S-au dus pierind milenii

S-au dus pierind milenii, şi altele-or să vină,
Tu ai rămas Acelaşi … şi-aşa vei fi oricând.
Cântară-Ţi veci de aur din harfe de Lumină
şi alţi veci o să vină cântarea-Ţi reluând.

Te-au preamărit profeţii, vizionari prin ere,
Te-au admirat artiştii creând desăvârşiri,
Te-au adorat eroii trecând prin Înviere
şi Tu rămâi Neapusul eternelor iubiri.

Cândva, prin veşnicie, s-a ridicat prin vină,
un fir de praf pe-o clipă voind să-Ţi stea vrăjmaş,
dar neputinţa-l duse uitării … şi senină
Nemărginirea-Ţi curge pe-al ei etern făgaş.

Ca valurile mării se nasc şi pier popoare,
cresc noi puteri în locul acelor ce-au pierit,
şi toate-s pentru Tine nici cât un praf în soare
mânate în nimicul cu chip acoperit.

Prin toată existenţa ne-ai arătat Iubirea
în mii şi mii de feluri vădind acelaşi Har,
şi n-am putut să-i credem atât Nemărginirea
ca-n clipa cea eternă a Jertfei, pe Calvar!

Iubiri tot mai înalte prin veci tot mai lumină,
de după veşnicie şi după infinit,
în valuri nesfârşite vor trece şi-or să vină
şi Tu vei fi de-a pururi mai nou şi nou numit.

Veni-vor alte graiuri, veni-vor alte ere,
veni-vor alte forme de tot mai preafrumos,
cânta-Ţi-vor Noul Nume etern din sfere-n sfere,
dar pentru clipa noastră rămâi: ISUS HRISTOS!

Traian Dorz

A înviat și-mpărățește!

Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul! Să se spună
printre neamuri că Domnul împărăţeşte!   1 Cronici 16: 31.

A înviat și-mpărățește!

-”Voi îngeri din ‘nălțimi, ca vântul,
Coborâți, căci Unsul, Sfântul
A înviat și-n veci domnește!
Cel Preasfânt – împărățește!

Piatra luați! Dați la o parte!
Scris a fost în Sfânta Carte:
Isus Cel Viu – a înviat!
În veci domnește ca-Mpărat!

E mai presus de-orice domnie,
Putere și dregătorie!
Stăpân pe veacuri și milenii,
Zile, clipe și decenii!

Stăpân pe neamuri și popoare,
Stăpân pe cei de viță-n floare!
Nu-i va trece-Mpărăția,
Și veșnică-I va fi Domnia!

Plecați-vă genunchi, Cel Sfânt:
A înviat! Nu e-n mormânt!
E mai presus de-orice putere!
Cuvântul profețit – nu piere!

Bucură-te, tu, „pământ”,
Răscumpărat de Mielul Sfânt!
Bucură-te cu tărie!
Fii parte din Împărăție!

‘Nalță-I onoare-n măreție,
Celui Viu, ce-I din vecie!
El ți-a adus viață-n dar!
Ce faci din ea? E viu altar?!?”

Lidia Cojocaru

Pe ţărmuri la Iordan

Citeşte-ne, Tu, zelul
Ce-n cântec stă ascuns,
Şi gândul ce ia zborul
Spre Patria de Sus

De tine, nouă lume,
0 sferă ne desparte
Ah, trece prea-ncet vremea
Şi Tu eşti prea departe!

Luat-au secoli zborul,
Milenii au apus,
De când ne arde dorul
Ca să pornim în Sus,

O ţară fără soare
Şi totuşi, cu lumină
O lume-n sărbătoare
Şi-n veşnică odihnă!

O, Tară strălucită,
O, loc de mângăiere,
În tine nu-i nici noapte,
Nici chin şi nici durere.

De douăzeci de veacuri
Te cerem cu suspine,
Ah, când sosi-va ceasul
Ca să intrăm în Tine?

Deschide-ne hotarul
Părinte-n Canaan,
Că prea ne arde dorul
S-ajungem la Iordan,

Sus pe ţărmurile Tale,
La Iordanul Tău Ceresc,
Îţi aducem osanale,
Tronule Dumnezeiesc!

Printre miile de coruri
Care-Ţi vor cânta cu har,
Fă să fim şi noi acolo
La un colţ lângă Altar,

Căci de-atâtea mii de veacuri
Aşteptăm să Te vedem,
Şi câţi azi, din câte locuri
Către Tine suspinăm!

Doamne, urcă-ne degrabă
Sus pe ţărmuri, la Iordan,
Să vedem ale Tale plaiuri
Din Cerescul Canaan!

Pe-ale Tale Plaiuri Sfinte,
Unde noapte nu-i nicicând,
Tot poporul vrea să-Ti cânte,
Dumnezeule Preasfânt!

Teodor Codreanu

Se duc zilele…

Se duc zilele și altele vin
C-așa prevede decretul divin
Zile ploioase sau zile cu soare,
Îmbrăcate-n nevoi sau splendoare
Toate ne-aduc întâmplări, episoade
Apoi se formează în luni și-n decade
Secole-apar, apoi, și milenii
Și-nscrise-n arhivă le țin cetățenii
Iar, apoi, infinitul le-atrage pe toate
Semn că la număr nu-s limitate.
Dar ce-nvățătură primim de la ele?
Ce ne dezvăluie-n clipele grele?
Ne spun s-acceptăm legea divină
Că Mirele-i gata, oricând, ca să vină
Ne spun că viața nu stă pe loc,
Că nu-i îmbrăcată în strai de noroc,
Că e un Stăpân peste timp, peste vreme
Care poate răspunde la orice probleme.
Necazuri au fost și iar o să vină
Dar nu pot învinge eterna Lumină.
Ce-a fost va mai fi – zice Scriptura
Că-n toate ea stabilește măsura.
Au fost încercări și iar o să fie
Dar n-o s-apelăm la zeu sau la glie
Și n-o să mergem la ape stătute
Și nici la cei ce vor să-mprumute
Speranțe ce mor după câteva zile
Și vindecări învăluite-n pastille
Ci mergem la ape din sfinte izvoare
Ce pot vindeca tot ce ne doare.
Zilele vin, zilele zboară
Dar ce rămâne e o comoară
Păstrată-n lăuntrul predat, totalmente
C-așa învingem furtuni și torente
Ce rămâne e-acea-ncredințare
Că putem depăși situații precare.
O zi e cu nori, iar alta-i senină
În viață e noapte și este lumină
Vin și adieri dar și uragane,
Vin și aliați și armate dușmane
Și ciclul acesta atât de précis
Ne-aduce aminte că tot ce e scris
Despre infern, paradis și pământ
A fost inspirat prin Duhul cel Sfânt,
C-al nostru ”Acasă” nu e în vale
Ci-n Plaiul cu neofilite petale.

*********
Se duc zilele și altele vin
Să-mbrace-n odihnă eternul destin.

George Cornici