Isus, Calea, Adevărul și Viața

O, frate drag, tu nu mai judeca, căci judecata-i a Domnului cel Mare,
Cu ce măsură azi vei măsura, tu mâine vei fi judecat mai tare.
De ce vezi paiul fratelui din ochi și tu te uiți cu mare nepăsare,
La bârnă ce-i înfiptă-n ochii tăi, voind fățarnic să ți-o-ascunzi din zare.

De ce tot zaceți, frați, în răutate, purtați în suflet pietre mari de mori,
Și vă-mbracați în haine de oițe, mascând ‘năuntru lupii răpitori…
Oare nu știți ca pomul se cunoaște, prin rodul bun sau rău ce l-a făcut?
Și cel ce roade bune nu aduce, El l-a tăiat și-n gheenă-i făcut lut.

Intrați pe poarta strâmtă, pășiți pe calea-n gustă ce duce la viață,
Căci, lată este calea și larga este poarta ce duce la pierzare, murind orice speranță.
Nu oricine-Mi zice Doamne, cu Mine va intra, în cerul cel de sus,
Ci acel ce face voia a Tatălui Ceresc, urmându-l toată viața, pe fiul Lui, Isus.

Cine-Mi aude glasul și-n inimă-l pătrunde cuvântul gurii Mele,
Și faptele-l urmează, păstrându-și mărturia, gonind șoaptele rele
Eu, însuși Dumnezeu, cu-n om cu judecată, îl voi asemăna,
Zidind casa pe stâncă, șuvoaiele și ploaia nu o vor dărâmă.

Dar cel ce nu ascultă și casa și-o zidește pe-o palmă de nisip,
Când vânturile suflă, furtuna o izbește, strivindu-i temelia… să o salvezi nu-i chip.
In prăbușirea-i mare, când fața și-o îndreaptă spre Mine, le voi spune,
Plecați! Nu vă cunosc, voi toți ce ați lucrat al făr’delegii nume.

Cine-i acel ce poate sluji la doi stăpâni, ori va iubi pe unul, ori va urâ pe altul!
Nu poți iubi și lumea, plăcerile deșarte, sorbind fărădelegea și să îmbraci păcatul…
Ce loc primește Isus, ca Domn în viata ta, când inima ți-e prinsă-n vâltorile vieții,
El, inima ți-o cere, să ți-o predai întreagă, ca-n ea să se-oglindescă lumina dimineții.

Cine-i acela care, de fiul lui îi cere o pâine pentru hrană, el sa îi dea o piatră?
Sau dacă-i cere un pește, să i se-aducă-un șarpe, iar dacă-i este sete să-i dea foc de pe vatră…
Și voi, ce sunteți răi, dați daruri ce sunt bune pentru copiii voștri, de pe acest pământ,
Cu-atât Tatăl ceresc va da pâinea vieții, acelora ce-n rugă, azi stăruiesc flămând.

Iată, Eu vă trimit în lume, să fiți ca niște oi în haitele de lupi,
Și plini de înțelepciune, ca șerpii-n istețime, ca blânzii porumbei, să fiți la fel de buni.
Veți fi urâți de lume, loviți și prigoniți și viata vă veți da, pentru al Meu Cuvânt,
Dar toți ce veți răbda, cununi veți căpăta, când Eu vă voi lua în locul meu preasfânt.

Oricine va lăsa pe tată și pe mamă, pe frate, ori pe soră și pe min’ mă va urma,
Și cu-a lui cruce-n spate, își va lepăda lumea, iubind mai mult pe Domnul și eul-își va curma.
Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, Eu vă voi da odihnă,
Pe cel smerit și blând, și-n suflet iertător, îl voi așeza la masă, ca să prânzească-n tihnă.

Acel ce face voia Tatălui din cer, acela este frate și soră cu Isus,
Sămânță-i semănată, cine va face roade, belșugul va culege în patria de sus.
Cel ce aude Cuvântul și-n pământ bun sădește, un grăunte dă o suta, și-un altul dă șaizeci,
Grânarul le va strânge, în ale Lui hambare, să-ți fie mărturie, în ceruri, veci de veci.

Ce ar folosi unui om ca să câștige toată lumea, de sufletul și-l pierde, acel ce e mai sfânt,
Și care este rostul și truda pe pământ, când totul e zadarnic și goană după vant.
Căci Fiul va veni, cu slavă pe-ai Să-i nori, să-și strângă a lui mireasă,
Răsplată vom primii toți cei ce-am ascultat, Isus ne va dorii să stăm cu El la masă.

Nu amâna azi pocăința, când încă Domnul Isus ți-e tovarășul de drum,
Nu te-mpietri în necredință spunând că veșnicia eu-n joc de noroc și că iadul este bun…
Căci în grabă se apropie, Ziua Mare, când însuși Mirele Isus, pe nori va reveni,
Ca să-și ducă acasă, cu slava-I măreață, la nunta lui cerească, pe sfinții săi copii.
Vicky Mihalca

Să fie viața…

Să fie viața motivată
De idealul cel mai sfânt
C-atunci o ființă vinovată
Va încheia un legământ.

Să fie viața melodie
Cu un ecou duios, ceresc
Ca Sfântul Duh să ne adie
Cu suflul Lui dumnezeiesc.

Să fie viața-ncredințare
Că tot ce e și tot ce-o fi
Lucrează să primim salvare
Când valuri grele vor veni.

Să fie viața o lumină,
Să răspîndească vești de Sus
La crucea harului să vină
Cei ce-L sfidează pe Isus.

Să fie viața mărturie
Oriunde-am mege și oricând
C-așa se-adună-n visterie
Comori ce nu se sting nicicând.

Să fie viața împlinire
Cu un final cum Cartea vrea
Să Îl vedem pe-al nostru Mire
Privirea-I dulce să ne-o dea.

George Cornici

Stă mărturie ce-ai făcut…

Stau mărturie scaunele
Pe care tu ai stat
Stau mărturie băncile
Bisericii din sat
Sau din oras, pe unde-ai fost
Sau unde-ai locuit..
Ți-au fost oare de sfânt folos
Sau chiar te-au osândit?
Stau mărturie treptele
Pe care ai urcat
Stau mărturie porțile
Pe care ai intrat
Perdelele, ferestrele
Spre ceru-ndepărtat
Mai stau chiar și podelele
Unde-ai îngenunchiat..
Stau mărturie harfele
Din care ai cântat
Și chiar și instrumentele
În care ai suflat…
Stau mărturie clapele
Pe care-ai digitat
Și chiar și microfoanele
La care ai cântat
Stau mărturie cărțile
Din care-ai învățat
Adesea poeziile
Care le-ai recitat.
Stă mărturie-amvonul chiar
Din care-ai predicat
Despre nemeritatul Har
Și cum poți fi salvat.
Stă mărturie azima
Care-n bucăți s-a frânt
Stă și paharul lângă ea
Ca sacrificiu  Sfânt!
Stau mărturie strofele
În care ți s-a spus
Să lași degrab păcatele
Primindu-L pe Isus
Stă mărturie ceasu-n zbor
C-un tainic ticăit
Ce te apropia ușor
Ușor, de infinit.
Stă mărturie tot ce-a fost
Parte din locul sfânt
Unde se cobora Hristos
Cu Har, prin Duhul Sfânt!
Dacă la noapte ceasul sfânt
Nu va mai ticăi
Cum vei pleca de pe pământ?
Te-ntrebi unde vei fi?
Ți-a fost oare de sfânt folos
Sau te va osândi
Locul cel sfânt unde ai fost
De tin’ cum va vorbi?
Stă mărturie ce-ai făcut
Și dacă-n Duh bogat
Zilele tale ce-au trecut
Bine le-ai numărat!

Emanuel Hasan

Încercarea credinţei

“… credință cât un grăunte de muştar…” Matei 17:20

Trăim cu ideea că Dumnezeu ne răsplăteşte pentru credinţa noastră și poate că asa este la început: dar noi nu câştigăm nimic prin credinţă, ci credinţa ne aduce într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi-I dă Lui posibilitatea să lucreze în noi. Dumnezeu trebuie să distrugă mereu baza experienţei tale, dacă eşti un copil al Lui, pentru a le aduce în contact direct cu El. Dumnezeu vrea să înţelegi că trebuie să trăieşti o viaţă de credinţa, nu o viaţă de exaltare sentimentală datorată binecuvântărilor pe care ţi le-a dat. La început, viaţa ta de credinţă a fost limitată şi intensă, fixată in jurul unei mici fărâme însorite de experienţă care avea în ea atât raţiune, cât şi credinţă şi care era plină de lumină şi dulceaţă. Apoi Dumnezeu Şi-a retras binecuvântările Sale de care erai conştient, ca să te înveţe să umbli prin credinţă. Valorezi mai mult pentru El acum decât în zilele de încântare conştientă şi mărturie exaltată.

Credinţa, prin însăşi natura ci, trebuie încercată; adevărata încercare a credinţei nu constă în faptul că ne e greu să ne punem încrederea
în Dumnezeu, ci în faptul că trebuie să se limpezească in minţile noastre caracterul lui Dumnezeu. Credinţa, pentru a fi pusă în practică, trebuie să treacă prin perioade de izolare de nedescris. Nu confunda niciodată încercarea credinţei cu disciplina obişnuită a vieţii. Multe dintre lucrurile pe care noi le numim încercări ale credinţei sunt coasecinţele inevitabile ale faptului că trăim.

Credinţa bibilica este credinţa în Dumnezeu în ciuda a tot ceea ce I se opune Lui – “Voi rămâne credincios caracterului lui Dumnezeu, orice ar face El” ..Chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El” – aceasta este cea mai sublimă declaraţie a credinţei din toată Biblia (vezi Iov 13:15)

Oswald CHAMBERS

In valea umilinţei

“Daca poţi face ceva, fie-ți milă de noi şi ajută-ne.” Marcu 9:22

După fiecare perioadă de exaltare, suntem repede aduşi înapoi la lucrurile obişnuite, aşa cum sunt ele. adică nici frumoase, nici poetice, nici palpitante. Înălţimea muntelui se măsoară prin cenuşiul muncii de rând din vale; dar aici, în vale, este locul unde trebuie să trăim pentru gloria lui Dumnezeu. Noi vedem gloria Lui pe munte, dar nu acolo trăim pentru gloria Lui. In valea umilinţei descoperim valoarea noastră reală în faţa lui Dumnezeu, aici se arată credincioşia noastră. Cei mai mulţi dintre noi putem face anumite lucruri dacă suntem întotdeauna la înălţimi eroice, datorită egoismului din inimile noastre, dar Dumnezeu ne vrea la înălţimea cenuşiului obişnuit al vieţii cotidiene de aici, din vale, unde trăim conform relaţiei noastre personale cu El. Petru s-a gândit că ar fi frumos pentru ei să rămână pe munte, dar Isus Cristos i-a luat pe ucenici de pe munte şi i-a dus jos în vale – locul unde se explică înţelesul viziunii.

“Dacă poţi face ceva…” Este nevoie de valea umilinţei pentru a smulge scepticismul din noi. Priveşte înapoi la experienţele tale şi vei descoperi că, până în momentul când ai învăţat cine este Isus, ai fost foarte sceptic în privinţa puterii Sale. Când erai pe munte, puteai crede orice, dar ai mai putut crede oare atunci când ai fost faţă în faţă cu realităţile din vale? Poate eşti în stare să depui o mărturie despre sfinţire, dar ce poţi spune despre lucrul care este o umilinţă pentru tine în momentul de faţă? Ultima dată când ai fost pe munte cu Dumnezeu, ai văzut că toată puterea din cer şi de pe pământ este a lui Isus – vei fi sceptic acum doar pentru că te afli în valea umilinţei?

Oswald CHAMBERS

Apucat de Dumnezeu

“Căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos.” Filipeni 3:12

Nu alege niciodată să fii un lucrător pentru Dumnezeu; dar o dată ce Dumnezeu te-a chemat, vai de tine dacă te abaţi la dreapta sau la stânga! Noi nu suntem aici să lucrăm pentru Dumnezeu pentru că aşa am ales noi, ci pentru că Dumnezeu ne-a apucat. Nu se pune niciodată problema în felul următor: “O eu nu sunt potrivit pentru asta”.

Ceea ce trebuie să predici este hotărât de Dumnezeu, nu de înclinaţiile tale naturale. Păstrează-ţi sufletul într-o relaţie strânsă cu Dumnezeu şi aminteşte-ţi că eşti chemat nu doar să depui o mărturie, ci să predici Evanghelia. Fiecare creştin trebuie să mărturisească adevărul lui Dumnezeu; dar când este vorba despre chemarea de a predica, trebuie să simţi strânsoarea dureroasă a mâinii lui Dumnezeu. Viaţa ta este în strânsoarea mâinii lui Dumnezeu exact pentru acest lucru.

Câţi dintre noi suntem ţinuţi în felul acesta? Nu dilua niciodată Cuvântul lui Dumnezeu; predică-l aşa cum este, în toată asprimea lui. Trebuie să dovedeşti o credincioşie neclintită faţă de Cuvântul lui Dumnezeu; dar când e vorba de relaţiile personale cu semenii tăi, aminteşte-ţi cine eşti: nu o fiinţă specială, creată în ceruri, ci un păcătos salvat prin har. “Eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru…”

Oswald CHAMBERS

 

Adevarata casnicie

Căsnicia-i marca-registrata
De Cel ce e Domnul domnilor
Monument dintr-un băiat si- o fata
Salvgardand al lumii viitor.

Casnicia-nseamna fericirea
De-ati vedea tu visul implinit,
De-a te intregi intru’ fiinta
Cu omul ales si preaiubit.

Casnicia-nseamna asociere
Cu cel ce Iti e complementar,
Pentru a forma o unitate
Cu cel daruit tie in dar.

Casnicia depune-o marturie
Despre armonia Trinitatii,
Ea Biserica impodobeste
Pentru Cel ce-I Domnul mantuirii.

Casnicia exprima iubirea
Ce o daruieste Dumnezeu,
Ea e baza jertfirii de sine
Ce ne-a oferit-o Fiul Sau.

Casnicia aduce lepadarea
Sinelui ce duce-n egoism,
Ea te-nvata sfanta lectiune
Cum sa treci testul de altruism.

Casnicia-ofera demnitatea
De te-asocia cu Dumnezeu,
Pentru a zidi celula vietii
Ce razbeste tot ce e mai greu.

Casnicia-nseamna acceptarea
Jumatatii ce te implineste,
Ce e-n fond darul divinitatii
Ce te completeaza si iubeste.

Nelu Rosu

Vesteşte mesajul şi fii tu însuţi un mesaj

Propovăduiește Cuvântul. 

2 Timotei 4:2

Noi nu suntem mântuiţi pentru a fi doar nişte instrumente ale lui Dumnezeu, ci pentru a fi fii şi fiice ale Sale. Nu suntem transformaţi în agenţi spirituali, ci în mesageri spirituali, şi mesajul trebuie să fie parte din noi înşine. Fiul lui Dumnezeu a fost propriul Său mesaj, cuvintele Lui au fost duh şi viaţă (Ioan 6:63).

Ca ucenici ai Lui, viaţa noastră trebuie să fie un exemplu sfânt al mesajului nostru. Inima naturală este gata să slujească oricât de mult, dar e nevoie de o inimă frântă de vinovăţia păcatului, botezată de Duhul Sfânt şi modelată după scopul lui Dumnezeu, pentru ca viaţa cuiva să devină întruparea sfântă a mesajului ei.

Există o diferenţă între a depune o mărturie personală şi a predica. Un predicator este un om care a primit chemarea lui Dumnezeu şi este hotărât să-şi folosească toată energia pentru a proclama adevărul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne scoate din ideile pe care le avem cu privire la viaţa noastră, ne modelează şi ne formează în vederea scopului Său, aşa cum a făcut cu ucenicii după Ziua Cincizecimii. Scopul Zilei Cincizecimii nu a fost să-i înveţe ceva pe ucenici, ci să-i transforme făcându-i întruparea mesajului pe care îl predicau: „îmi veţi fi martori”.

Oswald Chambers

Sunt dependent de har

Sunt dependent de har in existenta
Am viata deoarece Tu ai decis
Indiferent prin ce si cate`oi trece
Razbate`voi atat cat imi este scris

Sunt dependent de har in mantuire
Am fost salvat prin bunatatea Ta
Merg pas cu pas pe calea cea ingusta
Doar cata vreme ma vei indruma

Sunt dependent de har in marturie
Dau gust si luminez doar cat imi este dat
Nu pot fi cetatuie in varf de munte
Daca de sursa m`am deconectat

Sunt dependent de har in orice lucru
Gandesc, vorbesc, sau fac ceva frumos
Numai atunci cand ascultand de Tatal
Ma lupt sa fiu asemeni lui Hristos

Astazi cand foarte multi crestini alearga,
Fac mult si totusi toate`s in zadar,
Nu ma bazez pe propriile`mi forte
Aleg sa fiu un dependent de har!

Nu stiu exact, dar sigur vine ziua
Cand trece`voi al cerului hotar,
Atunci eu voi striga cat pot de tare

Si-apoi incununat cu harfa`n mana
Plimbandu`ma prin slavi cu pasul rar
Voi indemna pe sfinti, pe fiecare
Da`ti slava Domnului!!! ,voi mantuiti prin har!

Asa sunt eu, asa`ti doresc si tie,
Prieten drag si rob al lui Hristos
Fi dependent de har in orice lucru
Atunci slujirea`ti va fi cu folos!

Viorel Iuga

Eben-Ezer

Naintea Celui prea Sfînt astăzi
Venim cu toți la altar
Și vrem ca jertfa mulțumirii
S-o punem astăzi pe altar

În semn de-adancă mulțumire
Cu toții stăm-naintea Ta
Și-am vrea un stîlp de amintire
Să punem azi în casa Ta

Privind la luptele purtate
Și valurile ce s-au scurs
Am vrea ca Samuel odată
Să zicem :Tu ești mai presus

Eben-Ezer ce indurare
Căci pînă-aici ne-ai ajutat
Am vrea să înălțăm altare
În veci să fii tu lăudat

Un stîlp de-aducere aminte
Am pus pe cale-ades și noi
Că Dumnezeul nostru-i tare
Și El ne scapă din nevoi

Nu numai în vechime Domnul
A lucrat cu poporul Său
El este viu și azi lucrează
Căci mare este harul Lui

A vestit anul de-ndurare
Ce s-a trasat așa prin vremi
Și mîna Lui a scris :Salvare
Întcă mai scrie doar să-l chemi

Ne-a dat cuvintele vieții
Ne-a ridicat din suferinți
Acesta-i Dumnezeul nostru
Și-a lui măreți făgăduinți

Ne-a lăsat pază în cămine
Și solul morți n-a intrat
El e viață, face semne,
Chear dacă nu l-ai observat

Azi un cantar îți pune-n față
Poți tu cu gura ta să spui?
Cat bine ți-a făcut Mesia!
Ești tu copilul Domnului??

Ai un temei, o zi , o clipă,
Ști tu deplin ce-nseamnă EL?
Dă-i slavă Lui în orice clipă
Silindu-te să fii model

Eben-Ezer ce indurare
Căci pînă-aici ne-a ajutat
Dar ce va fi in continuare
Veghează… e cerescul sfat

El dă lumină și putere
La cei ce se incred in El
Dar cei ce nu-i aduc slavă
Stau pregătiți pentru măcel

Ce faci în vremea care vine
Pui pe altar noi hotărari
Sau tot aștepți să te indemne
Să stai mai mult in mijlociri

S-a rupt și cea din urmă filă
Din anul care-așa s-a dus
Să piară frate orice ură
Si să privim numai in sus

S-au scurs și temeri,  bariere
Dar și mulțimi de mulțumiri
Să mijlocim pentru putere
Pe drum să nu ne poticnim

Să ținem steagul sus în luptă
Prin orice vant sau vijelii
Și la chemarea cea din ceruri
Să fim cu El in veșnicii

Aceasta ni-e dorința Doamne
Ca-n anul ce doar am intrat
Să ne scrii milă și-ndurare
Și doar prin Tin să-naintăm

Stă casa asta mărturie
Eben-Ezer ne-ai ajutat
Dorim ca pînă-n veșnicie
Să ascultăm cerescul sfat

Sav Simona