umbla în întuneric
Dincolo de Iordan, în Galileea
În tot acel ținut pustiu, feeric
Da, neamurile ce-s în țara-aceea,

Vedea-vor o Lumină foarte mare
Acest popor din valea umbrei morții
Lumina Lumii peste ei răsare
Slăvitul Dumnezeu le schimbă sorții.

Căci iată: un Copil ni S-a născut
Și-un Fiu venit din Ceruri ni S-a dat
Domnia pe-a Lui umeri stă tribut
Căci Pruncul e al Slavei Împărat.

Și-L vor numi și Minunat și Sfetnic
Și Tare Dumnezeu Îl vor numi
Și-al veșniciilor Părinte vrednic
Și-al păcii Domn, cum altul nu va fi.

Domnia Lui, El face-va să crească
Și-o pace fără de sfârșit va da
Căci pretutindeni o să-mpărățească
Pe scaunul lui David când va sta.

Prin judecată-Și va-ntări domnia
La fel și prin neprihănirea Lui
De-acum și cât va ține veșnicia
Așa va face râvna Domnului.

Daniel Hozan

Un copil cu multe nume

23 decembrie

Text: Isaia 9:1-7

„Il vor numi: Minunat, Sfetnic,Dumnezeu tare, Parintele
vesniciilor, Domn al pacii.”

Isaia 9:6

Ascultau cu mare interes. O intamplare atat de minunata –
Dumnezeu il trimite pe Singurul Sau Fiu pe acest pamant, ca
un copilas, si mai tarziu il aduce ca jertfa pentru pacatele lor.
Africanii din Congo (acum Zair) au primit mesajul Evangheliei cu
aviditate. Cand misionarul E.A. Ruskin s-a referit la Isus men-
tionand diferitele Lui nume, el a trezit interesul acestor oameni si
acestia l-au intrebat: „De ce a avut acest Isus atatea nume?” Ruskin
le-a explicat: „Frumusetea, plinatatea si maretia Fiintei Lui fara
seaman nu pot fi exprimate printr-un singur nume”.

Numele biblice ale copilului Isus ne descopera caracterul lui
de Dumnezeu care „S-a facut trup si a locuit printre noi” (Ioan
1:14). Intocmai dupa cum fiecare fateta a unui diamant reflecta
frumusetea acestei pietre pretioase, tot asa si caracterul unic
divino-uman al lui Cristos, care este mult mai presus de o piatra
pretioasa este revelat prin multe aspecte ale naturii Sale.

Textul de astazi contine patru nume evreiesti compuse, ale
Copilului care se va naste in Betleem. „Sfetnic, Minunat” il descrie
pe unul care are un plan divin si care este intr-adevar o minune.
Ca si „Dumnezeu tare”, El este un razboinic victorios care obtine
victoria finala. Numele „Parintele vesniciilor” ne vorbeste despre
Providenta Sa si despre grija eterna pe care o are fata de ai Sai.
Expresia „Domn al pacii” face aluzie la stapanirea Lui plina de pace
in inimile credinciosilor si, in ultima instanta, asupra lumii, atunci
cand dreptatea Lui va stapani.

Nu este de mirare ca ingerul a spus despre El ca Numele lui
va fi „Isus”, caci El este cu adevarat un Mantuitor (Matei 1:21). De
aceea cantam, „O, veniti sa-L adoram pe Cristos, Domnul”. – P.R.V.

„Nimeni altul de cand e zidirea

Nume asemeni n-a primit.

Nimeni nu le-a implinit rostirea

Ca si Fiul Tatalui, iubit.” – D.J.D.

„Isus este Numele cu care se iscaleste Dumnezeu
intr-o limba pe intelesul oamenilor.„

Painea zilnica

Tu-Ți scoți întăritură de-apărare

Tu-Ți scoți întăritură de-apărare
Din gura celor mici și ne’nsemnați,
Ca toți să vadă, Doamne, că ești mare
Și-n fața Ta să vină aplecați.

Căci, ce e omul ca să-l bagi în seamă? ,
Mă-ntreb ades privind lucrarea Ta,
Privesc în sus și sunt cuprins de teamă
La ce ești Tu… , și ce-i ființa mea.

Tu stai pe scaunul Tău de domnie
Și judeci drept, nu ești părtinitor.
Căci, Tu ești Dumnezeu din veșnicie,
Un Tată minunat și iubitor.

Cei care Te cunosc se-ncred în Tine,
Căci, Tu pe nimenea nu părăsești
Și știu că nu vor fi dați de rușine
Căci, Tu îi aperi și îi ocrotești.

Te voi lăuda, o, Doamne-n orice vreme
Și lauda Ta va fi în gura mea
Chiar de-s întâmpinat cu anateme,
De mulți, ce zic că fac lucrarea Ta.

Dar, Tu-mi ești stânca de scăpare,
Tu ești izbăvitorul meu,
De-aceea voi striga în gura mare
Că, Tu ești unicul și Sfântul Dumnezeu.

Puiu Chibici  

Interesant si Minunat

Traim si noi pe langa toate cele
Nu suntem doar o umbra in neant
Ne confruntam cu bune si cu rele
Interesant. .

Destine diferite-or sa ne poarte
Spre-acelasi Adevar trist si socant
Oricat traim suntem datori c-o moarte
Interesant. . .

Planeta noastra cat e ea de mare
E doar un fir din praful cel gigant
Oare sa fim aicea la-ntamplare?
Interesant. . .

Privind natura, floarea ce-nfloreste
Simtim fioru-acela palpitant
De parca orice floare ne vorbeste
Interesant. . .

De unde-i sentimentul ce ne leaga
De-aceia dragi, ca sa-i iubim constant
Si sa le ducem dorul viata-ntreaga
Interesant. . .

Desi oriunde-am vrea sa fie pace
Se-aud rachete-n zobrul lor picant
Cate cruzimi mai poate omul face
Interesant. . .

Dece e-n om atata rautate
De ce e egoist recalcitrant
Lacom de bani, lucrand cu nedreptate
Interesant. . .

Dar Dumnezeu exista nu-i poveste
Nici basm inchipuit si demodat
El este-n veci ” Acel ce Este”
Ce minunat!

Pe-o cruce Adevarul in suspine
Striga spre Tatal cu un glas uscat:
„S-a ispravit, ia-mi Duhul meu la Tine”
Ce minunat!

In casa ucenici-n rugaciune
Stateau inchisi dar Domnul a intrat
Si parca-L vad cum „Pace voua” spune
Ce minunat!

S-a inaltat apoi sa pregateasca
Un loc pentru acei ce l-au urmat
Acolo sus in Patria Cereasca
Ce minunat!

Curand planeta noastra cea firava
V-a fi schimbata la in moment dat
Si-un alt asezamant avea-va Slava
Ce minunat!

La Crucea Lui poti capata iertare
Prin Harul Sfant, prin sangele-I varsat
Si cine-i mantuit in veci nu moare
Ce minunat!

Nu stiu cat pot s-arat prin poezie
Ca Adevaru-i viu si revelat
El este-acel ce mi-a dat Har si mie
Ce minunat!

Daniel Hozan

A murit! A inviat! Un adevar atat de minunat!

Referințe

Marcu 10:33-34

*
Împărăţia întunericului cu încrâncenare,
Lovea în cel Prea Sfânt, cu înverşunare.
La moarte condamnase lumina vieţii,
Dorea să zdruncine temelia eternităţii.

Lumina fără teamă păşea spre cruce,
Ea ştia că moartea spre care se duce,
E doar un sfârşit spre un nou început,
Va da omului, ceea ce-n păcat a pierdut.

Crucea era preţul salvării din păcat,
De robia păcatului omul să fie eliberat.
La cruce cu sânge semna actul împăcării,
Lumina revărsa harul minunat al iertării.

Satan, cel viclean, se credea învingător,
Dar la cruce înţelese că deja-i pierzător,
Cu dezlănţuită ură încercă o ultimă mişcare,
S-oprească planul mântuirii cu o strigare:

– De eşti Tu, Cel care pe alţii mântuieşti,
Coboară de pe cruce şi chinul să-ți oprești.
Isus în ascultare de Tatăl, dându-se la moarte,
La împlinirea planului mântuirii lua parte.

Atotputernicul Tată privea cu mare durere,
Cum Fiul se frângea sub păcatele mele grele.
Tatăl își întoarse fața, nu putea să privească
Păcatele noastre ce-începură să-l strivească,

Isus în cel mai greu moment s-a simțit părăsit,
– ”Eloi, Eloi, Eloi, lama sabactani?” striga rănit.
În clipa în care știa deja, că totul s-a sfârșit,
Dinainte să-și dea duhul, a zis: – ”S-a isprăvit”

A treia zi, după cum ucenicilor mai înainte a spus,
A înviat din morți, să-i întărească, la ei s-a dus.
Eliberarea omului de sub păcat era începută,
Întunericul pricepea că lupta e deja pierdută.

Lumina este Adevărul, călăuză spre veșnicie,
Isus este Ușa, prin care intri în Sa Împărăție.
De sub puterea morții, prin viața ce și-a dat,
Și-apoi prin învierea Sa, ne-a răscumpărat.

Satan și azi se luptă, să oprească dacă poate,
Din planul de mântuire pe oameni a scoate.
Pune piedici, ispite, căci știe mult prea bine,
Cine află Adevărul, mănâncă a vieții pâine,

Bea din apa vieții, nu piere, este mântuit.
De aceea nu vrea Adevărul să fie descoperit.
Viclean pune la îndoială lumina adevărului,
Ba chiar pune la îndoială și existența răului.

El știe că vremea lui e aproape de sfârșit,
Încearcă să apuce, pe cei ce spre cer au pornit.
Răcnește ca un leu, prada să-și paralizeze,
Să-i tulbure pe străjerii ce stau pe metereze.

Vă cheamă poate ultima oară, Cel Veșnic Viu,
Grăbiți la El, până mai e har și nu va fi târziu.
Veniți la Calvar să găsiți iertarea mult dorită,
Mântuirea cu iubire divină, v-a fost pregătită.

A murit! A înviat! Un adevăr atât de minunat!
Nu refuza iubirea, ce viața pentru tine și-a dat.
Și-n puterea învierii ți-a pregătit o viață veșnică.
Să ai parte de ea, predă-ți azi inima fără frică.

O iubire atât de mare, te condamnă de-o ignori,
Las-o-n inimă să-ți pătrundă cu a veșniciei zori.
Isus Hristos e viu! Cu moartea pe moarte a călcat.
Mântuirea și-învierea noastră la Golgota s-a semnat.

Dan Viorica

Mergem inainte…

Fratii Strugariu