Marea reunificare a familiei

Text: Genesa 49:28-33

Iacov… şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său.” Genesa 49:33

Un creştin care ştia că va muri curand şi-a chemat pe cei trei fii pentru a-şi lua rămas bun de la ei. Doi dintre ei credeau în Cristos ca Mantuitor, şi lor le-a spus: „La revedere, fiii mei, ne vom vedea la dimineaţă!” Apoi întorcandu-se spre cel de-al treilea fiu, i-a zis simplu cu tristeţe în glas: „Adio, fiule!” Tanărul, foarte tulburat, l-a întrebat: „De ce spui aşa, tată? De ce nu mi-ai spus şi mie că ne vom revedea în dimineaţa aceea?” „Pentru că tu, a spus tatăl, nu L-ai primit niciodată pe Domnul Isus ca Mantuitorul tău. Din această cauză mă doare atat de mult pentru tine acum cand te voi părăsi. N-am să te mai văd niciodată”. Fiul, plangand, l-a întrebat cum poate fi şi el salvat. „Dacă doreşti, atunci crede în
Cristos, i-a explicat tatăl, şi,într-o zi, familia noastră va fi întreagă în veşnicie”.


Ca credincioşi, avem nu numai perspectiva unei eternităţi binecuvantate şi plină de bucurie cu Cristos, dar avem şi asigurarea că-i vom vedea din nou pe cei dragi în ceruri. Cand un credincios moare, el este „adăugat la poporul său”, în prezenţa Domnului. Dar dacă vom avea privilegiul să trăim, atunci cand va veni Isus, ne vom reunifica cu ei în văzduh. Ni se spune că atunci cand El va coborî din cer „şi întai vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să întampinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni4:16, 17).
Da, credincioşii pot aştepta cu bucurie clipa de-a participa la marea reunificare a familiei. – R.W.D.

Cand se va sfarşi viaţa mea
Şi voi ajunge-n ceruri sus,
La ţărm mă vor întampina
Cei ce-naintea mea s-au dus.”– Reef

Moartea nu poate desface ceea ce uneşte crucea

Painea zilnica

Nu esti inca acasa

Text: Filipeni 3:17-4:1

Dar cetăţenia noastră este in ceruri, de unde aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos.” Filipeni 3:20

Eroii de azi sunt adesea supraestimaţi. Multe din personalităţile sportului, cantăreţi sau stele de cinema, primesc aclamaţii care sunt cu mult mai mari decît nivelul realizărilor lor. Pe de altă parte, creştinii fac lucruri cu semnificaţii eterne, prin rugăciune şi slujire pentru Domnul, şi îşi petrec întreaga viaţă în obscuritate. Pentru a nu pierde perspectiva reală, trebuie să avem întotdeauna în minte faptul că viaţa aceasta este numai o pregătire pentru gloria care va urma.
Istorisirea de mai jos, foarte cunoscută de altfel, va ilustra a ceastă afirmaţie.

Cand Theodore Roosevelt era preşedinte, a fost la o partidă de vanătoare în Africa. La reantoarcerea în Statele Unite, un misionar care se reîntorcea după 40 de ani de slujire din junglele Africii, călătorea cu acelaşi vapor. Cand vaporul a ancorat, aclamaţiile şi aplauzele celor ce-l aşteptau pe şeful executiv american, au însoţit debarcarea sa; dar, nu a fost nimeni care să-l aştepte pe misionar. Pe moment, omul lui Dumnezeu a fost cuprins de milă faţă de el însuşi. S-a gandit, că atunci cand preşedintele vine acasă după o scurtă partidă de vanătoare, sute de persoane s-au adunat să-l salute. Dar, Doamne, cand unul din lucrătorii Tăi, unul din misionarii Tăi, vine acasă după o viaţă de slujire, nu e nimeni să-l salute. Imediat însă a auzit parcă şoapta Domnului: „Dar, fiul Meu, tu nu eşti încă Acasă”.
Copilule al lui Dumnezeu, nu te-ai simţit şi tu la fel ca misionarul acela credincios? Atunci uită-te la binecuvântata realitate exprimată atît de frumos de textul de azi. Cetăţenia ta nu e în lumea aceasta. Intr-o zi vei primi salutul binemeritat de bun venit acasă. – D.J.D.

Cand munca-ţi va fi gata,
Duios te va chema acasă.
O, ce sfantă bucurie
Şi revedere glorioasă! ”  – Anonim

Cea mai bună folosire a vieţii este s-o cheltuieşti pentru ceea ce poate ramanea după ea

Painea zilnica

Mantuitor pentru toti

Text: Ioan 3:16-21

Voia Tatălui Meu este ca oricine… crede în El, să aibă viaţă veşnică…” Ioan 6:40.

Uneori credem că creştinismul este numai pentru oameni ca noi. Am crescut într-o comunitate destul de mică, unde cei mai mulţi dintre credincioşi au aceeaşi condiţie socială cu noi, aceeaşi origine etnică şi afiliere confesională. Dar apoi începem să ne mărim orizontul. Mergem la şcoală sau începem să întalnim creştini adevăraţi şi în afara cercului nostru. Ne dăm seama cat de înguşti am fost în cercul nostru stramt.
Scriind despre aceste lucruri în revista „Eternity”, Rebecca Manley Pippert a spus: „Ce tonic a fost pentru îndoielile elevilor mei să-L vadă pe Cristos manifestîndu-se în culturi cu totul diferite de a noastră! Să-i urmăreşti pe creştinii din Tailanda care dramatizează pilda fiului risipitor pentru oamenii fără carte din ţara lor.
S-o asculţi pe femeia indiană îmbrăcată în hainele ei lungi, care vine dintr-o familie hindusă, şi care spune cat de mult a costat-o pe ea ca să-L urmeze pe Isus. Ori să-i asculţi pe evreii mesianici din Israel care cantă în ebraică cantări de dragoste pentru Mesia”. Pippert concluzionează: „Cu toţii, din culturi şi naţiuni diferite şi atat de variate, ne-am plecat genunchii în numele lui Isus, singurul nume din cer şi de pe pămant care ne poate mantui”.


Cristos, nu este calea spre cer numai pentru români. El este calea mantuirii pentru filipinezi, japonezi, bulgari, sudanezi, pentru locuitorii din Chile si Insulele Aleutine – pentru toţi. Să-L vedem ca pe Unul care caută să-i mantuiască pe cei pierduţi din toate triburile şi naţiunile lumii. Da, Isus este Mîntuitorul tuturor. – D.C.E.

Din toate cele patru părţi de lume
Suim spre Tine mii şi mii de mii
Avand pe buze-acelaşi dulce Nume
Şi-n piept aceleaşi sfinte bucurii. ”  Traian Dorz.

Isus a venit să mantuiască pe cei pierduţi, pe cei din urmă si pe cei mai mici

Painea zilnica

Învăţătorul misionarului

“Voi Mă numiţi învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, căci sunt.”

Ioan 13:13

A avea un învăţător şi a fi sub stăpânirea cuiva nu este unul şi acelaşi lucru. A avea un învăţător înseamnă că există cineva care mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu însumi, cineva care-mi este mai apropiat decât un prieten, cineva care înţelege străfundurile inimii mele şi le satisface pe deplin, cineva care mi-a adus acel sentiment de siguranţa că El a împlinit şi a rezolvat orice nedumerire şi problemă din mintea mea. Aceasta, şi nu altceva înseamnă a avea un învăţător – “Unul singur este învăţătorul vostru: Cristos” (Matei 23:8).Domnul nostru nu ne obligă niciodată la ascultare; nu ia măsuri să mă determine să fac ceea ce vrea EL.

Uneori aş vrea ca Dumnezeu sa stăpânească asupra mea şi să mă determine să fac anumite lucruri, dar El nu va face aceasta; altă dată aş vrea ca El să mă lase în pace, dar nu mă lasă.”Voi Mă numiţi învăţătorul şi Domnul” – dar este El aşa? Cuvintele învăţător, Stăpân şi Domn au doar puţin spaţiu în vocabularul nostru. Noi preferăm cuvintele Mântuitor, Sfinţitor, Vindecător.Singurul cuvânt care descrie relaţia practică a unui învăţător cu elevii săi este dragostea, şi noi ştim foarte puţin despre dragoste aşa cum o revelează Dumnezeu. Acest lucru este dovedit de felul cum folosim cuvântul ascultare.

În Biblie ascultarea se bazează pe relaţia dintre două persoane egale, cum ar fi aceea dintre fiu şi tatăl său. Domnul nostru n-a fost slujitorul lui Dumnezeu, El a fost Fiul Său. “.Măcar că era Fiu, El a învăţat ascultarea”. “Dacă concepţia noastră este că suntem robii unui stăpân care ne dă porunci, aceasta este o dovadă că nu avem nici un stăpân. Dacă aceasta este atitudinea noastră faţă de Isus, suntem departe de relaţia pe care o doreşte El. Isus ne vrea într-o relaţie în care El este cu uşurinţa învăţătorul şi Domnul nostru, fară ca noi să ştim aceasta în mod conştient. El ne vrea într-o relaţie în care tot ceea ce ştim este că suntem ai Lui pentru a asculta de El.

Oswald CHAMBERS

Născut în ieslea umilinței

Căci un copil ni s-a născut, în lume
Un fiu s-a dat din cer, ca Salvator
Domnia, El, o va purta, pe umăr
Şi vor veni popoare, fără număr
Să-l recunoască ca Mântuitor.

Îl vor numi, părinte-al veşniciei
Şi Domn al păcii, minunat şi sfânt
Un sfetnic, înțelept şi prinț al slavei
Sa pogorât în lumea suferinței
Ca să aducă pace pe pământ.

S-a pogorât, lumina şi salvarea
S-a întrupat, cuvântul proclamat
Putem începe să cântam cântarea
Ca să răsune peste-ntreagă zarea
În lume, s-a născut un Împărat.

S-a pogorât în iesle, umilința
A apărut o nouă stea pe cer
Ca să renască în popor, credința
Şi să trăim cu toții, pocăința
Ce Dumnezeu ne-a arătat în El.

În Betleem, s-a împlinit Cuvântul
Când steaua s-a oprit în dreptul lui
Ca să cunoască astăzi tot pământul
Că Betleem, a găzduit pe sfântul
Pe minunatul fiu al Cerului.

Azi, vrem să găzduim a Ta prezenţă
Dar, nu într-un locaş cu fân uscat
Nu într-o iesle goală şi săracă
La care magii, au venit odată
Dintr-un ținut, atât de îndepărtat.

Noi te primim, în inimile noastre
În viaţa noastră, vrem să locuieşti
Rămâi în casa noastră, scump Isuse
Căci Tu ne-ai dăruit, comori nespuse
Când ai ales în lume, să te naşti.

Ion Popescu 

Semne ale naşterii din nou

“Trebuie să vă nasteţi din nou.” loan 3:7

Răspunsul la întrebarea: “Cum se poate naşte un om bătrân” este următorul: Atunci când el este îndeajuns de bătrân ca să moară – să moară faţă de drepturile sale, faţă de virtuţile sale, faţă de religia sa, faţă de orice şi să primească înlăuntrul său viaţa care n-a fost niciodată acolo înainte. Viaţa cea nouă se manifestă prin pocăinţa noastră conştientă şi sfinţenia noastră inconştientă.

Tuturor celor ce L-au primit… (Ioan 1:12). Cum am dobândi cunoaşterea lui Isus- printr-o percepţie spirituală interioară sau prin ceea ce-am învăţat ascultându-i pe alţii? Am eu ceva în viaţa mea care mă leagă de Domnul Isus ca Mântuitor al meu personal? Întreaga istorie spirituală trebuie să aibă ca temelie cunoaşterea personală a lui Isus Cristos. A fi născut din nou înseamnă a-L vedea pe Isus.

Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu(loan 3:3). Caut eu semne ale impărăţiei lui Dumnezeu sau recunosc domnia Lui? Naşterea din nou îmi dă o nouă forţă vizuală prin care încep să discern domnia lui Dumnezeu. Domnia lui a existat tot timpul, ea fiind legată de natura Lui: acum, o dată ce am primit natura Lui, pot să văd domnia Lui.

Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte (1 loan 3:9). Încerc eu să nu mai păcătuiesc sau am încetat să mai păcătuiesc? A fi născut din Dumnezeu înseamnă a avea puterea supranaturală a lui Dumnezeu de a înceta să păcătuiesc. În Biblie nu găsim întrebarea: ..Poate un creştin să păcătuiască?” Biblia spune cu tărie că un creştin nu trebuie să păcătuiască.Lucrarea eficientă a vieţii celei noi se arată în faptul că nu mai păcătuim – nu doar avem puterea să nu mai păcătuim, ci am încetat să mai păcătuim. I loan 3:9 nu spune că noi nu putem păcătui, ci că, dacă ascultăm de viaţa lui Dumnezeu din noi, nu trebuie să păcătuim.

Oswald CHAMBERS

Poarta împărăţiei

“Ferice de cei săraci în duh.” Matei 5:3

Fereşte-te să-L consideri pe Domnul doar un învăţător. Dacă Isus Hristos este doar un învăţător, atunci tot ce-ar putea El face este să mă chinuie impunându-mi un standard pe care nu-l pot atinge. La ce bun să-mi prezinte un ideal atât de înalt de care nu mă pot apropia? Aş fi fericit dacă nu l-aş cunoaşte. La ce bun să-mi spună să fiu ceea ce nu pot fi niciodată – să am o inimă curată, să fac mai mult decât sunt dator sau să-I fiu cu totul devotat lui Dumnezeu? Trebuie să-L cunosc pe Isus Cristos ca Mântuitor înainte ca învăţătura Lui să aibă pentru mine un alt înţeles decât acela al unui ideal înalt, care duce doar la disperare. Dar, când sunt născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu, ştiu că Isus Cristos n-a venit doar să mă înveţe;El a venit să facă din mine ceea ce mă învaţă că trebuie să fiu.Răscumpărarea înseamnă că Isus Hristos poate pune în fiecare om atitudinea care I-a condus propria Sa viaţă; toate standardele pe care le dă Dumnezeu se bazează pe această atitudine.

Învăţătura Predicii de pe munte produce disperare în omul natural – exact ceea ce a vrut Isus să se întâmple. Cât timp suntem plini de noi înşine şi înfumuraţi, gândindu-ne că putem împlini învăţătura Domnului nostru, Dumnezeu ne va permite să mergem înainte până când ne vom zdrobi ignoranţa aceasta de vreun obstacol. Atunci vom fi gata să venim la El ca nişte săraci şi să primim de la El. “Ferice de cei săraci în duh” acesta este primul principiu în împărăţia lui Dumnezeu. In împărăţia lui Isus Cristos, piatra de temelie este sărăcia, nu averea; nu deciziile întru Isus Cristos, ci sentimentul unei inutilităţi absolute – “Nu pot nici măcar începe să fac asta”. Atunci Isus spune: “Ferice de tine”.

Aceasta este poarta şi ne trebuie mult timp până să credem că suntem cu adevărat săraci! Cunoaşterea propriei noastre sărăcii ne aduce la hotarul moral de unde Isus Cristos Îşi începe lucrarea.

Oswald CHAMBERS

Am să găsesc loc

Am să găsesc loc pentru sufletul meu,
Acolo să mă-nchin Lui Dumnezeu,
Să mă hrănesc din plin cu sfåntul Cuvânt
Şi-n veşnicia de Sus s-ajung curând.

Tăria mea e-n Golgota aprinsă,
Sunt salvat de-a Fiului biruinţă,
Sub braţul Lui puternic sunt ocrotit,
E locul unde n-am teamă de nimic.

Furtuna vremii mi-ar răpi credinţa
Şi m-ar îngropa-n talazuri de-ar putea,
Îzvorul cald din inima curată,
L-ar îngheţa, l-ar nimici de-ndată.

Îmi plânge sufletul, tare mă doare,
Cuvåntul Domnului e alinare!
Dar cei mai mulţi Îl răstălmăcesc cum vor,
Fără frică de sfântul Mântuitor!

O, Tată sfânt mare-i a Ta Iubire!
Pe marea de cristal mă chemi Stăpâne,
Şi-o dulce pace, divină, regală,
Întreaga mea fiinţă o-nfăşoară!

Maria Șopț 

Este El cu adevărat Domnul meu?

“…vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus.” Fapte 20:24

 

Bucuria vine în urma împlinirii depline a scopului pentru care am fost creat şi regenerat, nu în urma realizării cu succes a unui lucru. Bucuria Domnului nostru era să facă lucrurile pentru care a fost trimis de Tatăl, şi El ne spune: “…Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Ai primit o slujbă de la Domnul? Dacă da, trebuie să te dedici ei, să-ţi preţuieşti viaţa numai pentru îndeplinirea acelei slujbe. Gândeşte-te ce satisfacţie vei avea când îl vei auzi pe Isus spunând: “Bine, rob bun şi credincios”; când vei şti că ai făcut lucrul pe care El te-a trimis să-l faci. Fiecare trebuie să ne găsim locul în viaţă din punct de vedere spiritual. Îl găsim când ne primim slujba de la Domnul. Pentru a face aceasta, trebuie să umblăm cu Isus; trebuie să-L cunoaştem pe El mai mult decât ca Mântuitor personal. “Ii voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Mine.”

“Mă iubeşti?” Atunci: “Paşte oile Mele”. Nu există nici o alternativă a modului în care-I putem sluji, ci doar o loialitate absolută faţă de însărcinarea pe care ne-a dat-o Domnul nostru – loialitate faţă de ceea ce înţelegem atunci când ne aflăm cât mai aproape de Dumnezeu. Dacă ai primit o slujbă de la Domnul Isus, vei şti că nevoia nu este niciodată identică cu chemarea: nevoia este oportunitatea de a-ţi exersa chemarea. Chemarea implică loialitate faţă de slujba pe care ai primit-o când erai într-adevăr în strânsă legătură cu El. Aceasta nu implică faptul că s-a planificat deja o campanie de lucru pentru tine, dar înseamnă că trebuie să ignori solicitările de a lucra în alte domenii.

Oswald CHAMBERS

Steaua din Betleem

„Îl văd, dar nu acum,
Îl privesc dar nu de aproape,
O stea răsare din Iacov,
Un toaiag de cârmuire se ridică din Israel.”

Într-o noapte pe cerul înstelat
O nouă stea magilor s-a arătat
Iar ei plini de înțelepciune au cercetat
Să vadă unde are să se nască Noul Împărat.

Când steau pe cer a început să clipească,
Cu grijă, ei un plan au început să chibzuiască,
Știind că nici o stea de sub soare
Nu se naște nicicum la întâmplare.

În drumul lor spre Betleemul din Iudeea,
Au poposit pe la Irod, în seara aceea,
Apoi i-au spus tare și cu sufletul curat
Că vor să se-nchine Noului Împărat.

Irod cel viclean ce părea adânc tulburat
În grabă pe preoți și cărturari i-a adunat,
Întrebându-i cu tâlc și multă nostalgie
De Cel ce avea să se nască în a lui Împărăție.

Cărturarii vremii știau cu mult timp înainte,
De Cel ce avea să le fie dascăl și părinte.
El trebuia să se nască într-un loc sărac, umil
S-aducă iertare și pace pentru orice pelegrin.

Și astfel magii au plecat din nou la drum,
Călăuziți de stea pân’ la ultimul cătun,
Iar când steua pe cer deodată s-a oprit,
Ei plini de bucurie, pe Domnul au slăvit.

Apoi încetișor în casă ei au intrat,
Să vadă Pruncul, apoi s-au închinat.
Cu Inima plină de dragoste și bucurie
Au adus daruri: aur, smirnă și tămâie.

Darurile pe care ei atunci din dragoste le-au oferit,
Aveau valoare mare în eternitate, la timpul potrivit.
Iar închinarea lor atunci a simbolizat
Că Dumnezeu e suveran și merită lăudat.

El, Fiul lui Dumnezeu care s-a ‘ntrupat,
În chip de om, să izbăvească omul păcat,
Apoi a suferit ocara lumii fără să cârtească,
Ca să îndrume înspre cer ființa omenească.

Aceeași stea care pe cer atunci a răsărit
Pe mulți oameni înspre Calvar i-a călăuzit
La locul cel de jale din dealul Căpățânii
Unde l-au răstignit pe Cel iubit, păgânii!

Dacă până astăzi prietenul meu iubit,
Nu ai găsit ieslea și Pruncul cel smerit,
Te chem cu glas dulce să te oprești din alergare,
Predându-ți viața lui Isus cel Sfânt și Mare.

El te primește și-ți iartă azi al tău păcat,
Spălându-te prin sângele Lui nevinovat
El vrea să-ți dea cununa ce nu se vestejește,
Deci vino chiar acum și smerit te pocăiește.

Întoarcete și tu pe un nou drum,
Schimbându-ți stăpânul chiar acum.
Dar nu uita azi Isus este Mântuitor,
Și vrea să fi cu El în cer moștenitor.

Gicu Cotlet