Lucian și Adelina – Familia 5 |
mesia
O cântare nouă
Pe haina nopții, sclipesc stele argintii,
Cu ochii umezi, vorbesc, sunt ființe vii:
-„Frigul din lume a pătruns și în suflet,
Dar vine Mesia, ascultă al Său umblet!”
Cu capul plecat, și cu sufletul rănit,
Mai adun vreascuri, de pe câmpul pustiit,
O lacrimă cade în focul ce mocnește,
Și o voce blândă din ceruri vorbește:
-„Suflete, cu duhul sărac și mâhnit,
Nimeni în lumea aceasta nu te – a iubit,
Dar s – a născut în lume un Mântuitor,
Îți pune raze – n suflet, cântece și dor.
Aleargă la Iesle, aleargă la Isus,
Untdelemn de bucurie vei primi de Sus!
Și o cântare nouă, adusă de El,
Și multă iubire, o, vino, Israel!
Roua cerului, pe visele tale,
În gura ta, pune o nouă cântare,
Cântări de izbăvire, trimise de Sus,
Aleargă, aleargă, la Mesia Isus!”
Pășesc pe calea ce duce la Unsul Său,
Să capăt untdelemn pentru sufletul meu,
Un balsam de vindecare, pe trupul meu,
Și o cântare nouă de la Dumnezeu.
Pe bolta inimii, o stea argintie,
În Ieslea inimii, multă bucurie,
Cete de îngeri cântă de izbăvire:
-„Noi Pruncului Isus Îi cântam Mărire!”
Psalmul 96
Cântați Domnului o cântare nouă!
Din mii de stele
„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”
(Luca 2:14)
Din mii de stele licărind răzlețe
Doar una se desprinse luminând,
Purtând în ea promisiuni mărețe
Și magii spre Mesia conducând.
Și Pruncului născut în sărăcie,
Ce întrupase-atunci mărețul Har,
S-au închinat cu mare bucurie,
Cu aur, smirnă și tămâie-n dar.
Ne amintim de Cel născut în iesle,
De Mesia trimis din veșnicii
Să ne răscumpere din întuneric,
Să fim pe veci ai Domnului copii.
Cânta-vom bucuria mântuirii,
Că Dumnezeu, iubind pe păcătos,
Dar condamnând păcatul omenirii,
L-a făcut om pe Fiul Său, Cristos.
În cer cântau oștirile de îngeri
Cinstind venirea-n lume-a Domnului,
În locurile preaînalte slavă
Și pace între oameni plăcuți Lui!
E timpul să îndepărtăm rutina,
Să ne-amintim de-al Domnului destin,
Să facem bine răspândind Lumina,
Cum trebuie să facă-un bun creștin!
Că Dumnezeu ne priveghează soarta
Și ne-amintim că suntem trecători,
În car de biruință El ne poartă
Și-I dedicăm aceste sărbători.
Să ducem tuturor din lume vestea
Despre Isus, ce S-a născut smerit,
Pe El Îl onorăm zilele-acestea
Și-ntotdeauna fie preamărit!
Pace pe pământ
Luca 2
14„Slavă* lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace** pe pământ între oamenii plăcuţi† Lui.”
Pe câmpul păstorilor, noaptea se lasă,
Pace aduce -n suflet, și a sa casă,
Porumbei albi, cerești, coboară pe pământ,
Răsună puternic glasul Duhului Sfânt.
Focul păstorilor, cu flăcări rubinii,
Suspinul izvorului, înspre vesnicii,
-„Tăcere sa fie”, zic către inima mea,
Să aud pe Domnul, Sfânta-i chemarea Sa!
Mare-i templul ceresc, un flaut suspină,
Deschide portalul de pace, lumină,
O oaste a cerului zboară spre pământ:
„-Noi Il vestim pe Mesia, Pruncul cel Sfânt!
Pace pe pământ între oameni sa fie,
Ne – a trimis Tatăl ceresc din veșnicie,
Slavă lui Dumnezeu, ce domnește în cer!
Bucurați-vă, păstorilor din Israel!
Noaptea cea Sfântă peste lume coboară,
Aprinde focul credinței, pe câmp, afară,
Caută pacea, și aleargă după ea,
S – a născut Mesia, strigă „Aleluia!”
Noaptea Sfântă peste lume s-a lăsat,
Tu ai lacrimi în ochi, dar nu mai fi posac,
Ferice de tine, de plângi, vei fi mângâiat,
S – a născut Mesia, al tău Împărat!”
Fluierul vântului începe să cânte,
Izvorul cel vesel, drumeți să încânte,
Iar Eu strig vesel către inima mea:
-S – a născut Mesia, strigă „Aleluia!”
Strainul
Pe drum inspre Emaus paseam. Cu ochii tristi,
Descurajati si singuri, lasam in urma dorul,
Inmormantat in stanca; am fost idealisti
Punandu-ne nadejdea-n Isus Invatatorul.
Lipsiti de bucurie, vorbeam. Dar un Strain,
Se-apropie si merge la pas cu noi de-odata;
Nu-I recunoastem chipul, nici glasul Lui blajin,
Nici blanda Lui privire. El ne intreaba-ndata:
-„Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbati?”
-‘Cum, esti Tu singur care nu stii cele-ntamplate? ‘
-„Ce?” a-ntrebat Strainul. Iar noi, debusolati,
I-am povestit de Isus cu inimi tulburate.
Credeam ca El e-Acela ce ne va izbavi,
Insa, mai marii nostri L-au osandit la moarte;
Si iata, sunt trei zile de cand Isus muri,
Si-a noastre idealuri s-au dovedit desarte.
Ba inca in uimire ne-au pus niste femei,
Marturisind c-avura-o vedenie de ingeri,
Spunand ca viu e Domnul, dar nu avem temei,
Oprit e orologiul acestei mari infrangeri.
„O”, a-nceput Strainul, ‘nepriceputi sunteti
Cand este ca sa credeti tot ce a spus Scriptura,
Hristos veni sa moara’, voi pace sa aveti,
O pace care-mpaca cu Dumnezeu faptura.
Si ne-a deschis Cuvantul, si tot ne-a talcuit
Ce-i scris despre Mesia, dand valul la o parte;
In inimile noastre un foc s-a intetit:
„Ramai cu noi”, Straine, nu merge mai departe.
Si a ramas Strainul, si paine-a frant cu noi,
In clipa-aceea ochii ni s-au deschis pe data,
Si focul, ca un fluviu, nestavilit suvoi,
Porni ca sa cuprinda fiinta noastra toata.
Isuse, Domnul nostru, esti viu cu-adevarat!
Ai mers cu noi alaturi; si epica-ntristare,
Si dorul frant din inimi, si visul spulberat,
Le-ai transformat pe toate in zi de sarbatoare.
Tu ne-ai deschis Scriptura, si ochii ne-ai deschis,
Si-a inimii obloane-au fost date la o parte.
„Ramai cu noi”, Isuse, pe veci, caci ne-ai promis
Ca de a Ta iubire nimic nu ne desparte.
Inspirata din Luca 24:13-35.
Ai murit și pentru mine
Ai murit și pentru mine
Pentru cel mai păcătos
Glorie Ți se cuvine
Sfânta-Ți jertfă mă susține
Și mă face credincios.
Mi-ai văzut nevrednicia
Și trăirea făr-un rost
O, Isuse, drag Mesia
Mare Ți-a fost agonia
Mi-ai dat harul fără cost.
Azi, înțelegând iubirea
(Prin durere dovedită)
Știu precis că fericirea
Soră e cu Nemurirea,
Cu starea neprihănită.
Din rănile-n carne vie
Se revarsă vindecări
Că iertare mi-ai dat mie
E spre-a bea din Apa vie
Să înving în încercări.
Și pentru mine ai răbdat
Torturi sfâșietoare
Și astfel m-ai încredințat
Că-n Slava Ta voi fi luat
Unde-i eternă sărbătoare.
Și pentru mine Te-au străpuns
Piroanele pe lemn de-ocară
Și astfel am primit răspuns
Sfânta-Ți iertare m-a pătruns
Și-mi face viața Primăvară.
Îți mulțumesc! Îți mulțumesc!
Pentru iubirea-Ți jertfitoare
Vreau în credință să sporesc
Să Te urmez, să Te slujesc
Cu zel și sfântă consacrare.
George Cornici
Colecție de comori
Am strâns în visterie atâtea perle rare
Urmându-L pe Mesia oriunde m-a condus
În tot ce îmi aduce există o valoare
Și tot ce-nfăptuiește e fără de apus.
Din Cartea vieții strâns-am sfinte mărgăritare
Și-am fost umplut cu tihna ce prinde rădăcini
Să pot gusta frum’sețea ascunsă într-o floare,
Să spun despre salvare la prieteni și vecini.
M-a cucerit Lumina cea tainică și blândă
Să pot să deslușesc povețe și minuni
Mi-e dragă-nseninarea, mi-e dragă o izbândă
Îmi dau imbold în munca sublimei misiuni.
A fost un timp nerodnic când am cules himere
Când spre tenebre-adânci țărâna m-atrăgea,
Când am respins chemarea ascunsă-n Înviere
Și când splendori cerești nu le puteam vedea…
Dar Dragostea supremă m-a scos din letargie
Și-a insuflat în mine un dor de Paradis
Și-am început să strâng comori din veșnicie
Și spre albastra zare fereastră am deschis.
O, câte satisfacții produce-ncredințarea
Ce-n toată ființa, duios, s-a așezat!
Nu mă doboară valul ce naște frământarea
Căci Sfântul Duh tărie, să-nving, a furnizat.
Deschis sunt ca să intre divine revelații
C-așa pot încercarea, mereu, s-o cuceresc
Nu mai doresc descrieri cu iz de imitații
Ci numai meditații de soi dumnezeiesc.
Am strâns în visterie atâtea perle rare
Și le păstrez să-mi fie merinde pentru drum
M-a învățat Iubitul ce-nseamnă renunțare
Și care e ofranda ornată cu parfum.
Comori nepieritoare trimise sunt în Slavă
Le vom găsi acolo, vom fi moștenitori
Căci vom lăsa pământul cu zgură și cu pleavă
Să stăm cu sfinți în Plaiul eternelor splendori.
George Cornici
Se-așterne noaptea-n Betleem
Se-așterne noaptea-n Betleem,
Doar liniștea-i stăpână,
Și vântul parc-a-ncremenit
Văzând cum s-au adăpostit
Doi tineri într-o stână.
Că n-au avut loc de popas
În han, ori în vre-o casă,
Călătoreau din Nazaret
Și dup-al spuselor profet
Fecioara-avea să nască.
Și L-a născut pe Fiul ei
Și L-a culcat în paie
Deși al Slavei Împărat
N-avu Copilul de-nfășat
Decât umile straie.
E Mesia – Acel promis!
Scriptura se-mplinise
S-au bucurat păstorii-n câmp
Și-apoi căutară Pruncul Sfânt
Cum îngerul vestise.
Și magii de la Răsărit
Veniră să se-nchine,
Dar nu-L găsiră la palat
Ci-ntr-un sătuc neînsemnat
Cu dealuri și coline.
Acum, când după veacuri lungi
Vrea Pruncul să Se nască
Ce Îi oferi: o iesle-n câmp?
Un staul rece? Un mormânt?
Sau casă-mpărătească?
Ţi-ai pus în gând să-I dai un dar?
Să-I faci o bucurie?
Sau tu petreci fără habar?
Nu vrei să-mparți cu cel sărman
Deșarta-ți avuție…
Cum Îl întâmpini tu pe Prunc?
Întreabă-te, creștine:
Ce Îi oferi? Doar vorbe-n vânt?
O viață cu stindardul frânt?
Dă-I ce-i mai bun din tine!
Olivia Pocol (Bâlc)
Ai Luminii fii…
Sunt născuți din Duh de Dumnezeu
Și resping a lumii ofertă
Călătoresc pe-ngustul traseu
Sosirea-n Paradis e certă.
Au lăsat în urmă trecutul
Cu tot ce-i trăgea la pământ
N-au mai vrut să-i domine lutul,
Au intrat într-un nou Legământ.
Ghidați fiind de Raza divină
Nu se mai duc în nopți de păcat
Ci stau cu Fiul la Cină
Căci El din neant i-a salvat.
S-au atașat de-al lor Mire
Convinși ca-nviat pentru ei
Și-acum la mulți dau de știre
Să nu creadă-n falși dumnezei.
Lumina, adânc, îi pătrunde
Cu-a ei caracter ceresc
Și traiul lor corespunde
Cu tot ce-i dumnezeiesc.
Nimic nu-i mai poate desparte
De dorul ce-l au pentru Rai
Ei știu că dincolo de moarte
Merg cei ce-L slujesc pe-Adonai.
Traseul e clar pentru dânșii
Dar cheamă și pe-alții la har
Putem să-i numim “neînvinșii”
Ei, zilnic, înalț-un altar.
Fii ai Luminii pe Terra
Și-n veci ai Luminii fii
Ei și-au schimbat maniera
Și pot spre Mesia sui.
George Cornici
Incepe de-acasa
Text: Ioan 1:35-42
„El, cel dintîi a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia”. Ioan 1:41„
A doua zi, după ce Ioan L-a botezat pe Isus, I-a prezentat pe doi din ucenicii săi lui Isus. Imediat ei au început să-L urmeze. Unul din aceştia doi a fost Andrei, care l-a găsit pe fratele său Simon şi i-a spus despre Cristos. Simon, al cărui nume a fost schimbat în Petru, a devenit unul dintre cei mai înfocaţi urmaşi ai lui Cristos.
Povara lui Andrei pentru fratele său ilustrează un punct important: Evanghelizarea trebuie să înceapă cu cei care ne sunt mai apropiaţi – membrii familiei noastre. Poate că vor rade de mărturia noastră, dar pe măsură ce vor vedea schimbările din viaţa noastră, nu se poate să nu fie impresionaţi. Imediat după convertirea sa, D.L. Moody s-a întors acasă să spună celor mai apropiaţi despre Cristos. In urma mărturiei sale insistente, unii din membrii familiei şi-au pus încrederea în Cristos ca Domn şi Mantuitor. Ştiu că este greu să le vorbeşti despre Cristos celor dragi ai tăi.
Pentru unii oameni ar fi mai uşor să trimită 1000 de lei unui evanghelist şi să-i ceară să facă acest lucru în locul lor. Dar o mărturisire personală din partea unui membru al familiei produce rezultate minunate. Moishe Rosen, omul care a fondat misiunea „Evreii pentru Isus”, a spus că soţia sa Ceil „nu este o caştigătoare prea mare de suflete. Singurele persoane pe care le-a caştigat pentru Cristos este fiica ei şi eu!” Cu toate acestea, prin mărturia lui Rosen, multe mii de oameni au venit la Cristos. Ce s-ar fi întîmplat dacă soţia sa tăcea?
Tu spui: „Aş vrea să mărturisesc altora, dar nu ştiu de unde să încep”. Fă la fel ca Andrei – începe de-acasă! – D.C.E.
„Mărturia ta-i un far al lui Cristos
Luminand pe căi rătăcitoare,
Pe cel pierdut, dar ne-ndoios,
Ea acasă-i mai strălucitoare. „- Anonim
„Dacă vrei ca familia ta să ştie ce va face Cristos pentru ei, spune-le ceea ce-a făcut Cristos pentru tine„
Painea zilnica
Dumnezeu e în control 