Griji de Toamnă

E Toamnă, şi spre altă Toamnă,
Să te gândeşti când intri-n iarnă,
Când zilele fi-vor reci şi geroase,
Când peste câmpuri, peste case,
Mantia albă se întoarnă.

Şi peste tot, în câmp şi-n ogradă,
Sclipind, mantia albă de zăpadă
Se va aşterne în taină-acoperind,
Sămânţa pusă-n brazdă odihnind.
Puteri să aibă odrăslind.

E Toamnă! Iată că sosit e ceasul
Acum, să-şi cureţe oricine vasul,
Şi îngrijindu-l, să-i fie alb şi curat
Ca plin cu vârf, de roade îndesat,
Cu drag să-şi ţină pasul.

Sub sfânta mare binecuvântare,
Să fie pus la socotire în grânare,
Unde cu grjă, prin trudă s-adună
Toţi cei aleşi, spre-a fi-mpreună.
În cer la scumpa adunare!

Flavius Laurian Duverna

Rondel de Iarnă

Norii-şi descarcă povara
Din văzduh încet pe glie,
Şi-n mantia-i… – argintie
Se-nveşmântă toată ţara.

Ninge din zori până sara,
Ninge-ntruna! Pe câmpie,
Norii-şi descarcă povara
Din văzduh, încet pe glie.

Glia astfel,… primăvara
O aşteaptă-n nostalgie –
Cât mai plină, vrea să fie!
Că ce-i iarna, nu e vara…
Norii-şi descarcă povara,

Din vâzduh încet pe glie.

Flavius Laurian Duverna