Eroii Mielului

. Cu bucuria mântuiri Tale
Prin harul Sfânt ce Tu ne-ai daruit
Venim naintea ta o bun Părinte
Să îți aducem prinosul dorit

Noi n-avem daruri scumpe ca şi magii
Şi nici comori din aur şi rubin
Dar iţi aducem inimile noastre
În fața Ta Părinte scump divin

Şi vrem ca în întreaga închinare
Şi tot ce facem azi în casa Ta
Să fie doar spre slava şi onoarea
A Celui ce a murit pe golgota

Comori şi bogății din lumea-ntreagă
N-ar fi putut plăti întregul preț
Dar a venit Mesia, Prințul Slavei
Şi ne-a scăpat de orişice dispreț

Ne-a pus pe stânca Mântuirii Sale
Ne-a pus pe buze laudele noi
Şi într-o zi ne va lua în Slavă
De vom lupta aici ca buni eroi

Ne cheamă azi Hristos la lupta Sfântă
Ce El purtase cândva la calvar
În curăţie sfântă şi răbdare
A pus un zid, şi răului hotar

Şi vrea ca toți ostaşii lui cei vrednici
Ce au fost chemați la marele război
Să lupte drept purtând pe frunte semnul
„Ai Mielului biruitori eroi”

Şi într-o zi în marea dimineață
Biruitorii Mielului ce-au câştigat
Se vor uni în sfântă adorare
Laudând pe Mielul cel Glorificat.

Ion Popescu 

Reclame

Nașterea Mântuitorului

Crăciun cu zurgălăi, colinzi și colăcei
Lumini și jucării pentru cuminți copii,
Dar cei mai important la ziua de serbat
E scump Copilul divin în iesle așezat.

Prin El ni s-a adus salvare din păcat
Cel ce-i Împărat, în trup S-a întrupat.
Dumnezeu să fie aici cu fiecare ființă
Dându-ne salvare și pace prin credință.

O stea a luminat pe Cel ce-i Preaînalt
Venit aici la noi ca Mielul de înjunghiat.
S-avem cu toți iertare din jugul lui satan
Să fim cu toți azi liberi de șarpele dușman.

Păstori și magi veniră la Copilul cel Născut
S-aducă închinare și daruri pentru Sfânt.
Iar tu astăzi creștine dă-I Domnului Isus
Inima ta toată și la al Lui Cuvânt supus.

Simion Ioanăș

Din fir de praf Tu m-ai făcut

Din fir de praf Tu m-ai făcut,
Din lacrimi și din suferință,
Prin jertfa Mielului Preasfânt,
Ai insuflat in min’ credință.

Mi-ai spus ca sunt Copilul Tau
Și chiar talanți ai pus în mine,
Să te slujesc mereu, mereu,
Să te ascult, să fac doar bine.

Mi-ai dat harul de-a fi supus,
Mi-ai spus să fiu pildă-n vorbire,
Ai spus că ținta-i s-ajung sus,
Și m-ai umplut cu-a Ta iubire.

Mi-ai șoptit dulce și duios:
„În încercări voi fi cu tine!
Să rămâi tare, credincios,
Căci ești al meu, iubit creștine!”

Tu nu mi-ai spus că va fi-ușor
Dar ai promis că ești cu mine,
Pe drum voi merge încetișor,
Pân’ mă voi întâlni cu Tine.

Mihăluț Miriam 

Numele Lui

Motto: „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici
un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” FA 4:12.
„De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele
care este mai presus de orice nume.” Filipeni 2:9.

Știm din Sfintele Scripturi
Că la început a fost Cuvântul
Mai întâi… Și mai înainte
De-a fi cerul și pământul.

Astfel, din toată zidirea
Este Cel Întâi Născut;
Și mai știm că lucrurile
Toate prin El s-au făcut.

Apoi, Cuvântul S-a întrupat
Când vremile s-au împlinit –
Și plin de adevăr și har
Printre noi a locuit.

Și am privit la slava Lui
Măreață și strălucită,
Ca Singurul Născut din Tatăl –
Odrasla Neprihănită.

El a venit la ai Săi…
Dar ai Săi nu L-au primit
Pe Cel ce Tatăl Îl numește
Fiul Meu cel Preaiubit.

Pentru cei fără credință
Care-s plini de-amară fiere
E o Piatră de poticnire
Și o Stâncă de cădere.

Dar cei care L-au primit
Și-apoi, L-au urmat mereu,
Le-a dat dreptul să se facă
Copiii lui Dumnezeu.

Așa a venit Lumina –
Soarele Neprihănirii,
Cel care este Mesia –
Căpetenia mântuirii.

Pentru noi a răsărit
Luceafărul de dimineața
Cel ce e Lumina lumii –
Calea, Adevărul, Viața.

El a venit să mântuiască
Lumea de păcatul greu…
Despre El Ioan a spus
Că-I Mielul lui Dumnezeu.

El e Răscumpărătorul
Pentru întreaga omenire,
Mielul fără de cusur
Și Jertfa de Ispășire.

El a murit sus pe cruce,
Hainele-I trase la sorți…
E Cel ce-a pătimit în trup,
Cel Întâi Născut din morți.

Tatăl L-a înălțat la ceruri
În Împărăția Nemuririi,
Dar oamenilor le-a lăsat
Evanghelia mântuirii.

Lui I-a dat toată puterea
Și în cer, și pe pământ –
Lui, Neprihănirea noastră,
Cel Adevărat și Sfânt.

Însuși Tatăl Îl numește
Robul Meu, Alesul Meu –
Iar Petru știe că El este
Hristosul lui Dumnezeu.

El e Păstorul cel bun
Și noi Îl urmăm mereu
Că El este Întipărirea
Ființei lui Dumnezeu.

El e veșnic Pâinea vieții
Pentru cei înfometați,
Izvorul de apă vie
Pentru toți cei însetați.

El e Stânca, Temelia,
Martorul cel Credincios,
Și sub toate aceste Nume
Noi dăm slavă lui Hristos.

Că prin El, la Tronul slavei
Avem un Mijlocitor:
Fiul Celui Preaînalt –
Credinciosul Ziditor.

Ioan Vasiu

Mai plângi

Mai plângi şi azi suflet lovit de soartă,
Mai plângi în grea durere apăsat,
Dar nu te-opri, păşeşte înspre poartă
Unde Isus te-aşteaptă ne-ncetat!

Mai plângi adesea-nvins de întristare
Căutând în jurul tău un ajutor,
Dar nu găseşti, şi inima te doare
Şi te cuprinde parc-un greu fior,

Cărarea ți-e doar spini, doar mărăcine
Şi-orice suflare-i un adânc suspin
Când vezi că toți s-au depărtat de tine
Lăsându-te în drum ca pe-un străin…

Nu-i nimeni să-ți cunoască dorul,
Doar tu ce-l ştii, şi Tatăl cel Ceresc
Şi-atât de greu te apasă cântarul
Când orice pas cu ură-ți urmăresc.

Şi arcuri oțelite se încoardă,
Săgețile lovesc tot mai turbat…
Dar nu te-opri, păşeşte înspre poartă
Unde Isus domneşte ca-Mpărat!

Te simți răpus, puterea îți slăbeşte,
Nu vezi decât durere si necaz,
Furtuna grea parcă se întețeşte
Scăldând în lacrime al tău obraz.

Te uiți în jur cum totul se dărâmă,
Stâncile crapă înnecate-n val
Şi tu, eşti doar o mână de țărână
Tânjind de dor ca să ajungi la mal.

Te miri privind cum totu-n jos se-apleacă
Cum doar ruini rămân în urma ta,
Doar tu singur încă pluteşti pe barcă,
Doar tu rămâi ca stânca-n vreme rea…

El te-a ținut de mână-n orice vreme,
Te-a ridicat deasupra, să priveşti
Cum făra Domnul toate-s ca un vierme
Şi doar cu Domnul poți să biruieşti!

Tu luptă-te acuma, deci, fii tare
Aleargă înspre zări cu pas grăvit,
Priveşte spre Cetatea-n sărbătoare,
Spre poarta Slavei, locul mult dorit!

Acolo, sub nămete de lumină,
Învăluit în soare auriu,
Cu chipul blând, cu fața Lui senină
Te-aşteaptă Fiul Tatălui cel Viu!

Deci nu te-opri când valul se înalță,
Nu da ‘napoi când arşița e grea,
Rămâi statornic cât eşti pe balanță
Căci Dumnezeu este la dreapta ta.

Chiar dacă spui că-i grea înaintarea
Când sângerează inima în piept,
Nu da ‘napoi, căci iată, sărbătoarea
Curând va-ncepe, deci fii înțelept!

Acolo te aşteaptă heruvimii,
Splendori cereşti te vor înconjura
Şi vei cânta-mpreună cu Bătrânii
Oseana pentru înălțarea Sa!

Să vezi cum Dumnezeul Tău te cheamă
Sub aripile Lui să te ascunzi
Şi cu iubire dulce, ca de mamă
Să ştearg-obrajii tăi de lacrimi uzi.

Să vezi cum se aşterne mângâierea
Peste ființa ta rănită greu…
O, nu te-opri, mai luptă, căci durerea
Se va sfârşi odată-n raiul Său!

Când nu mai poți să îți înalți privirea
De-atâta apăsare si poveri,
Gândeşte-te că vine izbăvirea,
El a promis că din grele dureri

Cu mâna Lui va ridica ocara,
Cu brațul Său te va răscumpăra,
Şi-ți va aduce-n suflet primăvara
Şi binecuvântare îți va da!

Statornic deci rămâi pe sfânta cale,
Iubirea s-o păstrezi necontenit,
Chiar dacă treci prin a suspinelor vale,
Căci doar aşa vei fi de neclintit!

Te cheamă Domnul să îți dea odihnă
O, suflete trudit si-mpovărat,
Vino să îți facă viața senină
Când cerul tău mereu e înnorat!

Te cheamă azi c-o voce-nduioşată
Dorind să-ți lege rănile ce dor,
La pieptu-I să te strângă ca un Tată
Să-I simți din nou al dragostei fior!

Te-aşteaptă-n prag cu mâinile întinse
Mereu tot lăcrimând de dorul tău,
Să vii sa îi vezi palmele străpunse
Ce poartă-n ele chinul tău cel greu.

În mâna Sa te ține şi pe tine,
Să fii cu El pe veci biruitor,
Să poti ajunge-n Slavile Divine
Când cu putere va veni pe nori

Fii tare-acum, priveşte înainte,
Nădejdea ta să fie sfântul Miel,
Căci Dumnezeu îți este bun Părinte,
Fii tare deci, fii tare pentru El!

Valentin Ilisoi

Rugaciune

Cu fruntea aplecata
Cu ochii lacrimand
In noaptea-ntunecata
‘Mi-ndrept spre Tine Tata
Un gand

M-aplec in umilinta
Sub crucea Ta supus
Te rog cu staruinta
Sa-mi dai mereu credinta
Isus

Caci ispite haine
Mereu ma napadesc
Indura-te de mine
Cand valuri si ruine
Cresc

Mereu sa ma-nspaimante
Sa ma opreasca-n drum
Dar eu o scump Parinte
Te rog sa iei aminte
Acum!

Desi n-am nici un merit
Sa stau ‘naintea Ta
Asa cum m-am gasit
La Tine-am indraznit
Mesia

Stiind ca totdeauna
Ai fost atat de bun
Cand a venit furtuna
Ca Ti-ai intins Tu mana
Sa spun,

Sa spun cum inspre mine
Milos si iubitor
Te-ai aplecat Stapane
Sa ma inalti spre Tine
Cu dor…

Ai fost asa de-aproape
Cand Te-am vazut trecand
Si-am alergat pe ape
Spre Tine-n neagra noapte
Prin vant

Alerg si azi spre Tine
Prin furtuna si val
Ai mila Tu de mine
Si du-ma langa Tine
Pe mal,

O, iarta-mi necredinta
Si ce-am gandit murdar
Mai spala-mi iar fiinta
Si da-mi iar pocainta
Prin har!

Asculta-ma cand dorul
Ma arde tot mai greu
Ca sa dispara norul
Ce-mi aprinde fiorul
Mereu.

Mi-e dor de zari senine,
Astept un soare bland
Sa uit orice suspine
Caci si-azi te-astept pe Tine
Plangand

M-am saturat de-amaruri,
De vorbe, de dusmani
Doresc sa ies din valuri
S-ajung degrab’ la maluri
De ani…

Ma clatin pe picioare
Dar inca mai zoresc
Spre Tara cea cu soare
S-ajung in sarbatoare
Doresc

Sa ma-ntalnesc cu Mielul
Ce-a fost injunghiat
Si ne-a dat Porumbelul
Ca sa strabatem cerul
Prea’nalt.

De-aceea bun Parinte
La Tine vin cum sunt
Rugandu-Te fierbinte
Sa-Ti mai aduci aminte
Preabland

Ca sunt in grele lupte
Contra a tot ce-i strain
Si vin ispite multe
Dar rupe a lor punte
Deplin

O, da-mi Tu ajutorul
Ca un viteaz ostas
Sa vada tot poporul
Ca esti biruitorul
Fruntas.

Nadajduiesc in Tine,
Te-astept in orice zi,
Prin greu chiar si prin bine
Prin multele suspine
Vei fi

O Stanca de-ancorare,
Un ajutor la greu…
Sa nu ma lasi pe cale
Sa merg inspre pierzare,
La rau,

Mai ia-ma pe-al Tau umar
Cand merg anevoios
Caci lupte fara numar
M-apasa, desi-s tanar,
Hristos!

Mai pune-ma pe stanca
Cand sunt cuprins de val
Caci apa e adanca
Si-astept sa ajung inca
La mal

Acolo-n sarbatoare
In sfantul Tau locas
Sa intru in splendoare
In cel mai scump si mare
Oras!

Sa fiu o vesnicie
Cu Tini’ nedespartit
Cantand cu bucurie
Oseana, slava Tie
Scutit

De lacrimi, de suspine
Ce-adesea m-au infrant
Cu Tine-n zari senine
Voi sta, o stiu prea bine
Cantand

Ajuta-ma ca-n toate
Eu sa-ti raman supus
Si de-ai veni la noapte
Tu sa ma stii ca frate
Isus!

Valentin Ilisoi

Un Nume

Un Nume n-i s-a dat sub soare
Un Nume Sfant si-Adevarat,
Un Nume far’ asemanare
Si cel mai Sfant si minunat

As vrea sa il descriu in versuri,
Sa spun despre marimea Lui,
Dar cat vor tine-aceste vremuri
Ca Domnul meu nici unul nu-i!

Cu bratul Sau a facut cerul,
Pamantul, universu-ntreg
Toti norii, muntii si craterul
Si ce-nteleptii nu-nteleg

Intr-o treime de masura
A strans tarana de pe glob,
A prefacut cetati in zgura,
A sters o lume prin potop

Smerea dusmanii cu-o privire
Cand ca un Brav invingator
Inainta cu-a Lui ostire
Isus Regele Regilor

Cu Tatal a-ntocmit viata,
Suflarea vie pusa-n om
Ca omul sa Ii poarte fata
Acelui ce e vesnic Domn

Sa fie sfant, ferit de rele
Sa Il asculte ne-ncetat
Pe Cel ce sta mai sus de stele
Si este vesnic Imparat

Dar omul, singura faptura
Ce poarta chip de Dumnezeu
Asculta orice-nvatatura
Si orice soapta-a celui rau

O om, tu nu stii ca pacatul
Doar sange sfant il va spala?
De ce mai vrei ca Preainaltul
Sa moara pentru vina ta?

De ce sa faci ce nu e bine,
Sa murdaresti vesmantul tau?
De ce mai vrei ca pentru tine
Sa moara-un Fiu de Dumnezeu…?

A trebuit sa lase cerul,
Ostiri de ingeri si splendori
Sa se aduca jertfa Mielul
Salvare pentru muritori

In chin amarnic si suspine
Platea pe cruce sfantul pret
Ca oricine vine la Sine
Sa intre-n locul cel maret

Lupta incins cu-asa putere
Isus, preablandul nost’ Pastor
Sfarsea viata in durere,
Murea de dragul oilor

Era lovit in duh si-n carne,
Era de toti batjocorit,
Strapuns, mereu din a Lui palme
Curgea izvorul cel slavit

Curgea sa spele orice vina
Acelor ce vor crede-n El
Sa schimbe viata de ruina
In cel mai minunat castel

Apoi umbland prin asta lume
Sa poarte vesnicul trofeu
Sa fie-inscrisi cu sfantul Nume
Si sigilati de Dumnezeu

Sa duca vesnica solie
A Marelui Biruitor
Cum sus, pe crucea de pe glie
S-a sters pacatul tuturor

Vestiti-o azi cu bucurie
Voi toti acei ce L-ati urmat
Caci vesnica Imparatie
E pentru omul degradat

Ce-a fost rascumparat prin cruce
Dar zace-n bezna de pacat,
Isus  cu vocea Sa cea dulce
Pe toti pierdutii i-a chemat

De ce sa taci cand inspre moarte
Se duc atat cu pas grabit?
Mai spune si-azi, chiar dac-ai parte
Sa fii de toti batjocorit

Sa fii uitat de toti, tu du-te
Vesteste planul cel de sus
Prin lovituri si piedici multe
Il ai aproape pe Isus

El ti-e Ocrotitor si Tata,
Iar Duhul ti-e Mangaietor
El nu te lasa niciodata
Caci El ti-e vesnic Salvator

El judeca-va cu dreptate
Orice faptura de sub cer
Cand din vecii, din slavi inalte
Se va-arata ca un fulger

El Isi va ridica Aleasa
De pe pamant sus inspre zari…
Cat de placut e cand Mireasa
Isi va canta a ei cantari!

Ce falnice cantari se-nalta
Vazduhul poart-a lor ecou
Cand Porumbita vede-n fata
Pe Preaiubitul ei Erou

Atunci va incepe serbarea,
Iubitii vor trai splendori,
Mireasa va uita ca jalea
I-a ars tot pieptul plin de dor

Se vor uita orice suspine
Orice poveri si-amenintari,
Vor fi doar amintiri straine
Ce i-au condus spre desfatari

Acolo vor cunoaste pacea,
Isus va fi pe veci Pastor
Acelora ce au dus crucea
Atat de greu pe calea lor

El le va stere-orice sudoare
Si lacrimile de pe-obraz,
Vor traii vesnic in splendoare,
Va disparea orice necaz…

Aceasta este asteptarea
Alesilor de-aici de jos
Cand ve veni intampinarea
Slavitului Isus Hristos!

Valentin Ilisoi

Ce ne mai leagă de pământ?

Ce ne mai leaga de pamant?
Ca Domnul vine in curând!
Suntem noi gata, pregatiți
Să intalnim martirii sfinți
Pe ingerii ce canta-n cor
Celui ce-n veci sade pe tron?
Suntem noi gata sa intram
In ceruri sus si sa cantam
Mielului sfant ce-a biruit
Si pân’ la capăt ne-a iubit?
Ce te mai leaga de pamant?
Te-ntreaba azi prin Duhul Sfant
Mirele drag, Emanuel
Vei fi rapit sau nu la El?
Intreaga viata ai luptat
Si pân’ acum ‘napoi n-ai dat
Insa te-ntreaba dragul meu:
Sunt eu legat de Dumnezeu?..
Sau chiar acuma la sfarsit
Cand semnele s-au implinit
Ceva te leaga de pamant
Sa nu poti merge-n cerul sfant?
Te leaga poate firea ta
Sau esti legat de averea ta
Sau ti-ai facut idoli moderni
Ce te pot duce spre infern?
Oare te-nchini la banii tai
Ce te pot duce in vapai
Si-adormi mereu cu ei in gand
In loc s-adormi lin, cugetand
La ziua-n care Domnul Tau
Va coborî din cerul Sau?
Vei fi tu gata pregatit?
Ca vremea e spre asfintit!
Si eu ma-ntreb, ma cercetez
Si spre rasplata eu privesc
Caci nu as vrea nicicand s-o pierd
Ci doar spre ea as vrea sa merg
De-aceea gandul mi-l indrept
Spre Domnul meu si il intreb:
Oare sunt gata pentru cer?
Tu cum ma vezi, Mire etern?
Tu vezi mai bine haina mea;
Cum ma vezi tu si cum e ea?
O vezi curata Domnul meu
Sau e patata din cel rau?
Mai vezi pe ea ceva murdar
Orgoliu, bârfa, ură chiar
Sau vorbe cari nu Te cinstesc
Si-un duh de fire, pamantesc?
Oh, de ar fi inca ceva
Indura-te de fiinta mea
Și-n sangele pe cruce dat
Fă-mi haina mea de-un alb curat
Sa pot zbura spre vesnicii
Catre eterne bucurii.
Desprins de tot as vrea sa fiu
Sa nu ma lege de pustiu
Nimic..nimic.., nici cineva
Ci doar legat de Tine as vrea
Mereu sa fiu, Mire iubit
Gata de ceasul pregatit.
Asa as vrea iar maine-n zori
Cu fratii mei, sa fiu pe nori
As vrea, cu Tine Domnul meu
Cu toti cei dragi in cerul Tau!
Sa nu ne lege de pamant
Nimic, ci-n zbor prin Duhul Sfant
In haine albe imbracati
Sa fim de Tine-n cer luati
Uitând de tot ce-a fost candva
Și-n veci domnească Dragostea!

Emanuel Hasan

Iubirea este pace

Iubirea este pace și-un cer mereu senin
Iubirea este crinul ce dă parfum din plin
Iubirea e un soare mereu strălucitor
Care mereu invinge,străbate printre nori.

Isus este Iubirea,Mielul cel junghiat
Ce-a fost jertfit pe cruce,dar care a inviat
Mai tare decât moartea e vesnicul izvor
Ce poate da iubire și viața tuturor.

Iubirea e acolo unde-i prezent Isus
E-n casa cu ferestre spre El,spre ceruri sus
Acolo este pace si armonie,cânt
Acolo se coboara Isus prin Duhul Sfânt.

Ferice-i de caminul intemeiat pe El
Plin de izvorul vieții,el va rodi-n etern
Caci tot ce-i din iubire in cer se va-ntregi
Când Domnul nost,Iubirea pe-ai Săi îi va răpi.

Emanuel Hasan