Şi casa mea …

“Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” (Faptele Apostolilor 16.31)

Aceste cuvinte adresate unui om care îşi aştepta sfârşitul, sunt de asemenea vestea bună şi pentru mine. Dacă aş fi aproape de moarte, n-aş dori nimic altceva, şi aceasta este tot ce-mi trebuie, cât voi trăi. Întorcându-mi privirile de la mine însumi, de la păcatele mele şi de la toate ideile şi meritele mele personale, eu mă încred în Domnul Isus pe care Dumnezeu mi L-a dat. Eu cred în El, mă odihnesc în El şi-L primesc ca pe Mântuitorul meu desăvârşit. Doamne, sunt mântuit, şi sunt pentru toată veşnicia, căci cred în Isus. Binecuvântat să fie Numele Tău. Fă-mă să dovedesc zilnic prin viaţa mea că sunt mântuit de egoismul meu, de tot ce este lumesc şi de orice arătare a răului.

Dar nu vreau să mă mulţumesc cu jumătate de făgăduinţă, când Tu îmi dai una întreagă şi-mi vorbeşti şi de familia mea. Mântuieşte-i pe toţi, te rog fierbinte. Îngăduie de asemeni acest har servitorilor şi servitoarelor mele şi tuturor celor care sunt sub acoperişul meu sau care lucrează ceva pentru mine. Tu mi-ai dat această făgăduinţă mie personal şi eu cred în Domnul Isus; şi te rog împlineşte-mi această rugăciune pe care ţi-o aduc, după cuvântul Tău.

În rugăciunile mele zilnice îi voi aduce pe nume înaintea Ta pe toţi fraţii mei, pe surorile mele, pe părinţi, pe copii, prieteni şi servitori, şi nu-ţi voi da pace până ce nu vei împlini aceste cuvinte; “tu şi casa ta”.

Charles Spurgeon

O, Mireasa Mea iubită…

Cum esti scumpa Mea aleasa? Mă astepti? Mă mai iubesti?
Ai pe tine haina alba pentru slavile ceresti?
Iti mai arde a ta candela cu ulei din Dumnezeu?
Iti sunt bratele intinse asteptand iubitul tau?
Spui tu oare: Maranata! vino Mire preaiubit?
Mai privesti cu dor spre ceruri, asteptand necontenit?
O, mireasa Mea iubita, nu e mult si voi veni
Voi desface largul zarii si pe nori te voi rapi
E aproape miezul noptii, lumea doarme ca-n mormant
Insa tu de vei fi treaza, vei pleca prin Duhul Sfant!
O, iubita Mea aleasa, oare stii cat am platit
Pentru haina ta de nunta ce cu drag ti-am daruit?
Am platit cu pretul vietii ca un miel,sus pe Calvar
Ca tu sa primesti viata si o haina alba-n dar!
Am platit cu zbucium, groaza, cu un chin de nedescris
Pentru tine, pentru-odaia cea de nunta-n Paradis!
Am platit cu o povara de durere si pacat
Care nu-o vei intelege si n-o vei simti vreodat’!
Da, asa mi-a fost iubirea, fara margini te-am iubit
Azi in maini inca port semnul pretului ce l-am platit!
Dragostea mea pentru tine niciodat’ nu va seca
Tu esti unica aleasa, tu, pe veci Mireasa Mea!
Cum esti, scumpa Mea aleasa? cat de mult Mă mai iubesti?
Cum ti-e haina de mireasa? tot curata ti-o pastrezi?
Căci in ceruri poti sa intri numai daca ti-ai pastrat
Haina alba nepatata ce cu dragoste ti-am dat
Dragostea ti-a fost pecete si salvare de la chin
Fara de cusur si pata mi-a fost jertfa pentru tin!
Mi-am dat viata sa ai viata nesfarsita-n ceruri sus
Si te-am inviat cu Mine pentru-o glorie făr’-apus!
Daca haina ți-e curata, in curand Ma vei vedea
Sus pe nori, la miezul noptii și spre ceruri vom zbura!
Vom strabate printre stele catre locul minunat
Spre odaia nuntii noastre ce atat am asteptat
Portile slavei eterne c-un cuvant se vor trezi
Se vor ridica cu glorie si in ceruri vom păși
Te voi duce apoi in fata Tatalui sfant, Dumnezeu
Si in fata celor care il slavesc cantand mereu
Ceru-ntreg va fi-n serbare, in cantari si bucurii
Pentru scumpa Mea aleasă ce-a ajuns in vesnicii
O, Mireasa mea iubita, fii deci gata,ne-ncetat
Căci Eu vin la miezul noptii! Vin ca mire imbracat
Cu veșminte de splendoare și de nuntă pregatit
Sa Te iau cu Mine acasa, sus in cerul infinit!
Candela sa-ți ardă-n taina, și ulei sa ai mereu
Iar veșmantul Tău să-Ți fie alb, după Cuvântul meu.
Astfel dar la miezul nopții cand pe nori te voi chema
Tu sa poti zbura spre Mine, tu, pe veci Mireasa Mea!

Emanuel Hasan