Nu suntem din neant

Un gânditor spunea-ntr-o zi
În trista-i cămăruță:
”Prea mândru sunt să cred c-aș fi
Descins dintr-o maimuţă! “

Că nici mirificul apus,
Nici valurile mării,
Destine și secunde nu-s
La voia întâmplării…

N-am luat fiinţă din neant,
Din timpuri siderale,
Ci Dumnezeu, El ne-a creat
-Urmare-a voii Sale!

Nu pot să cred că din nimic
Am trup, și chip, și cuget,
Sau metamorfozat în timp
Am dezvoltat un suflet…

Mulțumitor și mulţumit
-Spun cu dezinvoltură
Că Dumnezeu mi-a dăruit
Statut de creatură!

De Dumnezeu am fost zidit,
La El mă voi întoarce…
Când toate se vor fi sfârșit
Mă va primi în pace!

Laura Minciună 

Psalmul 30-6

„Cand imi mergea bine,ziceam: nu ma voi clatina niciodata !”

Sunt trist si nu mai am nici o speranta,
Vad totul negru-acum in jurul meu.
Nimic nu-mi mai ofera siguranta,
M-au coplesit parerile de rau.

Crezut-am ca mereu pe-aceasta cale
Voi sta cu Tine-alaturi, neinvins,
Mereu la umbra aripilor tale,
Ferit de rele, chiar, de neatins.

Cata putere, cata siguranta,
Pareau sa-ncununeze viata mea !
La fiecare pas, plin de speranta,
Sfidam orice-ncercare, oricat de grea.

Mi se parea ca pot sa fiu ca Tine,
Ca pot sa sufar, sa-nviez, sa zbor,
Ca nici o legatura nu ma tine
Departe de al meu Mantuitor.

Dar am privit la valurile marii
Si-am inceput , incet, sa ma afund,
Luptam din greu, in pragul disperarii
Tot incercand durerea sa-mi ascund.

Curand, nu mai aveam nicio putere
Si valuri mari asupra mea veneau.
Strigam la Tine dar primeam tacere
Iar lacrimile nu mai conteneau.

Dar cand nu mai speram in vreo minune
Cand am epuizat tot ce-am avut
Si mi-a ramas umila rugaciune,
O, Doamne langa mine-ai aparut!!!

Calcat-ai peste valuri in furtuna
Ce aprig se lupta-mpotriva mea.
Plin de-ndurare Tu mi-ai intins mana
Si m-ai adapostit in barca Ta.

A fost un vis, afost o-nchipuire?
Dar nu, caci inca ranile-mi vorbesc!
Ramas-a doar o trista amintire
Pe care-mi este greu sa-o povestesc.

As vrea de-acum, privirea mea sa fie
De-a pururi atintita-asupra Ta
Si viata mea intreaga Ti-o dau Tie,
Ca Tu sa faci orice doresti cu ea.

Marius Cheres 

Glasul naturii lui Dumnezeu

Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit?”Isaia 6:8

Când vorbim despre chemarea lui Dumnezeu, suntem în stare să uităm cel mai important lucru, şi anume natura Celui care ne cheamă. Există chemarea mării, chemarea munţilor, chemarea marilor blocuri de gheaţă; dar acestea sunt auzite numai de unii. Chemarea este expresia naturii de unde vine ea şi noi o putem auzi numai dacă exista în noi aceeaşi natură. Chemarea lui Dumnezeu este expresia naturii lui Dumnezeu, nu a naturii noastre.

Dumnezeu împleteşte în mod providenţial „firele” chemării Sale în viaţa noastră şi numai noi le putem recunoaşte, nu altcineva. Acesta este modul în care pătrunde în noi glasul lui Dumnezeu într-o anumită problemă şi nu are rost să consultăm opinia altcuiva cu privire la aceasta. Trebuie să păstrăm acea relaţie profundă între sufletul nostru şi Dumnezeu.Chemarea lui Dumnezeu nu este ecoul naturii mele; nu sunt luate în considerare dorinţele şi temperamentul meu.

Cât timp iau în seamă temperamentul meu şi mă gândesc la ceva ce mi s-ar potrivi, nu voi auzi chemarea lui Dumnezeu. Dar, când sunt adus în relaţie cu Dumnezeu, mă aflu în starea în care era Isaia. Isaia era atât de receptiv la Dumnezeu, datorită crizei uriaşe prin care trecuse, încât a auzit chemarea pe care Dumnezeu a adresat-o sufletului său uimit. Cei mai mulţi dintre noi nu avem urechi decât pentru noi, nu putem auzi nimic din ceea ce spune Dumnezeu. Pentru a fi aduşi în sfera chemării lui Dumnezeu trebuie să fim profund schimbaţi.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Păziţi prin Duhul

Şi întreg duhul vostru, sufletul şi trupul să fie păstrate fără vină. 1 Tesaloniceni 5:23.Bucureşti 2001

„Întreg duhul vostru…” Duhul Sfânt Îşi face marea lucrare misterioasă în zonele adânci ale personalităţii noastre, la care noi nu putem ajunge. Citiţi Psalmul 139; vorbele psalmistului vor să spună: „Tu eşti Dumnezeul zorilor. Dumnezeul nopţilor adânci, Dumnezeul vârfurilor munţilor şi Dumnezeul mării; dar, Dumnezeule, sufletul meu are orizonturi mai îndepărtate decât zorile, întunecimi mai adânci decât nopţile pământului, vârfuri mai înalte decât orice culme, adâncimi mai mari decât orice mare. Tu, care eşti Dumnezeul tuturor acestora, fii Dumnezeul meu. Eu nu pot ajunge la aceste înălţimi sau adâncimi; există motive pe care nu mi le pot explica, visuri la care nu pot ajunge. Dumnezeul meu. cercetează-mă!”

Credem noi că Dumnezeu ne poate păzi gândirea mult mai mult decât am putea s-o facem noi? Sângele lui Isus Cristos ne curăţă de orice păcat” Dacă acest verset se referă doar la păcatele de care suntem conştienţi, Dumnezeu să aibă milă de noi! Omul care a fost orbit de păcat va spune că el nu este conştient de păcat. Curăţirea de păcat ajunge până la cele mai mari înălţimi şi adâncimi ale duhului nostru dacă vom rămâne în lumină, aşa cum Dumnezeu este în lumină, şi însuşi Duhul care a hrănit viaţa lui Isus Cristos va hrăni şi viaţa duhului nostru. Numai atunci când suntem păziţi de Dumnezeu, prin sfinţenia uimitoare a Duhului Sfânt, duhul, sufletul şi trupul nostru sunt păstrate fără vină în ochii lui Dumnezeu, într-o integritate nepătată, până Ia venirea lui Isus.Noi nu lăsăm mintea noastră să stăruie aşa cum ar trebui asupra acestor adevăruri mari ale lui Dumnezeu.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS