Am să găsesc loc

Am să găsesc loc pentru sufletul meu,
Acolo să mă-nchin Lui Dumnezeu,
Să mă hrănesc din plin cu sfåntul Cuvânt
Şi-n veşnicia de Sus s-ajung curând.

Tăria mea e-n Golgota aprinsă,
Sunt salvat de-a Fiului biruinţă,
Sub braţul Lui puternic sunt ocrotit,
E locul unde n-am teamă de nimic.

Furtuna vremii mi-ar răpi credinţa
Şi m-ar îngropa-n talazuri de-ar putea,
Îzvorul cald din inima curată,
L-ar îngheţa, l-ar nimici de-ndată.

Îmi plânge sufletul, tare mă doare,
Cuvåntul Domnului e alinare!
Dar cei mai mulţi Îl răstălmăcesc cum vor,
Fără frică de sfântul Mântuitor!

O, Tată sfânt mare-i a Ta Iubire!
Pe marea de cristal mă chemi Stăpâne,
Şi-o dulce pace, divină, regală,
Întreaga mea fiinţă o-nfăşoară!

Maria Șopț 

Reclame

Este El cu adevărat Domnul meu?

“…vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus.” Fapte 20:24

 

Bucuria vine în urma împlinirii depline a scopului pentru care am fost creat şi regenerat, nu în urma realizării cu succes a unui lucru. Bucuria Domnului nostru era să facă lucrurile pentru care a fost trimis de Tatăl, şi El ne spune: “…Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Ai primit o slujbă de la Domnul? Dacă da, trebuie să te dedici ei, să-ţi preţuieşti viaţa numai pentru îndeplinirea acelei slujbe. Gândeşte-te ce satisfacţie vei avea când îl vei auzi pe Isus spunând: “Bine, rob bun şi credincios”; când vei şti că ai făcut lucrul pe care El te-a trimis să-l faci. Fiecare trebuie să ne găsim locul în viaţă din punct de vedere spiritual. Îl găsim când ne primim slujba de la Domnul. Pentru a face aceasta, trebuie să umblăm cu Isus; trebuie să-L cunoaştem pe El mai mult decât ca Mântuitor personal. “Ii voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Mine.”

“Mă iubeşti?” Atunci: “Paşte oile Mele”. Nu există nici o alternativă a modului în care-I putem sluji, ci doar o loialitate absolută faţă de însărcinarea pe care ne-a dat-o Domnul nostru – loialitate faţă de ceea ce înţelegem atunci când ne aflăm cât mai aproape de Dumnezeu. Dacă ai primit o slujbă de la Domnul Isus, vei şti că nevoia nu este niciodată identică cu chemarea: nevoia este oportunitatea de a-ţi exersa chemarea. Chemarea implică loialitate faţă de slujba pe care ai primit-o când erai într-adevăr în strânsă legătură cu El. Aceasta nu implică faptul că s-a planificat deja o campanie de lucru pentru tine, dar înseamnă că trebuie să ignori solicitările de a lucra în alte domenii.

Oswald CHAMBERS

Steaua din Betleem

„Îl văd, dar nu acum,
Îl privesc dar nu de aproape,
O stea răsare din Iacov,
Un toaiag de cârmuire se ridică din Israel.”

Într-o noapte pe cerul înstelat
O nouă stea magilor s-a arătat
Iar ei plini de înțelepciune au cercetat
Să vadă unde are să se nască Noul Împărat.

Când steau pe cer a început să clipească,
Cu grijă, ei un plan au început să chibzuiască,
Știind că nici o stea de sub soare
Nu se naște nicicum la întâmplare.

În drumul lor spre Betleemul din Iudeea,
Au poposit pe la Irod, în seara aceea,
Apoi i-au spus tare și cu sufletul curat
Că vor să se-nchine Noului Împărat.

Irod cel viclean ce părea adânc tulburat
În grabă pe preoți și cărturari i-a adunat,
Întrebându-i cu tâlc și multă nostalgie
De Cel ce avea să se nască în a lui Împărăție.

Cărturarii vremii știau cu mult timp înainte,
De Cel ce avea să le fie dascăl și părinte.
El trebuia să se nască într-un loc sărac, umil
S-aducă iertare și pace pentru orice pelegrin.

Și astfel magii au plecat din nou la drum,
Călăuziți de stea pân’ la ultimul cătun,
Iar când steua pe cer deodată s-a oprit,
Ei plini de bucurie, pe Domnul au slăvit.

Apoi încetișor în casă ei au intrat,
Să vadă Pruncul, apoi s-au închinat.
Cu Inima plină de dragoste și bucurie
Au adus daruri: aur, smirnă și tămâie.

Darurile pe care ei atunci din dragoste le-au oferit,
Aveau valoare mare în eternitate, la timpul potrivit.
Iar închinarea lor atunci a simbolizat
Că Dumnezeu e suveran și merită lăudat.

El, Fiul lui Dumnezeu care s-a ‘ntrupat,
În chip de om, să izbăvească omul păcat,
Apoi a suferit ocara lumii fără să cârtească,
Ca să îndrume înspre cer ființa omenească.

Aceeași stea care pe cer atunci a răsărit
Pe mulți oameni înspre Calvar i-a călăuzit
La locul cel de jale din dealul Căpățânii
Unde l-au răstignit pe Cel iubit, păgânii!

Dacă până astăzi prietenul meu iubit,
Nu ai găsit ieslea și Pruncul cel smerit,
Te chem cu glas dulce să te oprești din alergare,
Predându-ți viața lui Isus cel Sfânt și Mare.

El te primește și-ți iartă azi al tău păcat,
Spălându-te prin sângele Lui nevinovat
El vrea să-ți dea cununa ce nu se vestejește,
Deci vino chiar acum și smerit te pocăiește.

Întoarcete și tu pe un nou drum,
Schimbându-ți stăpânul chiar acum.
Dar nu uita azi Isus este Mântuitor,
Și vrea să fi cu El în cer moștenitor.

Gicu Cotlet

Bucurați-vă în toate, bucurați-vă mereu

Bucurați-vă în toate, bucurați-vă mereu
Căci în toate cu noi este prezent Domnul Dumnezeu.
În necaz, în strâmtorare ori în lipsuri și nevoi,
Bucurați-vă că-n toate Dumnezeu este cu noi!

Bucurați-vă în toate și nu stingeți bucuria,
Nu întristați Duhul, că-n toate Dumnezeu ne E tăria!
Nu lăsați descurajarea sau vreun fel de întristare
Să vă tulbure inima; Domnul nostru-I bun și mare!

El nu întârzie să vină cu-al Său har izbăvitor
Și tot răul ni-l transformă într-un bine în viitor,
El ni-I Turnul de-adăpost, Dumnezeu tare și Sfetnic
Care are în vedere tot binele nostru veșnic!

Păstrați cugetul curat și-o deplină bucurie
Căci în orice lupte, Domnul, ne E scut, ne E tărie!
Și în toate avem parte de Puterea-I minunată
Și nădejdea că El, Domnul, nu ne uită niciodată!

El S-a coborât din slavă să ne fie Mântuitor
Și-n orice foc de încercare El cu noi este-n cuptor.
Bucurați-vă în toate căci avem sub zarea albastră
Siguranța că El Însuși poartă zilnic lupta noastră!

Ioan Hapca 

Tu ții pe veșnici temelii…

Referințe
… ”Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta! ” Ps. 89:2

Tu ții pe veșnici temelii
Îndurarea și Salvarea,
Credincioșia-Ți către fii
Luminează viu cărarea!

Ea se ‘nalță pân’ la nori,
Ne-nconjoară cu tărie,
O, Comoară din comori,
În Tine-I cânt și bucurie!

La umbra aripilor Tale
Îndurarea voi cânta,
Cu glorii, cinste și-osanale
Numele-ți voi lăuda!

Slăvit, de-a pururi fii slăvit –
Doamne Sfânt, Puternic, Tare!
Numele-Ți fie mărit!
Bunătatea Ta cea mare

E cântată-n imnuri sfinte
De-un popor răscumpărat,
Ce în albele veșminte
Laudă, laudă pe-‘Mpărat!

Ce-ai avut mai scump ai dat
Ca Dar, Prinos, ca Jertfă Sfântă,
Isuse, fii glorificat!
Inima-n ofrandă-Ți cântă.

Veșnică-i credincioșia!
Veșnică e îndurarea!
Prin Tine-I viața, melodia,
Mila, harul și iertarea!

În reverență ne-nchinăm
Isuse, Sfânt Mântuitor,
Te lăudăm, te lăudăm
– Unic, Veșnic Salvator!

Credincioșia pe cărare
E tărie ce-nconjoară,
Dumnezeu Preasfânt și Mare,
Tu-mi ești Veșnică Comoară!

Isus esti totul pentru noi

Esti Mintuitor, esti Cale, esti Paine,
Esti Painea pentru ziua de miine
Esti Dimineata, esti zor de zi, esti Amurg,
Esti Apa vie din care toate izvoarele curg.

Esti Salvator, Te-ai jetfit pentru noi
Ca sa ne scapi de lume, din noroi
Esti Lumina ce-a venit in lume
Esti Stinca spre care ne aplecam in rugaciune.

Esti Paradis, esti Mana cea din cer
Esti Mina-ntinsa cind ne aflam in ger
Esti Regele nostru-al tuturor,
Esti Soarele ce strabate din nou.

Esti Comoara, esti Margaritar
Esti Mielul nostru cel jertfit pe Calvar
Esti visteria nostra cu lucruri noi
Esti Ajutorul ce nu lipseste niciodata in nevoi.

Esti Floarea nostra din gradina
Cea mai scumpa, cea mai fina
Esti Capul Bisericii, Mireasa Ta
Esti Rascumparator, esti Viata mea.

Esti Mirele nostru iubit si slavit
Pe care noi Il asteptam neclinitit
Sa vina sa ne ia cu El
Esti singurul nostru Isus Emanuel.

Esti Purtatorul nostru de poveri
Esti Cel ce ne alini dureri
Esti Dragoste, esti Cel dintii dintre frati
Esti Limanul spre care ne lasam purtati.

Esti totul pentru noi Isuse drag
Si-Ti multumim ca ne astepti in prag
Ca sa venim acolo, acasa
Noi ce alcatuim a Ta Mireasa.

Adriana Frunza

Noaptea n-a încetat să crească

Noaptea n-a încetat să crească
Și nu-i pace sufletească
Dar noi am văzut și-avem
Lumina ce-n Betleem
A venit cum a promis
Domnul în Cuvântul scris
Și-avem parte neîncetat
De Hristos Cel înviat,
Care la cer S-a înălțat,
Să-avem un Mijlocitor
Și-un veșnic Mântuitor!

Orice noapte-ar fi să vină
Și întunerec să survină,
Tot voi crede în lumină,
Ba mai mult, mărturisesc
Că lumină-i ce trăiesc
Și-n inima mea nu poate
Fi întuneric și nici moarte.
Unde e lumină-i viață,
Unde-i viață-i și speranță
Și nădejdea mea-i deplină
În Viață și Lumină.

Domnul vine negreșit!
Dar la timpul potrivit.
Nu întârzie pe drum
Și nu uită oarecum. . .
Poate veni chiar acum
Dar Își amână venirea
Să acorde mântuirea,
Cu un har și mai puternic
Celor ce-s în întuneric,
Fiindcă El vrea să primească
Toți Lumina Lui cerească!

Ioan Hapca 

Biruitor iubind

Isus ştia de mult ce soart-aşteaptă
Un miel… venit în lumea lupilor!
De n-ar fi fost iubirea înţeleaptă,
N-ar fi venit ca Miel-Mîntuitor!

De nu ne-ar fi iubit… atunci să spună
Acei ce vor să-L ştie în mormînt:
Ce L-a făcut să poarte în cunună
Atîţia spini şi sacrificiu sfînt?

Isus ştia că uşa I s-o-nchide
Şi-n miez de noapte alungat va fi,
Dar dragostea atunci cînd se va aprinde,
Sfărîmă stînci şi-nfruntă vijelii!

Căci n-a avut de-atuncea nici o parte,
La judecăţi a fost găsit mereu nedemn,
Pe drumul Lui a fost pînă la moarte
Mereu respins şi atîrnat pe lemn!

‘Naintea Lui se îmbrăcă în zale
Atîta ură diavolească de-a-L răzbi!
Un simplu om s-ar fi întors din cale!
N-ar fi ştiut ce-nseamnă a iubi…

Smerirea Lui aduce pace-n lume
Şi-i semn al iubitoarei căutări…
Pentru creştini, o iesle va rămîne
Simbol al vinovatei lepădări…

(Căci astăzi tot închisă este uşa,
Iar El în ieslea rece alungat).
Cînd vîntu-i gata ca să ia cenuşa
A tot ce am iubit şi am sperat,

Cînd tot ce am crezut că-i apă vie
Se va descoperi că ne-a-nşelat,
Vom regreta atunci că din trufie
L-am izgonit în grajd… şi ne-am culcat!

Oricum va fi, va birui iubirea
Şi va domni în lume-n infinit!
Dar locul meu… va fi cu fericirea?
Sau voi primi ce singur mi-am urzit?…

Benoni Catană

Învăţătorul misionarului

“Voi Mă numiţi învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, căci sunt.”

Ioan 13:13

A avea un învăţător şi a fi sub stăpânirea cuiva nu este unul şi acelaşi lucru. A avea un învăţător înseamnă că există cineva care mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu însumi, cineva care-mi este mai apropiat decât un prieten, cineva care înţelege străfundurile inimii mele şi le satisface pe deplin, cineva care mi-a adus acel sentiment de siguranţa că El a împlinit şi a rezolvat orice nedumerire şi problemă din mintea mea. Aceasta, şi nu altceva înseamnă a avea un învăţător – “Unul singur este învăţătorul vostru: Cristos” (Matei 23:8).Domnul nostru nu ne obligă niciodată la ascultare; nu ia măsuri să mă determine să fac ceea ce vrea EL.

Uneori aş vrea ca Dumnezeu sa stăpânească asupra mea şi să mă determine să fac anumite lucruri, dar El nu va face aceasta; altă dată aş vrea ca El să mă lase în pace, dar nu mă lasă.”Voi Mă numiţi învăţătorul şi Domnul” – dar este El aşa? Cuvintele învăţător, Stăpân şi Domn au doar puţin spaţiu în vocabularul nostru. Noi preferăm cuvintele Mântuitor, Sfinţitor, Vindecător.Singurul cuvânt care descrie relaţia practică a unui învăţător cu elevii săi este dragostea, şi noi ştim foarte puţin despre dragoste aşa cum o revelează Dumnezeu. Acest lucru este dovedit de felul cum folosim cuvântul ascultare.

 În Biblie ascultarea se bazează pe relaţia dintre două persoane egale, cum ar fi aceea dintre fiu şi tatăl său. Domnul nostru n-a fost slujitorul lui Dumnezeu, El a fost Fiul Său. “.Măcar că era Fiu, El a învăţat ascultarea”. “Dacă concepţia noastră este că suntem robii unui stăpân care ne dă porunci, aceasta este o dovadă că nu avem nici un stăpân. Dacă aceasta este atitudinea noastră faţă de Isus, suntem departe de relaţia pe care o doreşte El. Isus ne vrea într-o relaţie în care El este cu uşurinţa învăţătorul şi Domnul nostru, fară ca noi să ştim aceasta în mod conştient. El ne vrea într-o relaţie în care tot ceea ce ştim este că suntem ai Lui pentru a asculta de El.

Oswald CHAMBERS

Poarta împărăţiei

“Ferice de cei săraci în duh.” Matei 5:3

Fereşte-te să-L consideri pe Domnul doar un învăţător. Dacă Isus Hristos este doar un învăţător, atunci tot ce-ar putea El face este să mă chinuie impunându-mi un standard pe care nu-l pot atinge. La ce bun să-mi prezinte un ideal atât de înalt de care nu mă pot apropia? Aş fi fericit dacă nu l-aş cunoaşte. La ce bun să-mi spună să fiu ceea ce nu pot fi niciodată – să am o inimă curată, să fac mai mult decât sunt dator sau să-I fiu cu totul devotat lui Dumnezeu? Trebuie să-L cunosc pe Isus Cristos ca Mântuitor înainte ca învăţătura Lui să aibă pentru mine un alt înţeles decât acela al unui ideal înalt, care duce doar la disperare. Dar, când sunt născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu, ştiu că Isus Cristos n-a venit doar să mă înveţe;El a venit să facă din mine ceea ce mă învaţă că trebuie să fiu.Răscumpărarea înseamnă că Isus Hristos poate pune în fiecare om atitudinea care I-a condus propria Sa viaţă; toate standardele pe care le dă Dumnezeu se bazează pe această atitudine.

Învăţătura Predicii de pe munte produce disperare în omul natural – exact ceea ce a vrut Isus să se întâmple. Cât timp suntem plini de noi înşine şi înfumuraţi, gândindu-ne că putem împlini învăţătura Domnului nostru, Dumnezeu ne va permite să mergem înainte până când ne vom zdrobi ignoranţa aceasta de vreun obstacol. Atunci vom fi gata să venim la El ca nişte săraci şi să primim de la El. “Ferice de cei săraci în duh” acesta este primul principiu în împărăţia lui Dumnezeu. In împărăţia lui Isus Cristos, piatra de temelie este sărăcia, nu averea; nu deciziile întru Isus Cristos, ci sentimentul unei inutilităţi absolute – “Nu pot nici măcar începe să fac asta”. Atunci Isus spune: “Ferice de tine”.

Aceasta este poarta şi ne trebuie mult timp până să credem că suntem cu adevărat săraci! Cunoaşterea propriei noastre sărăcii ne aduce la hotarul moral de unde Isus Cristos Îşi începe lucrarea.

Oswald CHAMBERS