Înălțarea Domnului

La ucenici S-a arătat
Isus a stat și Le-a vorbit
Cu drag El I-a încurajat
Le-a spus ce au de împlinit

Pe toți I-a îndemnat să fie
Puternici, buni, drepți și miloși
Să fie plini de bucurie
Să nu fie deloc, fricoși

Cuvântul Sfânt să Îl vestească
Ca toți să afle și să știe
Ca sus, la Ceruri să trăiască
În marea Sa Împărăție

Ei vor fii tari, plini de putere
Pe bolnavi îi vor vindeca
Vor șterge orișice durere
Chiar morții, îi vor învia

Și tot să facă fără plată
Căci fără plată au primit
Bani să nu ceara niciodată
Să faca doar ce e cinstit

Cu dragoste, plini de iubire
Cuvântul Sfânt să Îl vestească
Să afle toți de mântuire
Salvarea, toți să o găsescă

Și Domnul I-a mai îndemnat
Niciunul să nu se-ntristeze
În grija lor, tot a lăsat
Atenți, la toate să vegheze

Tot ce-au văzut când au umblat
Cu Domnul Vieții pe Pământ
Și toate ce I-a învățat
Vor împlini prin Duhul Sfânt

Înspre Betania s-au dus
Pe toți I-a binecuvântat
Un nor a coborât de sus
Domnul spre el s-a înălțat

Spre ceruri cu toți au privit
Pleca iubitul lor, Isus
Cu ochii lor toți au privit
Norul L-a dus la Tatăl sus.

Florenta Sarmasan

Călăuzire continuă

“Domnul te va călăuzi neîncetat.” (Isaia 58.11)

Ce te îngrijorează? Ţi-ai pierdut drumul? Te-ai rătăcit în vreo pădure întunecoasă, neputând să-ţi mai găseşti cărarea? Opreşte-te şi priveşte scăparea Dumnezeului tău; El cunoaşte drumul şi te va călăuzi dacă strigi către El.

Fiecare zi aduce cu sine nedumeririle ei speciale. Ce mângâietor este atunci, să simţi că este neîncetat călăuzirea Sa! Dacă alegem singuri drumul, lepădăm îndrumarea lui Dumnezeu; dar daca renunţăm la propria noastră voie, El va conduce fiecare pas pe drumul nostru, în fiecare oră a zilei noastre, fiecare zi a anului, fiecare an al vieţii noastre. Numai să dorim să ne lăsăm călăuziţi şi vom fi; dacă vrem sa-I încredinţăm drumul nostru, El ne va călăuzi mersul aşa de bine că nu ne vom putea rătăci.

Dar ia seama cui e făcută această făgăduinţă. Uită-te la versetul dinainte. “Dacă-ţi deschizi inima pentru acela care e flămând.” Trebuie să ne fie milă de alţii şi să le dăm nu ceea ce avem mai de lepădat, câteva coji uscate, ci ceea ce am dori sa primim noi înşine. Dacă arătăm o duioasă grijă aproapelui nostru, când se află în nevoie, atunci Domnul Se va îngriji de propriile noastre nevoi şi va fi totdeauna călăuza noastră. Domnul Isus va fi călăuza noastră, nu a celor zgârciţi şi a celor ce apasă pe sărac, ci a celor miloşi şi buni. Astfel de călători nu-şi vor pierde niciodată drumul.

Charles Spurgeon