Ce urmează?

“..Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” loan 13:17

Hotărăşte-te să cunoşti mai mult decât ceilalţi. Dacă nu-ţi tai ancorele tu însuţi, Dumnezeu va trebui să ţi le rupă printr-o furtună pentru a te trimite în larg. Aruncă totul în seama lui Dumnezeu, lasă-te dus în larg de mareea puternică a planului Său şi ţi se vor deschide ochii. Dacă, crezi în Isus,nu trebuie să-ţi petreci tot timpul doar în “apele liniştite ale portului”, plăcute, dar întotdeauna pline de “aluviunile” care se adună lângă ţărm. Trebuie să ieşi din rada portului îndreptându-te spre marile adâncimi ale Lui Dumnezeu şi să începi tu însuţi să cunoşti lucrurile, să începi să ai discernământ spiritual. Când ştii că ar trebui să faci un lucru şi îl faci, imediat vei şti mai mult.

Vezi unde te-ai “împotmolit” din punct de vedere spiritual şi vei descoperi că starea aceasta vine de la un moment din trecut când a existat un lucru pe care ştiai că trebuie să-l faci, dar nu l-ai făcut, întrucât nu părea a fi o chemare urgentă; acum nu mai ai discernământ, nu mai înţelegi; în momentul de criză intri în panică, în loc să fii stăpân pe tine. Este un lucru periculos să refuzi să cunoşti mai mult. Falsa ascultare este o stare a minţii prin care tu îţi creezi ocazii de a te sacrifica; ardoarea este greşit considerată discernământ. Este mai uşor să te sacrifici decât să-ţi împlineşti destinul spiritual enunţat în Romani 12:1-2.

Este cu mult mai bine să împlineşti scopul lui Dumnezeu în viaţa ta cunoscând voia Lui, decât să faci acte măreţe de sacrificiu personal. “Ascultarea este mai bună decât jertfele” (1 Samuel 15:22). Fereşte-te să te întorci înapoi acolo unde erai pe vremuri, atunci când Dumnezeu vrea să fii ceva ce nu ai mai fost niciodată. “Dacă vrea cineva să facă…. va ajunge să cunoască…” (loan 7:17).

Oswald CHAMBERS

Strigătul iertării

Prin marile tăceri ale luptei seculare,
Răzbate viaţa pe-ale infinitului hotare.
Şi strigătul iertării ce-a coborât de sus,
Dă glas tăcerii, în taină, vorbind de Isus.

Cerul deschis stă de veacuri, în aşteptare,
Să intre omul sub harul de îndurare.
Cascada iubirii curge din cruce la vale,
Croind adevărului veşnic, sfântă cale.

Omul şi azi e aşteptat, ca să vină,
La cruce, să fie spălat de orice vină.
Strigătul iertării revarsă iubirea deplin,
Să scoată omul de sub al păcatului venin.

Pune-ţi speranţa în Isus, strigă după iertare,
Poate-i ultima zi… când poţi cere îndurare.
Azi, dă năvală în Împărăţia Domnului,
Pătrunde cu credinţă sub puterea harului.

Strigătul iertării prinde glasul dorinţei,
După credinţa ce poartă paşii pocăinţei.
Iertarea, darul suprem al Celui Veşnic,
Aprinde jarul sfinţirii din al iubirii sfeşnic.

Te spală în sânge sfânt de orice vină.
Şi umple inima ta cu dragoste divină.
Din lumina ce se revarsă din Isus,
Îţi arată calea… ce te duce-în cer sus.

Dan Viorica