Bun venit acasa

Text: 2 Corinteni 2:1-11                         

„…este mai bine să-l iertaţi si să-l mangaiaţi, ca să nu fie doborat de prea multă mahnire ” 2 Corinteni 2:7

Pentru unii tineri care pleacă de acasă, întoarcerea nu este întotdeauna ceea ce au sperat. Cei mai mulţi dau faţă cu tatăl supărat care mormăie nervos: „Nu ştiu dacă am să te pot ierta vreodată. Nu-i destul că i-ai dat destule dureri de cap lui maică-ta pană la varsta aceasta, dar acum ai făcut-o. Faptul că ai venit acasă nu schimbă cu nimic adevărul că eşti un vagabond murdar”. Studiile arată că acest resentiment este obişnuit, în special cand părintele află că băiatul său a devenit o problemă socială.

Cat de diferită ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de delicventul din familia lui Dumnezeu! în textul de azi, Pavel ne sfătuieşte cum să primim pe creştinul pocăit înapoi în biserică. Din aceste cuvinte, putem trage o concluzie: Cand un creştin se întoarce după ce a căzut în păcat şi a fost despărţit de părtăşia cu oamenii lui Dumnezeu, trebuie să lepădăm atitudinea: „ai-făcut-o-de-oaie-frate”. În schimb, ar trebui să-i arătăm dragoste şi acceptare. Aceasta nu înseamnă că luăm cu uşurătate neascultarea lui. Dar trebuie să-i dorim sănătatea spirituală aşa cum un părinte vrea să-şi vadă copilul scăpat de consecinţele unei comportări delicvente. Dar atunci cand o persoană se întoarce cu sinceritate la Domnul, ar trebui să-l reprimim cu bucurie. Cea mai bună cale de a-l ajuta pe creştinul ce se pocăieşte este să-i spunem un călduros „bun venit acasă”, astfel încat Satan să nu mai aibă nici o putere în viaţa sa.  – M.R.D. II

„Doamne, vorbeşte-mi, ca să pot şi eu
Vorbi ca un ecou al vocii Tale-
Şi-aşa cum cauţi, m-ajută mereu
Să-Ţi caut copiii pierduţi pe cale.”  – Havergal

„Cel ce-a întors spatele Domnului si se reantoarce la El are nevoie ca Biserica să-i ţină spatele„

Painea zilnica

Mângâierea celui ce plânge

“Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!” (Matei 5.4)

Pentru a ajunge în Sion, trecem prin valea plângerii. S-ar putea crede că a fi trist şi a fi binecuvântat sunt două lucruri care nu se potrivesc, dar Mântuitorul care este nespus de înţelept, le-a unit în această fericire. Omul să nu despartă ceea ce Dumnezeu a unit. Mâhnire asupra păcatului, asupra păcatului nostru şi asupra păcatului altuia, este pecetea lui Dumnezeu pentru credincioşii Săi. Când Duhul de îndurare s-a revărsat asupra casei lui Dumnezeu, toţi vor fi mâhniţi. După cum apa ne dă binefaceri superioare, tot aşa din această sfântă tristeţe primim cele mai mari binecuvântări. Dar această binecuvântare făgăduită celui care varsă lacrimi nu este făcută pentru zile foarte îndepărtate; nu, Cristos îl numeşte fericit chiar de acum.

Duhul Sfânt va mângâia sigur inimile care plâng pentru păcatele lor. Ele vor fi mângâiate prin sângele lui Isus Cristos şi prin puterea curăţitoare a Duhului Sfânt. Credincioşii vor fi mângâiaţi cu privire la păcatul lor care se revarsă în localitatea lor şi-n timpul lor, prin siguranţa că Dumnezeu Se va slăvi, cu toată răzvrătirea oamenilor. Ei vor fi mângâiaţi cu aşteptarea că în curând vor fi pe deplin eliberaţi de păcat şi vor fi răpiţi pentru a fi pentru totdeauna în prezenţa slăvită a Domnului lor.

Charles Spurgeon