Mama

Ești raza caldă a dimineții,
Ești har divin, ești sensul vieții,
Ești cântec drag, ești armonie,
Ești pace, farmec, bucurie.

Tu, suflet plin de bunătate
Ce totul faci, ce totul poate,
Tu nume sfânt, de pus la rană,
Fii binecuvântată mamă.

Cu tine viața e frumoasă,
Cu tine-i plinătate-n casă;
Tu ești a lumii bogăție,
Ești susurul ce blând adie.

De ziua ta se-aprind candele,
Se împletesc cununi de stele,
Se aștern covoare vii de flori
În zeci și sute de culori.

E ziua ta, e sărbătoare,
Mama e-un nume scump sub soare.
De aceea azi cu bucurie
Din inimă-ți dorim: fii fericită,
De acum și până-n veșnicie.

Puiu Chibici 

Reclame

Ca un cerb ce-atât doreşte…

Ca un cerb ce-atât doreşte,
Din izvor ca să se-adape,
Al meu suflet iar tânjeşte
După-al Tău izvor de ape.

Ca o rază care-ncearcă
Ziua-n taină ca s-o ţină,
Eu mă ţin de Tine, Doamne,
Căci Tu eşti a mea lumină.

Ca o mamă care plânge,
De durere pentr-un fiu,
Al meu suflet tot tânjeşte,
După Duhul Tău cel viu.

Ca un râu ce tot se zbate
Până la vărsare-n mare,
Al meu suflet tot aleargă
Ca s-asculte-a Ta chemare.

De nu Te-aş avea pe Tine,
Doamne, pe acest pământ,
Eu aş fi numai ţărână
Şi doar praf purtat de vânt.

Glasul Tău ‘L-aud mereu,
Şi-n lumină şi în noapte
Căci duios, pe-aripi de vânt
Eu aud ale Tale şoapte.

Te privesc, dar eşti departe,
Dincolo de bolta plină,
Totuşi, ştiu că-n mine eşti
Căci Tu eşti, Cel ce m-alină.

Cristian I. Rotaru

Mama

Mama e cel dintâi cuvânt
Ce îl rostim în lumea de ţărână,
E-o viţă roditoare pe pământ
Ce ne-a purtat pe toţi cândva de mână.

Mama e sentimentul cel mai scump
Ce îl purtăm şi il numim iubire,
E oglindirea Celui pururi Sfânt
Ce-n dragoste-a cuprins o omenire.

Mama e amintirea de neşters
Ce ne-nsoţeşte-n viaţa tumultuoasă,
E-o oaza salvatoare în deşert,
E inima şi cheia de acasă.

Mama e primul model de urmat
Ce ne conduce la Cerescul Tată,
E-nvăţatorul cel mai învăţat
Ce merită dragostea noastră toată.

Nelu Roşu

Mamei…

O, ce dulce cântă iarăşi primăvara al tău nume
Şi ce minunat răsună iar ecoul peste lume…
Înfloresc în cinstea ta mii de flori cu-al lor parfum
Şi te-ntâmpină măicuţă soarele zâmbind pe drum…

Ce adâncă ţi-e iubirea şi senină-a ta privire…
Cum ştii tu s-aduci în viaţă linişte şi fericire…
Vocea ta, un susur blând…braţul ce mă legăna
Încă le mai simt şi astăzi doruri vii în viaţa mea!

Răsărit-au ghioceii şi-nfloresc în părul tău
Şi privesc la tine, mamă şi mă prind păreri de rău
Că prea rar te-am mângâiat şi adesea te-am rănit
Şi de prea puţine ori ţi-am şoptit cât te-am iubit!

Azi te înţeleg măicuţă…şi te înţeleg prea bine
Căci am casă şi copii şi sunt mamă ca şi tine
Deci te rog primeşte floarea inimii ce-ţi dăruiesc
Şi prin sfânta ta iubire iartă-mă şi…te iubesc!

Maria Luca

Mama

A fost odată printre noi,
A fost ca-ntr-o poveste,
Din neam de-acela de eroi,
O mamă-n zilele de-apoi
A fost… şi nu mai este!

A fost odată ca un vis
Ce nu se mai destramă,
Ca un surâs de Paradis,
Un strop de farmec nedescris,
A fost o dulce mamă!

Ne-a dat tezaurul bogat,
În sfânta ei credinţă:
Un Dumnezeu adevărat,
Şi-un foc în piept, şi-un trai curat,
Şi-a cerului dorinţă.

…O, Doamne-atâta mi-ai lăsat,
Doar chipul ei în ramă…
Dar ştiu că-n Cerul minunat,
Ce Tu, Isuse, ni l-ai dat,
Mă-aşteaptă scumpa mamă!

Valentin Popovici

Apărat şi acoperit

“Cum îşi întind păsările aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul.” (Isaia 31.5)

Fără să piardă o clipă în drumul său, mama se grăbeşte către cuibul său ca să aducă hrană puilor. Şi când simte că micuţii ei sunt în primejdie, ea aleargă îndată să-i apere. La fel Domnul, ca să îi apere pe aleşii Săi, va veni ca pe aripi de vultur, ba chiar pe aripile vântului.

Mama întinde apoi aripile sale peste cuib ca să-şi acopere puişorii săi, ea îi acopere cu trupul său, le transmite căldura sa şi îi acoperă în aşa fel ca să le facă un adăpost. Dumnezeul cel veşnic lucrează la fel ca să îi apere pe copiii Săi. El vrea să fie El însuşi adăpostul lor, locuinţa lor şi în sfârşit totul. Domnul care Se compară pe Sine aici cu păsările, nu Se aseamănă totuşi cu ele în slăbiciunea lor, căci El este Domnul oştirilor. Să ne bucurăm deci la gândul că dragostea Sa atotputernică va veni la timp ca să ne apere şi să ne păzească în siguranţă. Aripa nici unei mame nu este aşa de iute şi de drăgăstoasă ca aripa lui Dumnezeu şi noi ne vom aşeza cu încredere la umbra sa apărătoare.

Charles Spurgeon

Mângâierea mamei

“Vă voi mângâia, cum mângâie o mamă pe copilul ei.” (Isaia 66.13)

Mângâierea unei mame! Este însăşi dragostea duioasă. Cum înţelege ea necazul copilului ei! Cum îl stânge ea la piept şi-i ia toate suferinţele în inima ei! Ei poate sa-i spună totul, încredinţat că ea îl înţelege, ca nimeni altul. Dintre toate mângâierile, cea mai dulce este a mamei sale. Aceasta a simţit-o mai mult decât un om încercat.

Dumnezeu S-ar coborî oare, ca să ţină locul unei mame? Din partea Sa e bunătatea însăşi. L-am cunoscut ca Tată, dar iată că vrea sa fie pentru noi chiar o marnă, îndemnându-ne prin aceasta la o sfântă apropiere, la o încredere fără rezervă, la o odihnă deplină. Când Dumnezeu însuşi ajunge “Mângâietorul” nostru, nu ne mai poate frământa nici o îngrijorare. Deci să-I spunem Lui apăsarea noastră, chiar daca nu putem face aceasta decât prin suspine şi prin plâns. El nu ne dispreţuieşte plânsul, aşa cum n-ar face nici mama noastră. Ca şi ea, va avea milă de lacrimile noastre, de slăbiciunea noastră şi ne va ierta greşelile, dar într-un fel mai sigur decât ar putea mama noastră. Să nu purtam singuri greutăţile noastre; făcând aceasta, am face o mare greşeală, când o Fiinţă aşa de bună stă gata să le împărtăşească. Să le spunem deci fără întârziere Dumnezeului dragostei. El nu se va obosi de noi, cum nu se oboseşte nici o mamă.

Charles Spurgeon