Mergi înainte, dragul meu!

Mergi înainte, dragul meu
Lucrând mereu cu spor
Chiar dacă uneori e greu
Pe-al Domnului ogor.

Adună spice, precum Rut,
Cât încă este zi,
Căci noaptea, de tot ce-ai făcut
Tu te vei odihni!

Un singur spic e prea puțin,
Dar tu cu sârg adună
Mai multe spice-ntr-un snop plin
Pentru-o răsplată bună.

Cât soarele stă sus pe cer
Privind ogorul mare
Lucrează numai pentru El,
Cu lacrimi și sudoare!

De toate te vei odihni
Acolo sus, în tihnă
Dar, de aici jos, n-ai munci
La ce să ai odihnă?

Mergi înainte, nu privi
Că palmele-ți sunt arse
De lucrul greu și de la spini
Ce urme au să-ți lase.

Căci sus în ceruri vei vedea
Urme în sfinte palme
Care pe dealul Golgota
Ți-au oferit salvare!

Vedea-vei urme de piron,
Dovada de iubire
A Celui ce șade pe tron
La Tatăl, în mărire!

Mergi înainte, dragul meu,
Cât încă este soare
Lucrează chiar dacă e greu
Cu lacrimi și sudoare.

Când noaptea jos se va lăsa
Sus, răsări-vor zorii
Și veșnic te vei repauza
În patria splendorii!

Și pentru toată munca ta
Care o faci acuma
În ceruri sus la dreapta Sa
Tu vei primi cununa!

Mergi înainte, dragul meu
Lucrează, nu te-opri
Căci te așteaptă ce-i al tău
Acasă-n veșnicii!

Emanuel Hasan

Isuse, mergi cu mine

Isuse, mergi cu mine pe-oriunde mă trimiţi,
atunci şi eu, oriunde, mă duc cu voie bună
şi tot de-acelaşi Lazăr vom fi-amândoi primiţi,
şi tot de-acelaşi Iuda vânduţi vom fi-mpreună!

Ce fericit, Isuse, voi sta de veghe când
Tu, obosit, în luntre, vei adormi vreodată,
nu m-ar clinti nici vântul, nici marea spumegând,
căci luntrea cea cu Tine e-n veci nescufundată.

Frumoasa mea comoară e-aceea din ascuns
ce-am strâns-o-n pâinea dată la mai flămânzi ca mine,
ocările nedrepte plătite-ar fi-ndeajuns
prin sfânta fericire că sufăr lângă Tine.

Isus, mergi mai cu mine atunci când merg lovit
şi stai mai lângă mine când stau pe rug de pară,
să nu port altă vină decât că Te-am iubit,
nici altă apăsare, decât a Ta povară!

Cu Tine-mi trece iarna mai iute ca o zi
şi-mi zboară ca un sunet toţi anii de furtună,
şi vine Veşnicia în care vom prânzi
sub steaguri şi sub raze, cu îngerii-mpreună.

Traian Dorz

Ai fost vreodată singur cu Dumnezeu?

Când a fost singur, cei doisprezece… L-au întrebat… Marcu 4:10

El singur cu noi. Când Dumnezeu ne face să rămânem singuri cu El, folosindu-se pentru aceasta de suferinţe, dureri sau ispite, de deziluzii, boală sau sentimente înşelate, de o prietenie ruptă sau de o nouă prietenie – când ne face să ajungem cu totul singuri şi noi rămânem fără glas şi nu mai putem pune nici o întrebare, atunci El începe să ne explice lucrurile. Priveşte cum i-a pregătit Isus Cristos pe cei doisprezece.

Ucenicii, nu mulţimea de afară, erau încurcaţi, Îi puneau mereu întrebări şi EI le explica mereu lucrurile; dar ei nu le-au înţeles decât după ce au primit Duhul Sfânt (vezi Ioan 14:26).Dacă mergi înainte cu Dumnezeu, singurul lucru care-ţi este clar şi singurul lucru pe care Dumnezeu vrea să-l înţelegi clar este felul cum se ocupă El de sufletul tău. Întristările şî nedumeririle fratelui tău sunt absolut de neînţeles pentru tine. Noi credem că înţelegem prin ce trece fratele nostru, şi aceasta până când Dumnezeu aduce în viaţa noastră aceleaşi probleme. Există încă multă încăpăţânare şi ignoranţă pe care Duhul Sfânt trebuie să le descopere în fiecare din noi, şi aceasta se poate face numai atunci când suntem singuri cu Isus.

Suntem noi singuri cu El acum sau suntem preocupaţi de noţiuni mărunte cărora le dăm o mare importanţă, de tovărăşii zgomotoase în slujirea lui Dumnezeu, de idei exagerate în legătură cu trupul nostru? Isus nu ne poate explica nimic până când nu lăsăm la o parte toate întrebările gălăgioase din mintea noastră şi nu suntem singuri cu El.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Încredere

“Iată, Domnul Dumnezeu mă va ajuta.” (Isaia 50.9)

În această prorocie avem cuvintele privitoare la Mesia în ziua când El S-a făcut ascultător până la moarte, când El Şi-a dat spinarea ca să fie biciuită şi obrajii să fie pălmuiţi şi scuipaţi. El Se încrede în ajutorul lui Dumnezeu şi aşteaptă totul de la Dumnezeu.

Suflete al meu, necazurile tale sunt ca nişte fire de praf de pe talerele unui cântar, faţă de necazurile şi chinurile Mântuitorului. Nu crezi tu că Domnul te va ajuta? Domnul era într-o situaţie deosebită, căci El luase locul păcătoşilor şi Se dăduse de bunăvoie ca să Se jertfească în locul lor şi de aceea Tatăl Său îl părăsise şi El Se simţea despărţit de Tatăl. Ţie nu ţi se poate întâmpla aşa ceva; tu n-ai nevoie să strigi: “Pentru ce m-ai părăsit?” Mântuitorul tău S-a sprijinit pe Dumnezeu chiar atunci când era părăsit. Şi tu nu poţi face la fel? El a murit pentru tine, aşa că este cu neputinţă ca tu să fii lăsat singur, să fii părăsit; îndrăzneşte.

În ziua când eşti trudit şi încercat, strigă: “Domnul mă va ajuta”. Mergi înainte cu îndrăzneală. Fă-ţi faţa ca o cremene şi hotărât că nici slăbiciunea, nici timiditatea nu se vor apropia de tine. Dacă Domnul te ajută, cine te va împiedica din mers? Dacă tu eşti sigur de ajutorul Lui atotputernic, ce va fi prea greu pentru tine? Începe deci ziua cu bucurie şi nici o umbră de îndoială nu se va vârî între tine şi Soarele neprihănirii.

Charles Spurgeon

Chiar dacă eşti adeseori lovit

Chiar dacă eşti adeseori lovit,
Rănit, cuprins de-ngrijorare,
Fii credincios şi liniştit,
Tu nu eşti singur, nici părăsit,
Domnul te scapă din încercare.

Chiar dacă eşti descurajat,
Când vezi atâta nepăsare,
Rămâi statornic, devotat,
Acelui care te-a salvat,
Răsplata-ţi sigur va fi mare.

Chiar dacă nu poţi să-nţelegi,
Tot ce se-ntâmplă-n jurul tău,
Tu roagă-te să poţi s-alegi,
Doar binele, şi-ai să culegi,
Rodul promis de Dumnezeu.

Chiar de nu ai tot ce-ţi doreşti,
Ce crezi că ţi-ar fi de folos,
Să nu uiţi, poţi să dobândeşti,
Ale harului comori cereşti,
Iertarea, viaţa, prin Hristos.

Chiar dacă, parcă truda ta,
Puţini o văd şi-apreciază,
Mergi înainte, şi nu uita,
În cer te-aşteaptă cununa,
Răsplata celor ce lucrează.

Chiar dacă zilele sunt grele,
Cu oameni iubitori de sine,
Tu nu urma căile rele,
Ci cheamă-i hainele să-şi spele,
Să aibă cinste, nu ruşine.

Chiar dacă mulţi trăiesc firesc,
Fac numai ce le place lor,
Tu mergi cu-acei ce se sfinţesc,
Fii om smerit, duhovnicesc,
Să fii în veci biruitor.

Chiar dacă mulţi s-au lepădat,
De jug, de cruce, de ştergar,
Tu fii deplin încredinţat,
Că numai cei ce au luptat,
Vor moşteni al vieţii har.

de Teodor Groza

Fii larg la inima

Fii larg la inimă şi darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,
îndreaptă-te când eşti mustrat.
Că nu asculţi, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.

Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.

Iubeşte cald întotdeauna,
chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.

Şi iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.

Din ce-ai văzut să ai credinţă
şi pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.

Traian Dorz