Ce mare este Dumnezeu

Cand zaci bolnav pe patul suferintei,
Si-astepti o vindecare-n trupul tau,
Alunga-ndata duhul necredintei
Si-ndreapta-ti glasul catre Dumnezeu.

Cand doctorii nu iti mai dau sperante,
Sa-ti mai traiesti viata pe pamant,
Atunci acel ce-a inviat din moarte
El te va izbavi prin Duhul Sfant.

Va vindeca El orice rana
Ce te apasa astazi greu
Si vei striga in gura mare
Ce mare este Dumnezeu.

De ai ajuns descurajat pe-acest pamant,
Si nimeni nu te poate ajuta,
Tu roaga-te si-ndata Duhul Sfant
El, va veni si te va mangaia.

Caci Cel ce e mai sus de stele,
Te asculta astazi bucuros,
El singur si-a dat viata pentru tine
Si-acesta e Isus Hristos.

Cum primavara florile-nfloresc
Si mieluseii zburda pe campii,
La fel te vei simti si tu odata
Caci Dumnezeu, El te va intari.

Din mana mortii astazi El te scoate
Si se atinge El de trupul tau,
Sa poti striga oricand in gura mare:
Ce mare este Dumnezeu.

Marc Liviu

Randunica

Aşa cum rândunica răbdătoare
Străbate peste mare şi uscat,
Spre locul unde soarele răsare
Şi păsările cântă minunat.

Ea ştie vremea care-i stabilită
În orizonturi, de la început,
De-aceea pleacă foarte fericită
Şi ea, şi puii care i-a născut.

Şi nimenea din lume n-o opreşte;
Când vine frigul, ele au fugit.
Indiferent pe drum ce întâlneşte,
Ea pleacă înspre locul fericit.

Instinctul ei îi spune: „înainte,
Spre strălucirea altei aurori,
Spre ţara unde soarele-i fierbinte,”
Ea.trece peste munţi şi peste mări.

Şi noi ne pregătim de emigrare
Aşa ca rândunelele de zbor.
Căci peste-această lume trecătoare,
Se va lăsa un chin îngrozitor.

Dar dincolo de nori, mai e o lume,
Chiar dacă oamenii tăgăduiesc.
Noi ştim, şi îi cunoaştem al ei nume,
E Paradisul Tatălui Ceresc.

Şi gândul veşniciei ne învaţă,
Şi Duhul Sfânt pe care L-am primit,
Căci dincolo mai este o viaţă,
În fericirea fără de sfârşit.

De-aceea să privim la rândunele;
Când vine iarna, ele au plecat.
Când vor veni necazurile grele,
Să fim şi noi în cerul minunat.

Dar pentru Rai, trebuie pregătire,
În rugăciuni să fim stăruitori.
Să aşteptăm a Domnului venire,
Căci noi aicea suntem călători.

Ne pare rău, dar multe rândunele
În marea furtunoasă au picat.
Noi vom ajunge dincolo de stele,
Dacă privim la Domnul neîncetat.

Amin

Dionisie Giuchici

Randunica

Aşa cum rândunica răbdătoare
Străbate peste mare şi uscat,
Spre locul unde soarele răsare
Şi păsările cântă minunat.

Ea ştie vremea care-i stabilită
În orizonturi, de la început,
De-aceea pleacă foarte fericită
Şi ea, şi puii care i-a născut.

Şi nimenea din lume n-o opreşte;
Când vine frigul, ele au fugit.
Indiferent pe drum ce întâlneşte,
Ea pleacă înspre locul fericit.

Instinctul ei îi spune: „înainte,
Spre strălucirea altei aurori,
Spre ţara unde soarele-i fierbinte,”
Ea.trece peste munţi şi peste mări.

Şi noi ne pregătim de emigrare
Aşa ca rândunelele de zbor.
Căci peste-această lume trecătoare,
Se va lăsa un chin îngrozitor.

Dar dincolo de nori, mai e o lume,
Chiar dacă oamenii tăgăduiesc.
Noi ştim, şi îi cunoaştem al ei nume,
E Paradisul Tatălui Ceresc.

Şi gândul veşniciei ne învaţă,
Şi Duhul Sfânt pe care L-am primit,
Căci dincolo mai este o viaţă,
În fericirea fără de sfârşit.

De-aceea să privim la rândunele;
Când vine iarna, ele au plecat.
Când vor veni necazurile grele,
Să fim şi noi în cerul minunat.

Dar pentru Rai, trebuie pregătire,
În rugăciuni să fim stăruitori.
Să aşteptăm a Domnului venire,
Căci noi aicea suntem călători.

Ne pare rău, dar multe rândunele
În marea furtunoasă au picat.
Noi vom ajunge dincolo de stele,
Dacă privim la Domnul neîncetat.

Dionisie Giuchici

Mare este Dumnezeu

M-am urcat pe-un vârf de munte şi-am privit de-acolo-n jos,
Am văzut la poale omul, mic, plăpând, neputincios.
Şi mi-am ridicat privirea către Creatorul meu
Lăudând a Sa lucrare. MARE ESTE DUMNEZEU!

Cum să nu Te laud Doamne, pentru harul revărsat?
Pentru dragostea măreaţă ce-n Isus Ţi-ai arătat?
Pentru mântuirea dată ce-am primit în dar şi eu,
Nici nu pot găsi cuvinte. MARE ESTE DUMNEZEU!

Când s-a ridicat la luptă cel ce este-n coasta mea,
Şi-am strigat cu disperare:”Doamne, Tu nu mă lăsa!”
Doar atunci am văzut bine cât de mic şi slab sunt eu,
Când El m-a scăpat de toate. MARE ESTE DUMNEZEU!

După ce-am învins ispita ce în faţă îmi stătea,
După ce trecut-a valul şi în zare se pierdea,
Am văzut că numai Domnul a purtat tot ce-a fost greu,
Cu-al Său braţ atotputernic. MARE ESTE DUMNEZEU!

Fraţilor, la fel ca Pavel, n-am cu ce mă lăuda,
Sunt cu slăbiciuni în carne, şi nădejde-n mâna Sa.
Iar de astăzi îi dau slavă, nu gândiţi că tare-s eu,
Tare-I Cel ce mă susţine! MARE ESTE DUMNEZEU!

Să rămân pe Calea sfântă, să rămân în Harul Său,
Şi să laud al Său Nume, asta aş dori mereu.
Lepădând întreaga fire, răstignind tot ce-a fost eu,
Şi să fiu un glas ce strigă: MARE ESTE DUMNEZEU!

Slava Lui I se cuvine; Lui Hristos şi Dumnezeu,
Şi aceasta-ntotdeauna fie în poporul Său!
Hai să-L lăudăm cu toţii, nu vă temeţi c-ar fi greu,
Şi cu toţi în cor să spunem:”MARE ESTE DUMNEZEU!”

Sandy