Seamănul lui Toma

-Noi l-am văzut pe Domnul! E viu, a înviat!
-De voi vedea, voi crede, voi ști cu-adevărat!
Dacă semne de cuie în mâini nu-i voi vedea
Și dacă nu-mi voi pune mâna în coasta Sa,
Și-n urmele de cuie dacă nu-L voi atinge,
Atunci nici nu voi crede, oricine, orice-ar zice!
Trecură doar opt zile, după ce ei vorbiră
Și ucenicii, iarăși, pe Toma-l întâlniră.
Stăteau cu toții-n casă, cu ușile-ncuiate,
Prindea contur, prin jertfă, creștina unitate.
Și dintr-odată Domnul în mijloc apăru,
Și spuse: – Pace vouă! iar Toma îl văzu!
-Adu-ți degetul, Toma  și mâinile-Mi privește,
Adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și crede!
Iar Toma îi răspunse îndată: – Domnul meu! . .
Acum eu cred în Tine, că Tu-mi ești Dumnezeu!
-O, Tomo, spuse Domnul, tu crezi, căci m-ai văzut,
Ferice e de-aceia, ce deja au crezut
Dar fără să mă vadă! Astfel vorbi Hristos
Celui care odată era necredincios!
***
S-au scurs clipe de aur, către un alt liman,
Clepsidra e mai goală cu două mii de ani! . .
Ne amintim și astăzi de Toma zis și Geamăn,
Care, știm după nume, că mai are un seamăn!
Sau poate doi, sau patru, sau sute, zeci de mii,
Sute de mii, milioane, ca el azi pot a fi!
Ei vin la părtășie, însă nu-ntotdeauna,
Totuși iubesc pe Domnul și vor și ei cununa!
Când Domnul se prezintă prin Duhul Său cel Sfânt,
Ei pierd din părtășie și din susurul blând. .
Și-aud doar de la ceilalți: -o, El a fost aici
În adunarea sfântă, la noii ucenici!
Cum ar putea vreun seamăn să-L vadă pe Hristos
Când  din ceruri coboară, prin Duh, aicea jos?
Mereu în părtășie, cu frații de va fi
Pe Domnul slavei sigur îL va putea-ntâlni! . .
O, Domnul meu din ceruri, sfânt Miel, scump Salvator,
Vorbește-mi azi prin Duhul Tău sfânt, Mângâietor…
Vreau să Te văd, Isuse, căci mă întreb mereu:
Un seamăn de-al lui Toma nu sunt oare și eu? . .

Emanuel Hasan

Reclame

E ziua revărsării Tale

Motto: „”Și aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ‘În zilele din urmă, zice  Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre  vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa visuri. Amin!  F.Ap. 2:16-17.

E ziua Cincizecimii, sfântă sărbătoare!
E ziua revărsării Tale, Sfinte Duh!
A limbilor de foc venite prin văzduh
Și răspândite peste apostoli și acei
Aproape o sută douăzeci de-nvățăcei,
Tot una câte una peste fiecare.

Așa le-ai dat la ucenici putere mare
Ca să vorbească mulțimii adunate
În limbi care de Tine le-au fost date,
Uimind pe cei din zecile de neamuri
Cu vorbirea lor în felurite graiuri,
Dar auzite-n limba lor de orișicare.

L-ai întărit pe Petru de a putut vorbi
Și a răspuns acelora cu văz îngust
Că nu sunt beți, nici plini de must,
Ci se-mplinește Cuvântul din Scriptură
Că Duhul va fi dat la orișice făptură
Când zilele din urmă vor veni.

Și a vorbit cu îndrăzneală și credință
Despre Isus – adeverit de Dumnezeu –
Și de minunile ce le-a făcut mereu;
De răstignirea Lui, de moarte, de înviere,
De înălțare, de Duhul Sfânt plin de putere,
Astăzi turnat după făgăduință.

„Pocăiți-vă, zicea Petru, și vă mântuiți
Din mijlocul neamului acesta ticălos
Și-n Numele Sfânt a lui Isus Hristos
Botezați-vă spre iertarea de orișice păcat,
Și darul Duhului ce azi a fost turnat
După credința voastră-o să-l primiți.”

O, Sfinte Duh! Dumnezeiască Ți-i lucrarea!
Inimile acelora, reci și înghețate,
Prin puterea Ta au fost înflăcărate;
Străpunși în inimă, în urma cuvântării,
Trei mii de oameni au răspuns chemării
Și Dumnezeu primitu-le-a închinarea.

Așa s-a împlinit a Domnului făgăduință
Că nu ne va lăsa orfani nicicând,
Și până se va întoarce El curând,
Ne va trimite-un alt Mângâietor
Ca să ne fie, în veci de veci, apărător
Și ajutor pe calea de credință.

Și-n ziua Cincizecimii, Duhule Preasfinte,
Duh al adevărului, de lume nevăzut
– Că cei din lume nu Te-au cunoscut –
Cu foc din cer Te-ai revărsat ca un șuvoi
Ca să rămâi cu noi și să rămâi în noi,
Lumină și putere-n inimă și-n minte.

În așteptarea clipei când vine izbăvirea,
Dumnezeul nădejdii să ne umple ființa
Cu bucuria și pacea care-o dă credința;
Și prin puterea Ta, cea care ne aduce
Tăria în nădejde, noi să ne putem duce
Până la capăt mântuirea.

În așteptarea trâmbiței care răsună
Rămâi cu noi… O, Duhule Preasfânt!
Că-n pribegia noastră pe acest pământ
Purtăm mereu în inimă un singur dor:
Să Îl vedem pe El venind pe nor
Și să ne duc-acasă, împreună! Amin!

Ioan Vasiu

De ziua Cincizecimii

Abia trecuse zarva ce s-a-ntins dupa’Naltare,
Cậnd pe strazile cetatii multe natii si popoare,
Au venit de pretutindeni adunate la un loc,
Cậnd din cer peste multimi s-a lasat în limbi de foc,
Acel Mậngậietor promis de la Tatal pe Pamậnt,
Sa ne fie calauza si-nnoiti prin Duhul Sfậnt.

El e Cel ce spala ochii sa-I vedem marirea, slava,
Si tot El ne da-ndrazneala sa strigam la Tatal, Ava.
Duhul Sfậnt e Vita-aceea care-mparte seva-n coarde,
Dupa care o-ntretine sa se umple si de roade.
Tot prin El avem putere sa-ngropam tot ce-i firesc,
Sa traim o viata noua în rit nou dumnezeiesc.

Duhul Sfậnt ne da putere sa ne facem datoria,
Sa zidim orice spartura cum facuse Neemia.
El e Cel ce da simtire sa fim bune madulare
Cậnd avem din El iubire si ne umple de rabdare.
El e Cel ce-avea sa vina cum vestise Ioel,
Dupa ce-a murit pe cruce blậndul Miel, Emanuel.

*
Si erau veniti acolo obiditi si obositi,
Carora le-a vorbit Duhul de-au ramas înmarmuriti
Dupa felul cum puteau pe apostoli sa-nteleaga,
Chiar de nu erau localnici, ci  veniti din lumea-ntreaga.
Prin El Domnul Si-a-mplinit minunat fagaduinta,
Ramậnậnd smeriti cu El pentru-a ne mari credinta.

Duhul Sfậnt mai poate face s-avem totul pe masura,
Sa-ntelegem foarte bine multe taine din Scriptura.
El e-Acela ce produce mari treziri printre popoare,
Sa priveasca la Lumina existentei viitoare.
Duhul Sfậnt ne-mbraca-n haina stralucita de lumina,
Si- ne-mparte-a Sa putere dupa vrerea Sa divina.

Duhul Sfậnt darậma zidul dintre grec, dintre iudeu
Si ne strậnge sa fim una în Cristos si Dumnezeu.
Duhul Sfậnt mai e Acela ce ne vrea pentru Cristos,
Madular cu madular sa se-ajute cu folos,
Iar cậnd unul atipeste si-i dispus sa leneveasca,
Vine altul cu blậndete cu dorinta sa-l trezeasca.

El ne pune-n fata totul  cum ca suntem pacatosi,
Si ne-ndreapta catre Domnul sa-I fim buni si credinciosi.
Si asa spre cer pe cale tot mereu ne aminteste,
Cum sa tinem pasul drept ne îndeamna si sopteste,
Sa ramậnem neclintiti cu credinta demna, vie,
Pentru-a fi în veci cu Domnul în a Sa Imparatie.

Iar acum, Doamne Isuse, da-ne din a Ta tarie,
Pentru-a nu cadea pe cale catre-a Ta Imparatie.
De aceea Te rugam sa ne-mbraci cu-a Ta rabdare ,
Caci avem nevoie iarasi de o noua revarsare
Cậnd din Duhul Tau Cel Sfậnt sa ne dai din nou putere,
Fiindca sunt atậtea trupuri cu nevoie de-nviere.

Doamne, fa-ne pentru Duhul, ca sa fim mereu un templu,
Tuturor din jurul nostru sa le fim un bun exemplu,
Sa observe cum în pace noi tintim la ce-ai promis,
Survolậnd prin neguri vremuri catre Tine-n Paradis
Si dorind prin Duhul Sfậnt sa ne schimbi tot caracterul,
Iar comoara vietii noastre sa ne fie, Doamne, cerul.
Amin