Cercetează-mi inima

Înaintea Ta vin astăzi, Doamne
Vreau iertarea Ta să o primesc
Vreau să și Te doresc cu bucurie
Pe Tine, Domnul meu
Numai lângă Tine am speranță
Doar prin Tine pace eu găsesc
Tu ești, Doamne-al meu izvor de viață
Ce curge tot mereu.

Umple-mi, Doamne toată viață mea
Astăzi numai de prezența Ta
Te rog, Doamne…
Și te rog frumos, nu mai pleca
Cercetează-mi astăzi inima
Te rog, Doamne

Inima mea, Doamne-Ți mulțumește
Că de robul Tău, Te-ai îndurat
Și se-nchină azi cu bucurie
Te laudă ne-ncetat.
Bunătatea Ta nemărginită
Să-mi zdrobească inima din piept
Să te laude în orice clipă
Aceasta îmi doresc

Mângâierea Ta să mă-nsotească
În călătorie pe pământ
Și când lupta o să se sfârșească
S-ajung în Cerul Sfânt.
Asta-i, Doamne ultima dorință
Să-Ți slujesc oricât de greu ar fi
Știu că-n clipa când vine furtuna
Nu mă vei părăsi

Nichifor Nicu 

Sus pe turn ca Habacuc

Multele-mi păcate, Doamne, le aduc la crucea Ta
Și te rog cu stăruință, ai milă, nu mă lăsa.
Vezi-mi inima zdrobită și-ascultă-mi suspinul meu,
Scapă-mă, te rog fierbinte, Fiule de Dumnezeu.

Tu, prin bunătatea-Ți mare, mai privește către mine,
Și te rog, mai dă-mi putere ca să mă încred în Tine.
Mai întinde-Ți mâna Sfântă și dă-mi mângâierea Ta,
Ca să nu mă pierd pe cale când vine furtuna grea.

Șterge-mi lacrima din geană, vindecă-mi sufletul meu,
Oblojeste-mi a mea rană, căci mă doare foarte rău.
Umple-mi inima cu pace și la piept, Tu să mă strângi
Căci luminița fumegândă, niciodată nu o frângi.

Am credință și nădejde că-mi asculți suspinul meu,
Și rămân încredințat, că lucrezi, Sfânt Dumnezeu.
Nu mă tem, nu mă-ndoiesc, ci aștept cu nerăbdare
Știu că Tu ai să-mi aduci, biruință-n încercare.

De aceea stau în veghe, sus pe turn ca Habacuc,
Ca în vremea încercării, roadă bună să aduc.
Stau în post și rugăciune, mă proștern în fața Ta,
Și aștept plin de credință, biruință-n lupta grea…

Nichifor Nicu 

Voi uita ce-a fost durerea…

Vine ziua minunată
Când spre cer mă voi nălța
Către slava mult visată
Unde-acasă voi intra!
Vor rămâne-n urmă toate:
Greutăți și suferinți
Boli și lacrimi mii vărsate
Pe obrajii cei fierbinți.
Voi uita ce-a fost durerea
Că ades am suferit
Voi cunoaște mângâierea
Celui care m-a iubit.
Ce mi-a dat pământul oare?
Numai lacrimi și dureri!
Însă mâine, peste soare
Toate-acestea vor fi ieri.
Am văzut în suferință
Frați ce-acuma au plecat
Sunt acasă-n biruință
Eu aici, ei în Palat.
Mă așteaptă-n veșnicie
Milioane de iubiți
Ca și eu în bucurie
Să ajung printre cei sfinți.
Și să cânt pe străzi de aur
Cu iubiții lui Isus
Care și-au făcut tezaur
Nu aici, ci-acolo sus.
Pân-atunci, în ceas de noapte
Sau în ceas de zi aștept
Ridicarea mea departe
Unde gândul mi-l îndrept
Sus în cer. În fericire.
Doar prin Harul lui Isus
Cu cei sfinți în nemurire
Mai puțin și-ajung eu sus!

Emanuel Hasan 

Visul

Simt mângâierea Ta
În glasul ce mă cheamă,
În brațul ce-mi întinzi
Ca să mă scapi de teamă.

Cuprins de valuri reci
Și negăsind scăpare,
Încerc din răsputeri
Să ies din încercare.

Sleit, îmi văd salvarea,
Colaci zburând în jos
Din vasul ce așteaptă
Să i-a un păcătos.

Întind mâna spre-unul
Dar n-am putere-n mine,
Curenți mă trag ‘napoi
Dorind să mă sfâşie.

Mă simt pradă uşoară
Iar scara de pe vas
O văd, dar n-o ajung
Şi totuşi, nu mă las.

Aştept un ajutor
Prin barca de salvare
Dar lanțuri ruginite
O scapă jos, în mare.

Arunc degrab’ orgoliul
Și-ntind brațe spre cer,
Ajută-mă Tu, Doamne,
Salvează-mă că pier!

Un braț ce se pogoară
Se-ntinde către mine
Și luându-mă în palmă
Mi-arată a sa iubire.

Mă simt ca o furnică,
Ca fulgul alb de nea,
Fiind așezat pe vasul
Ce e salvarea mea.

Doar Domnul poate asta!
A lui este puterea
Și mila și-ndurarea
Ce-mi dă azi mângâierea.

Aș vrea să-l pot vedea,
Dorind să-i mulțumesc;
Dar simt ceva lăuntric
Ce-mi spune să aștept.

Ce-ar trebui să fac?
Întreb în sinea mea…
Dar cineva-mi șoptește:
-Deschide-ți inima!

Pun mâna instinctiv
La inima ce-mi bate
Și strig cât pot de tare:
-Al Tău sunt… Sfinte, Doamne!

-Ești binecuvântat,
Căci scos ai fost din valuri,
Te-ai încrezut în Domnul,
Iar El, îți face daruri.

Îți lasă Duhul sfânt
Să-ți fie călăuză,
Îndrumător în gânduri
Când viața-ți e confuză.

-De ce nu-l pot vedea?
Întreb atunci pe Duhul…
-Căci e plecat în ceruri
Să-ți pregătească locul!

Deodată, valuri mari încep să se ridice,
Furtună grea se-arată, nevrând ca să abdice
Și spală puntea mare vrând să înghită totul,
Dar eu nu mă mai tem, că-s ancorat în Domnul.

Suspine negrăite le simt ca adierea
Și-n slăbiciunea mea, nici nu mai simt durerea,
Încep să prind puteri și-o blândă mângâiere
Îmi mângâie azi fruntea, ca har din Înviere.
Emanuel Giarmata

Părtăşie în singurătate

“De aceea iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.” (Osea 2.14)

Dumnezeul nostru, văzând care sunt pentru noi momelile păcatului, a hotărât, să ne ducă la El, să se folosească de atracţia mai puternică a iubirii Sale. Nu ne aducem noi aminte de plăcerea de la început pe care El ne-a făcut s-o simţim, ca să ne smulgă din vraja lumii? El va face s-o simţim şi iar s-o simţim, de fiecare dată când El ne va vedea în primejdia de a fi înlănţuiţi de vreun rău.

Ca să aibă mai multă putere asupra noastră El vrea să ne tragă de o parte într-un loc care nu va fi raiul, ci un pustiu unde nimic sa nu poată să ne întoarcă atenţia de la El. În această singurătate, prezenţa Domnului ajunge să fie totul pentru noi şi noi socotim în acel moment că prezenţa Lui este mult mai preţioasă decât aceea a prietenilor noştri, când stăm sub viţa şi sub smochinul nostru. Singurătatea şi întristarea fac mai mult decât orice alt mijloc, ca să ne apropie de Tatăl nostru ceresc.

Când El ne pune deoparte şi ne aduce la El, Domnul poate atunci să ne spună lucruri dulci şi plăcute spre mângâierea noastră. El “vorbeşte inimii noastre”, aşa cum spune versetul de mai sus. Oh, dacă am putea învăţa din experienţă personală, preţul acestei făgăduinţe! Atraşi de dragostea Sa şi mângâiaţi prin Duhul adevărului, îl vom cunoaşte pe Domnul şi vom izbucni în cântece de bucurie.

Charles Spurgeon

Mângâierea mamei

“Vă voi mângâia, cum mângâie o mamă pe copilul ei.” (Isaia 66.13)

Mângâierea unei mame! Este însăşi dragostea duioasă. Cum înţelege ea necazul copilului ei! Cum îl stânge ea la piept şi-i ia toate suferinţele în inima ei! Ei poate sa-i spună totul, încredinţat că ea îl înţelege, ca nimeni altul. Dintre toate mângâierile, cea mai dulce este a mamei sale. Aceasta a simţit-o mai mult decât un om încercat.

Dumnezeu S-ar coborî oare, ca să ţină locul unei mame? Din partea Sa e bunătatea însăşi. L-am cunoscut ca Tată, dar iată că vrea sa fie pentru noi chiar o marnă, îndemnându-ne prin aceasta la o sfântă apropiere, la o încredere fără rezervă, la o odihnă deplină. Când Dumnezeu însuşi ajunge “Mângâietorul” nostru, nu ne mai poate frământa nici o îngrijorare. Deci să-I spunem Lui apăsarea noastră, chiar daca nu putem face aceasta decât prin suspine şi prin plâns. El nu ne dispreţuieşte plânsul, aşa cum n-ar face nici mama noastră. Ca şi ea, va avea milă de lacrimile noastre, de slăbiciunea noastră şi ne va ierta greşelile, dar într-un fel mai sigur decât ar putea mama noastră. Să nu purtam singuri greutăţile noastre; făcând aceasta, am face o mare greşeală, când o Fiinţă aşa de bună stă gata să le împărtăşească. Să le spunem deci fără întârziere Dumnezeului dragostei. El nu se va obosi de noi, cum nu se oboseşte nici o mamă.

Charles Spurgeon

El se va întoarce

“Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” (Ioan 14.18)

Domnul ne-a părăsit, dar nu ne-a lăsat orfani. El, Mângâierea noastră, a plecat, dar nu suntem fără mângâiere, căci Se va întoarce. Domnul Isus este în drum. El a spus: “Voi reveni”, nu poate împiedica venirea Sa, nici s-o întârzie cu nici un minut. Venirea Sa este numai pentru ai Săi, prin aceasta sunt ei mângâiaţi. Când se întâmplă să pierdem sentimentul că El este de faţă, ne mâhnim, dar nu ca şi cum n-am avea nădejde. Poate că Domnul nostru ne-a ascuns (şi-a întors) faţa pentru un timp, în mânia Sa; dar va reveni cu tot harul Său, dacă ne smerim iar, pentru a nu-L mai supăra.

O Doamne! vino mai curând! Noi suspinăm aici, în lipsa Ta, după reîntoarcerea Ta şi blândul Tău surâs! Când vei veni la noi? Suntem siguri că Tu trebuie să te reîntorci; dar vino repede, ca o căprioară sau ca puiul de cerb. Nu întârzia. Dumnezeul nostru!

Charles Spurgeon

Părtăşia cea mai apropiată şi plină de dragoste

“… şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (l Tesaloniceni 4.17)

Aici pe pământ Domnul este cu noi; când El ne va chema, noi vom fi cu El. Credinciosul nu poate să fie despărţit de Mântuitorul său. Ei sunt una şi vor rămâne totdeauna aşa: Domnul Isus nu poate să fie lipsit de poporul Său, căci ar fi ca un cap fără trup. Fie că ne aflăm în rai, fie că locuim pe pământ, noi suntem cu Domnul Isus; şi cine ne va despărţi de El?

Ce bucurie pentru noi! Fericirea noastră, odihna noastră, mângâierea noastră şi plăcerea noastră cea mai mare, este să fim cu Domnul. Noi nu putem să ne închipuim nici o fericire care ar putea să întreacă sau măcar să fie la fel cu fericirea acestei părtăşii dumnezeieşti. Printr-o legătură sfântă noi suntem cu El în înjosirea şi suferinţa Lui. În curând noi vom fi cu El în odihna Sa, în împărăţia Sa şi în slava Sa. Noi luăm parte la aceleaşi încercări şi vom avea parte de aceeaşi biruinţă ca El.

O, Mântuitorul meu, dacă trebuie să fiu totdeauna cu Tine, aceasta este o soartă pregătită de Tine pentru mine şi care nu se poate compara cu nimic. N-aş dori nici chiar să fiu cu Arhanghelii, căci ţinta mea cerească de căpătâi este să fiu cu Domnul. Pentru mine fericirea cerească nu stă nici în harfa de aur, nici în cununa care nu se poate veşteji, nici în lumina veşnică; ci Isus, Isus, El însuşi şi eu însumi pentru totdeauna cu El, în părtăşia cea mai apropiată şi mai plină de dragoste.

Charles Spurgeon

A căzut o stea din cer

A cazut o stea din cer
A cazut o stea, de sus
Nu-i din cele care pier
Este Steaua, lui Isus

Sus la Golgota pe cruce
Fara apa, insetat
Greu pacatele ne duce
Distrus si dezonorat

Si zdrobit si plin de sange
Isi asteapta jos, sentinta
Este jalnic, cerul plange
E la capat, umilinta

El, ce-i raza de lumina
El, cel pur fara de pata
Ce durerile alina
Nu se schimba, niciodata

Si eterna-i e iubirea
Chiar de avem multe pacate
Din suflet, de e smerirea
Stim, El ni le iarta toate

Si tot El ne da putere
Sa stim, c-am pacatuit
El ne este mangaire
Cand  ni-e sufletul, zdrobit

El doar poate sa-ntareasca
Neputinte, omenesti
El doar poate sa iubeasca
Parasit, cand de toti esti

Nu te lasa-n deznadejde
Mereu, te incurajeaza
Prin Duhul Sfant te zideste
Mereu, te imbarbateaza

Sa fii darz si luptator
Sa nu crezi, ca n-ai putere
El a fost invingator
Si-asta, si tie iti cere

Si iti spune ca se poate
Iar ce spune, este drept
Despre tine stie toate
El, in toate e corect

Si te mustra cu iubire
Iti arata, cand gresesti
Iti doreste fericire
Calea dreapta, s-o gasesti

Caile-s intortocheate
Satan, duce lupta mare
Lucrurile-s incurcate
Si le-ncurca si mai tare

Vrea multimi ca sa castige
Sa n-ajunga-n, vesnicie
Si incearca sa-i oblige
Toti, indatorati sa-i fie

Chiar pe cei alesi incearca
Si se lupta-nversunat
Si ar vrea ca sa-i intoarca
Si sa moara, in pacat

E turbat, totul distruge
Vrea ca sa domneasca-n toate
Dar cel drept s-ascunde, fuge
Se fereste, de pacate

Cu acei ce dafaimeaza
Doar cu aceia, sta la masa
Care pe Isus pateaza
Doar cu ei, isi face casa

Cel ce-i drept din cale-i fuge
Numai pe Isus, slujeste
Nu pe cel care distruge
Si toate, le otraveste

Si nu lasa calea dreapta
Vrea, sa fie-nvingator
Stie  ca ceru-lasteapta
Daca,e biruitor

Cu Isus Mielul jertfit
De ingeri, inconjurat
Acela ce ne-a iubit
Si-n dar, viata Lui ne-a dat

Ca sa stam in vesnicie
Isus, ne-a rascumparat
El Tata, ca sa ne fie
Sa-l iubim, neancetat.

Florenta Sarmasan

Oricat de greu ar fi

Oricat de mult ai fi lovit, oricat de greu sa taci iti pare,
Oricate pietre ai primit si-oricat de greu rana te doare,
Oricati vrasmasi in jurul tau s-ar napusti asupra ta,
Plangi, sterge-ti lacrima si lupta, invinge, poti, nu renunta!

Oricat de multe piedici crunte ti-ar pune diavolul in drum
Oricat de greu ar fi traseul, nu te opri tocmai acum.
Oricat de multa rautate intampini des in asta lume,
Tu ramai bun si nu uita c-asa vei capata un nume.

Oricat de multe critici sumbre auzi din gura celor rai,
Nu te-ntrista , alina-ti rana, imbratisandu-i pe ai tai…
Oricat de mult ar urla iadul ca nu te poate captiva,
Nu te-ngrozi de tot ce-ti face, priveste sus la Golgota.

Acolo e speranta noastra si alinarea mult cautata,
Acolo-i mangaierea, pacea, dragostea neconditionata,
Acolo-i jerfta si cantarea, e locul plin de indurare,
Acolo-i Mielul ce te cheama in bratele Lui jerfitoare.

Acolo-i frumusetea toata si Harul cel adevarat,
Acolo este nemurirea celor cu sufletul curat.
Acolo este fericirea si multumirea sufleteasca,
E tot ce-ti poti dori vreodata- acolo-i Patria Cereasca.

Laura Neagu